ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Tărâmul prea îndepărtat al zăcămintelor necunoscute

On Iunie 10, 2012, in Leadership de Durată, by Neculai Fantanaru

Scrutează orizonturile până departe, astfel încât să te apropii de tărâmul ce ascunde întreaga taină a lumii şi a universului.

Din clipa când mă interesa ceva, deveneam inaccesibil oricărei ocupaţii. Întotdeauna şi pretutindeni, eram călăuzit de această unilaterală impetuozitate, manifestarea acerbă a imboldului lăuntric către noi abordări, urmărirea complexă a celor mai bizare şi inedite aspecte în materie de simţuri şi simţiri care încordau peste măsură, ca un arc gata de tragere, resorturile vitale ale manifestărilor omeneşti.

Era vorba de o frenezie totală, nemaiîntâlnită, (paradoxală la cei ca mine a căror preocupări erau legate de practicarea sportului de performanţă), izvorâtă brusc din goana aprinsă după cel mai preţios, cel mai curat, cel mai semnificativ activ din lume: ştiinţa. Ştiinţa vieţii, a timpului, a gândurilor, a corelaţiilor şi a interdependenţelor, a înlănţuirilor mistice care conduc la apariţia unei lumi imperceptibile. A eternelor valori ce transformă simţămintele în energii alternative, negative şi pozitive existente în fiinţa omenească.

Comanda destinului a fost mai presus decât nivelul aspiraţiilor mele. Sau se întrepătrundeau? Simţeam că mi se dăduse în exploatare un imens rezervor cu potenţial extraordinar de energie umană regenerabilă. Şi trebuia să mă ocup de întreţinerea acestuia. Eram un călător aruncat în cel mai dur şi sinistru tărâm, având dificila, costisitoarea, înfiorătoarea sarcină de a-l explora în întregime, însă abordându-l într-o manieră suprarealistă, cu riscul de mă pierde în abisurile lui.

Leadership: Eşti îndeajuns de capabil să trasezi o graniţă între Ştiinţa Vieţii, care te învaţă să programezi întâlnirea cu destinul, şi misterul ei?

Aşa s-a născut magia, mecanica înţelegerii naturii umane, farmecele ei. Materia sfântă, însângerată de exploziile în lanţ a celor mai calde sau mai reci emoţii, a celor mai crunte aspiraţii ale sufletului. Căreia numai el, aprigul explorator al tărâmului iluziei şi realităţii, prin intermediul personajelor nenumărate, create şi interpretate la cea mai înaltă cota a profesionalismului, le putea da o formă armonioasă şi o imensă energie. Ca un sculptor care modelează fundaţia de bază a oricărei fiinţe, cu dalta bine ascuţită a propriilor gânduri şi simţiri.

Personajele create după o reţetă studiată şi îmbunătăţită în ani de zile, după chipul şi asemănarea celor ce-şi poartă în suflet când bucurii, când dureri, îmbrăcate cu cea mai strălucitoare combinaţie de alb şi negru (pentru că aceste culori sunt definitorii caracterului uman şi dezvoltării lui), îşi exteriorizau trăirile în cele mai variate moduri astfel încât să dea impresia că sunt perfecte şi nu trebuie ajustate cu nimic. Trunchiurile vii, pline de sevă, a pasiunilor şi pulsiunilor lor, îşi arătau toate asperităţile, părând astfel mult mai convingătoare.

Ştiinţa vieţii este ceea ce am învăţat din ce am trăit în timpul experienţelor mele de singurătate în sfera clipei prezente, de a fi hărţuit de gânduri intimidante, adevăruri relative, programe instalate în mintea mea de puterea lui Dumnezeu. Multe minuni am trăit în timpul rugăciunilor mele de a mă întări în răbdare, în nădejde şi în credinţă, pentru a uşura continuarea aventurii numită "Schimbări mici", în colţul meu umil de rai, din camera mea.

Magia se produce în cadrul inițierii tale în cele mai adânci mistere ale vieţii sub chipul unui alt personaj, apropiat de ceea ce ai în minte când eşti prins în jocul manifestării realităţii pe care o creezi în jurul ideii de "iluzie".

Spuneam la unul din webinariile mele că leadershipul te aruncă în “închisoare”, apoi îţi întăreşte încrederea în tine, în ştiinţa ta, salvându-te de la un “somn” prelungit şi la un deznodământ păgubos.

Observ, ascult şi mă mir de felul absolut caraghios în care mulţi dintre cei aşa zişi lideri din diverse companii sau instituţii abordează leadershipul. Cred că multora le lipseşte cu desăvârşire esenţa magică, acea iluminare interioară a omului rafinat, chibzuit prin prisma cunoaşterii naturii umane într-un context de "self-reflection". Si prin felul cum abordează trecerea de la “alb la negru” în cursul evoluţiei lor.

Ca nişte nebuni furioşi aceştia se năpustesc în pereţii celulelor tapetate cu printuri din propria lor realitate (lipsită de măsură şi deseori de suflet), se zbat în închisoarea invizibilă a unei glorii construite pe munca și sudoarea altora.

