Știința unui singur om (VS) Știința întregii lumi
Antrenează-ți mintea să gândească în termeni de viziune, prin faptul că tot ceea ce privești la tine însuți poate fi acceptat ca valoros abia după ce te-ai schimbat "dumnezeiește" prin tăria menținerii drumului asumat în viață.
Se povestește că într-o cetate în care se învățau toate științele trăia un tânăr frumos și plin de sârg la învățătură. Și, măcar că nimic nu lipsea fericirii vieții sale era închipuit de dorința de a ști cât mai mult. Or, i se dezvălui într-o zi, din povestirea unui negustor călător, că într-o țară tare îndepărtată trăia un învățat care era omul cel mai sfânt din tot Islamul și care el singur avea atâta știință de carte, atâta înțelepciune și atâta har cât toți învățații veacului la un loc. Și află că învățătorul acela, cu toată faima lui, nu era de meserie decât fierar, meserie pe care, înaintea lui, o avuseseră și tatăl sau și bunicul său.
Auzind aceste vorbe, tânărul își luă traistă și bățul și pleca pe dată din cetatea lui. Și merse vreme de 40 de zile și 40 de nopți și, după multe primejdii și osteneli se înfățișă înaintea fierarului.
Aflând că tânărul voia să dobândească marea știință, fierarul îi puse în mână funia de la foalele covăliei și îi spuse să tragă. Și învățăcelul ascultă. O zi, o lună, un an, fără să scoată un cuvânt, tânărul a întins iar și iar funia foalelor. Dar într-o bună zi, tânărul a deschis gura și l-a rugat pe maestru să-i spună cum poate fi obținută Marea Știință.
Fierarul îi spuse doar atât: "Taci și continuă să tragi de funie." Și astfel s-au mai scurs încă 5 ani. Apoi, într-o zi mult prea istovitoare, învățăcelul a lăsat din mână funia fierăriei și îl imploră pe maestru să-i spună secretul Marii Științe.
- Fiul meu ! poți să te întorci în țara ta și la casa ta, cu toată știința lumii și a vieții în inima ta. Căci pe toată ai dobândit-o, dobândind virtutea răbdării ! *
Poți să-ți dezvolți o atitudine demnă de un om superior, fără să execuți mai multe repetări ale anterioarelor tale stări și experiențe?
În fiecare zi descoperi un mic secret ce intervine în formarea și dezvoltarea gândirii, care adăugat la alte mici secrete contribuie la fabricarea Pietrei Filosofale. Dar ca să ajungi la o asemenea deprindere ai nevoie de minim zece ani de practică, a câte 16 ore pline de încercări și limite pe care trebuie să le depășești, zi de zi.
Și mai trebuie să ai norocul să întâlnești la timpul potrivit un alchimist, un om de știință genial care știe să facă - ca nimeni altcineva - experiențe de chimie și biochimie în laborator. Iar dacă acest alchimist este pe deasupra un pictor plin de viziune și de mesaj, poți spune că ești cu adevărat norocos.
Știința unui singur om îți este mai de folos decât știința întregii lumi ! De altfel, folosul unui om în mijlocul acestei lumi depinde de știința cu care el continuă să-și pună visele pe hârtie, făcând din aceste vise o pârghie pentru atingerea performanței într-un domeniu de activitate. Iar astfel de pârghie care te îmbogățește sufletește, deprinzând o anumită maturitate în gândire, o anumită atitudine față de sarcinile importante ale vieții, este acea virtute numită "răbdare" prin care îți observi toate lucrurile și faptele după o anumită regulă, după o anumită măsură, apoi reușești să le dai o conotație de natură socială.
Ar mai fi ceva. Ca să înțelegi vorba aia: "Precum în cer așa și pe pământ" trebuie mai întâi să explorezi tainele universului, apoi să funcționezi tu însuți după modelul infinitului care vrea să sugereze un singur lucru, și anume că există o asemănare între ceea ce ești și ceea ce ar trebui să fii, sau între ceea ce ești ca om și ceea ce te mână înspre a evolua din punct de vedere spiritual-științific.
Știința, conform voinței individului de a înțelege nepătrunsul, se actualizează după modelul artistului care și-a propus să interpreteze senzațiile optice prin echivalențe cromatice - ele nefiind imitația literală a unui lucru natural, ci simbolul acestuia. Iar artist nu este decât acela care, prin intermediul senzațiilor de cunoaștere primite din partea sinelui, nu neapărat din lumea exterioară, reușește să elibereze informația vizuală de clișee și să o răsucească în fuiorul unei rostiri personale. Căci lumea din jur este doar un tablou pe care nu îl poți șlefui dacă culorile cele mai calde nu sunt mereu prezente în viața ta.
Aspectul spiritual al unei viziuni coerente despre viață vizează acel lucru pe care trebuie să-l transformi în prioritate, încât să nu trebuiască să pierzi ani de zile pentru a ajunge la el.
Știința unui singur om (VS) Știința întregii lumi oferă prilejul unei comparații între ceea ce ești în stare să înveți doar de la tine însuți și ceea ce ești în stare să înveți despre tine însuți interacționând cu restul lumii. Dacă ai timp, încearcă să enumeri 5 lucruri pe care ai putea să le transformi în priorități, încât să nu trebuiască să pierzi 10 ani de viață pentru a ajunge la ele. Iar dacă nu poți să enumeri 5 lucruri, atunci gândește-te la măcar un singur lucru pe care să-l poți schimba la tine, încât acesta să devină temelie pentru tot restul vieții tale.
* Notă: O mie și una de nopți (Parabola adevăratei științe a vieții), Editura hyperion, 1993.
