Triumful dulce al unui coregraf desăvârşit

Deschide poarta spre inimile oamenilor, consolidând acele calităţi foarte importante care trebuie relevate în leadershipul tău.

- Ai vrea să înveţi să dansezi tango, Donna? o întrebă locotenentul colonel Frank Slade pe tânăra domnişoară de la masă, pe care abia o cunoscuse. Ce spui?

Aşa cum aparatele de filmat înregistrează fiecare mişcare, Frank simţea urmărea fiecare expresie de pe chipul fetei. Părea neliniştită.

- Cred ca mi-ar fi puţin frică, ...frică să nu fac greşeli ! spuse ea cu o voce dulce, dar tremurândă.

Frank sesiză că fata s-a destins, că îl aprobă. Ca s-o încurajeze, îi spuse:

- În tango nu există greşeli, nu-i ca viaţa. E simplu. Asta face tango atât de extraordinar. Dacă faci o greşeală şi încurci paşii, continuă să dansezi.

Leadership: Comportamentul tău este mai bine înţeles dacă este privit în funcţie de percepţia pe care o au cei din jur asupra contextului obiectiv, decât în funcţie de senzaţiile pe care ei le primesc de la stimulii tăi?

Amănuntul care a schimbat tot. Dacă ai văzut filmul „ Parfum de femeie (1992) ” probabil îţi aminteşti acel splendid dans pe care l-au făcut Frank şi Donna pe ringul de dans, în mijlocul oamenilor din acel restaurant select. Această scenă scoate foarte bine în evidenţă maniera de apropiere între două părţi – una care conduce, cealaltă care îl urmează.

Frank a condus dansul cu multă graţie, cu o măiestrie neîntrecută. Iată cum un orb, deşi ajuns la bătrâneţe, a reuşit să ia hotărârile ce i-au călăuzit nu doar lui paşii, ci şi pe ai unei frumoase domnişoare. Dorinţa aceasta izvorâtă din nevoia de a se impune şi de a-şi folosi influenţa nu s-a stins o dată cu tinereţea. L-a însoţit toată viaţa. El putea uimi o sumedenie de oameni prin simplitatea purtărilor sale, dar şi prin ascuţimea minţii, prin măreţia sau prin calităţile sale, prin rafinament şi bun gust.

Donna nu a fost impresionată de contextul în care se exercitau calităţile de dansator formidabil ale lui Frank, deoarece contextul reprezintă doar o acţiune de constatare a unui fapt divers care poate avea loc oriunde, deci a trebuit să fie obiectivă numai în privinţa felului ei de a se prezenta, de a se manifesta, de a se face plăcută şi apreciată. Aş spune mai bine că senzaţiile de măgulire şi bună dispoziţie pe care le-a primit de la stimulii de echilibru ai lui Frank, care ştia să atingă o floare încât ea să înflorească cu graţie, au determinat-o să îşi dorească să continue.

Urmărindu-i şi admirându-i pe amândoi cum îşi potriveau ritmul, cum îşi alegeau cu grijă paşii, pot spune că am asistat de fapt la dezvoltarea unei game largi de emoţii şi stări pozitive. Cuvintele, gândurile şi atitudinea lui Frank se împleteau ca o vrajă cu cele ale fetei. Ea a simţit vibraţia lui lăuntrică, intenţiile sale prieteneşti, fineţea, căldura sufletească – calităţi preţioase pe care orice femeie le apreciază enorm la un bărbat. Acestea au fost calităţile importante care au creat acea sudură între graniţele care delimitau fără echivoc eurile lor.

Leadership: Poţi să te adaptezi la coordonatelor interioare ale celorlalţi încât rezultatul emoțiilor și al gândurilor tale să determine o senzaţie de tipul "A fost ca într-un vis", dar nu orice vis, ci un vis al cărui conţinut merge în direcţia opusă poziţiei tale actuale?

Perceperea adevăratelor gânduri şi valori ale fetei a avut o mare importantă pentru reuşita lui Frank, conducând ulterior la orientarea emoţiilor ei către o acţiune pozitivă. De parcă nişte forţe nevăzute îl împingeau spre o stare de spirit deschisă, spre o înflorire a propriei fiinţe, spre o lume neexplorată, şi, bineînţeles, spre o singură concluzie: că se poate adapta foarte uşor propriilor ei aspiraţii, propriilor ei coordonate interioare, şi-n acelaşi timp putea să-şi impună propriul ritm şi propria-i manieră de a se plasa într-o lumină pozitivă.

Este interesant că erau într-atât de puternice aceste forţe de care dispunea bătrânul Frank, încât au avut efect formidabil asupra fetei, asigurându-i o poziţie dominantă pe „teritoriul” ei.

Poţi să-ţi pui uşor în valoare personalitatea, dar modul în care te conectezi la ceilalţi este în corelaţie cu emoţia pe care o transmiţi lor în cursul unei acţiuni. Poţi aduce mai multă armonie in relaţiile cu ceilalţi dacă îţi joci bine rolul de partener, canalizându-ţi acţiunile şi sentimentele în mod pozitiv şi constructiv spre o direcţie care să capete sens în ochii celorlalţi. Dacă orientarea sentimentelor tale este diametral opusă faţă de sentimentele lor, dacă nu există o asemănare interioară între maniera de a aborda acelaşi „dans”, dacă nu îi aduci în acel stadiu de a se raporta la tine şi de a acţiona în ritmul tău, atunci înseamnă că rolul pe care îl joci în viaţa lor este de „incomod”.

Un vis al cărui conţinut merge în direcţia opusă poziţiei tale actuale este un concept pentru măsurarea "perfecţiunii" în funcţie de societate sau de standardele altora, care transformă orice atitudine de "alertă" (de prudenţă), într-o atitudine de mândrie şi respect faţă de propria persoană.

Triumful dulce al unui coregraf desăvârşit este o mărturie a măsurii în care Frank a fost capabil să se încadreze în tiparul după care Donna îşi modelase propriile aşteptări. Ca să ajungi la inimile oamenilor trebuie să-ţi construieşti o imagine prin care să accentuezi calităţile tale, şi să-ţi asumi rolul dincolo de limitele stricte ale statutului tău.

Concluzie: Un lider trebuie să aibă capacitatea de a cunoaşte oamenii şi sentimentele lor ca şi aşteptările şi speranţele lor. El trebuie să se adapteze la ei, dar în acelaşi timp să-i determine pe aceştia să se adapteze şi să urmeze ritmul, căile şi metodele lui. Acest „dans” al liderului şi al celorlalţi, trebuie să-i transforme într-un „cuplu” armonios în care fiecare partener să-şi cunoască rolul, adaptându-se celuilalt şi completându-se reciproc.