Împinşi tot mai mult într-un neant al nepăsării de o viziune necaracteristică oamenilor drepţi şi curaţi, improprie fondării leadershipului sănătos, prinşi în plasa neputinţei de a se ridica la nivelul pretenţiilor impuse de virtuţile cele mai de seamă. Singuri, îşi creează un anumit tip de leadership, pe nişte temelii tot atât de şubrede ca şi picioruşele posterioare ale greierilor adaptate la sărit – numai că ei sar peste tot ceea ce înseamnă “uman”. Iluzia unei deziluzii.

Numai cei hotărâţi, dar şi plini de fineţe, a căror adevărată valoare stă în măreţia sufletească, îşi pot descătuşa spiritul cutezător şi îşi pot vădi calităţile de explorator al spiritului. Cercetând minuţios fiecare trăire, fiecare fior, fiecare impuls, fiecare gând ce încearcă fiinţă umană, eternele valori ce transformă simţămintele în energii alternative, negative şi pozitive existente în ea.

Leadership: Poţi să te plasezi într-un raport nemijlocit faţă de sinele confesiv pe fondul unei experienţe care te califică să cântăreşti valoarea unei creaţii care depăşeşte preţul ei?

Şi iau aminte. Am toate temeiurile să afirm că, în realitate, arta de a conduce se prezintă altfel decât au înţeles-o mulţi dintre indivizii aflaţi în posturi înalte, căzuţi sub înrâurirea ideii că felul cum îndrumi se datorează carismei, personalităţii, eventual a meritelor personale. Lipsiţi de orice fel de realizări, singurul lor punct de sprijin fiind marcat de numeroase “recomandări” sau de o lungă şi bogată experienţă în câmpul muncii.

Aceştia, ca nişte condamnaţi închişi într-o cameră obscură, şi-au format nişte false opinii despre leadership (sau insuficient de largi, nedeschizătoare de noi orizonturi), ce nu se bazează pe observaţie atentă, care nu se axează pe mecanica înţelegerii naturii umane. Ei nu sunt capabili să vadă în ei înşişi un „exemplary true leader” - un investigator neîntrecut al construcţiei potenţialului uman, un stilist sigur pe el.

Oare mă înşel? Oare mai întâi de toate, liderul nu trebuie să fie un creator, un artist neîntrecut al perceperii celor mai fine simţuri, un fin cunoscător al relaţiilor inter-umane şi al resorturilor prin care acestea sunt reglate, având în centru atenţiei sale omul şi înţelegerea lui?

A te plasa într-un raport nemijlocit faţă de sinele confesiv pe fondul unei experienţe care te califică să cântăreşti valoarea unei creaţii care depăşeşte preţul ei, înseamnă să te raportezi la o imagine care îţi rămâne în minte pentru totdeauna sub aspectul formării unui orizont mai larg de înţelegere a lumii.

Preţul unei creaţii, pe linia valorificării elementelor de noutate, se stabileşte printr-o transfigurare de concepţie si de viziune asupra realităţii pe care o compui şi o guvernezi.

Tărâmul care se extinde continuu

Leadershipul este un tărâm prea mare, prea bogat, prea îndepărtat ca să poată fi jefuit şi distrus – un fel de Atlantida care nu ar putea fi niciodată înghiţit de mare într-o zi şi-o noapte, scufundat în adâncuri de furia unui tsunami, în perioada sa cea mai înfloritoare. Este un tărâm care se extinde continuu, tot mai departe, prin puterea liderilor de a scoate la iveală realităţile ascunse ale fiinţei umane, prin capacitatea lor de a surprinde cele mai expresive manifestări ale spiritului uman.

Foarte puţini reuşesc să se apropie de acest tărâm, să se adâncească, ca un pelerin neobosit, în căutarea luminii, a marii revelaţii, pe cât de complexă, pe atât de neînţeleasă, a omului. Puţini se dovedesc a fi navigatori de elită, puţini au curajul să se avânte ca un Nansen, ca un Magellan, ca un Columb în necunoscut şi imprevizibil, şi să izbutească să-şi însuşească, triumfători, adevărata înţelepciune prin eforturile lor.

Mulţi lideri sunt într-o permanentă căutare a unei realităţi care nu aparţine nicidecum acelui tărâm îndepărtat ce ascunde întreaga taină a lumii şi a universului: omul (nimeni nu i-a descoperit pe deplin capacităţile şi energiile înalte).

Aşa cum cel mai bun mod de a câştiga bani este să investeşti cu înţelepciune, tot astfel cel mai bun mod de a dirija progresul leadershipului tău este să pătrunzi tot mai adânc pe tărâmul existenţei umane, explorându-l în întregime, excavând fiecare deal, fiecare mină, descoperind fiecare zăcământ. Fără a te pierde în abisurile fricii de necunoscut, a indolenţei şi nepăsării faţă de semenii pe care-i conduci.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us