ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Sunt şi nu sunt

On Aprilie 16, 2016, in Leadership Q2-Sensitive, by Neculai Fantanaru

Reprezintă-ţi traiectoria în ecuația leadershipului, păstrând contactul cu zonele edificatoare ale făpturii tale.

Numaidecât, trebuia să găsesc o explicaţie plauzibilă punctelor de vedere ale formei mele de a interfera cu ceea ce voiam să ascund într-o altă fiinţă, pentru ca starea mea interioară să corespundă cerinţelor unui fel de început de lume. Puteam oare să supravieţuiesc cu ideea de dublă fiinţă, personificată într-un soi de Faust-Mefisto, despre care gândeam că îmi va arăta drumul spre valorificarea unei gândiri profunde, relevând o construcţie ideatică şi simbolică totodată?

O construcţie care să mă individualizeze pregnant în peisajul conştiinţei de sine, în recursul de principiu la tot ce era mai bun în mine, dacă nu aş fi izbutit să disting esenţa de aparenţă, ca o concluzie sugestivă pentru viziunea estetică a arhitectului catalan Antoni Gaudi: „toate se unesc şi colaborează pentru a exprima marele cod al Creaţiei”.

Din nuanţele unui stimul "sunt şi nu sunt", în limitele unui timp care îşi doboară întrebările, se naşte un flux de acceptabilitate a unor consecinţe tot mai puțin vizibile sau simţibile, ca nişte fantezii dobândite prin ceva care nu se atinge niciodată.

Trăiam cu impresia că pot să obțin o victorie asupra propriei mele naturi individuale nu doar prin confruntarea cu duhurile şi cu zeii, lărgind-o astfel până la limitele umanului, ci mai ales printr-o dedublare spontană a personalităţii, găzduind o voce interioară îndrumătoare şi una exterioară limitativă care nu-mi permitea să mă accept aşa cum sunt.

Impresia aceasta dureroasă, provenind dintr-un motiv real, mă urmărea peste tot. E aceeaşi impresie care-l urmărea din când în când pe Adrian Leverkuhn, dar care o uita destul de repede ascultând emoţionantul recitativ al parabolei Purgatoriul, despre omul care poartă în noapte o lumină în spinare: ea nu-i arată drumul, dar luminează în urma lui ajutând astfel celor ce vin după el.

Leadership: Poți să descoperi dintr-o dublă ipostază animaţia tabloului numit „O lumină în întuneric”?

Traiectoria omului în ecuația leadershipului se poate reprezenta în contact cu zonele edificatoare ale făpturii sale, în care se decide trecerea de la o reprezentare de sine limitativă la una extensivă. Omul edifică ceea ce vrea el să susţină prin ceea ce a tot a exersat să accepte de la el însuşi, căutând să se afirme în ambele componente ale preţuirii de sine: cunoaşterea şi adevărul.

Personalitatea și gândirea unui om este exemplară deopotrivă prin traiectoria dublei ființe. Una care caută să se facă stăpână pe propria viaţă într-o lume creată. Cealaltă care caută să-și stăpânească conştiinţa de sine orientându-se într-o direcție întemeiată pe imaginaţie, în lumea reală.

Apartenența ta la un cadru mai larg de gestionare a dezvoltării personale este rezultatul unirii celor două ființe, dar fără a te centra mai mult pe una în defavoarea celeilalte.

Poți să descoperi dintr-o dublă ipostază animaţia tabloului numit „O lumină în întuneric” dacă te pui contextul unei consecinţe a unității tale, interferând cu existența și conturarea unei anumite direcţii în viaţă. Astfel înveți valoarea unei separări dintre partea din tine care îţi cere cu ardoare “ceva-ul” ală de afară şi conştiinţa care îţi impune anumite restricţii.

Ceea ce eşti reprezintă consecinţa Eu-lui care doreşte să-şi facă cunoscute concepțiile despre lume în povestea vieţii.

„O lumină în întuneric” sugerează durata traversării propriei punţi de înţelegere, la intersecția dintre cele două ființe, până când constaţi că se amplifică perspectiva de sine până la angajarea directă în cadrul propice unei poveşti de viaţă reală.

Ceea ce nu se poate calcula este diferenţa dintre ceea ce este adevărat şi ceea ce percepem noi în mod limitat, având totuşi rezonanţă asupra felului în care interpretăm ceea ce ni se întâmplă în viaţă.

Dar ceea ce face din om profilul unei opere de o mare deschidere intelectuală şi emoţională, înfruntând complexităţile lui inerente, sub înrâurirea imboldului imperativ de a-şi pune în lumină acea parte din fiinţă care este adesea subestimată şi cel mai puţin înţeleasă, ţine de capacitatea de a distinge esenţa de aparenţă.

Sunt şi nu sunt este consecinţa regăsirii tale într-o dublă ipostază: o fiinţă care caută să se facă stăpână pe propria viaţă într-o lume creată. Cealaltă care caută să-și stăpânească conştiinţa de sine orientându-se într-o direcție întemeiată pe imaginaţie, în lumea reală.

Cu cât ne vom da seama mai bine de părţile profunde care se aseamănă, sub deosebirile aparente, cu atât vom fi în stare să ne înţelegem.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us