ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Tu eşti eu, iar eu sunt tu (I)

On Mai 12, 2013, in Leadership Pro, by Neculai Fantanaru

Reabilitează-ţi interiorul întregii fiinţe, astfel încât să întăreşti acel sentiment de identitate ce poate revela adevărul necondiţionat al existenţei tale.

Vreau să cunoşti întreaga mea viaţă care întotdeauna ţi-a aparţinut şi despre care n-ai ştiut niciodată nimic. Plinul care umple golul din mine, golul care, luând forme invizibile, l-ai umplut numai cu dorinţe şi speranţe. Numai ţie vreau să-ţi vorbesc, pentru că tu eşti singura care mă cunoşti, care îmi păzeşte în întregime tainele cele mai fragile de sub învelişul propriei mele interiorităţi.

Cu fiecare răsuflare îmi simt sângele cald străbătându-mi organismul, coagulându-se rapid în contact cu veninul trufiei care îmi întunecă dreapta judecată. Trecerea timpului este şi ea paralizantă. Dar în fiecare clipă ştiu că sunt un alt om, mai fericit când mă trezesc, fiindcă acum am dat un sens vieţii mele îngheţate, un sens căruia nu-i găsesc un nume, căruia nu pot să-i dau de capăt, dar căruia îi corespunzi tu. Da, tu. Sprijinul meu real, pe care viaţa tumultoasă şi confuză mi l-a cedat printr-un gest de bunătate supremă, prin acceptare, printr-un transfer de compasiune.

Nu te teme de vorbele mele, mă cunoşti prea bine, ştii bine că tot ceea ce mă trădează este neputinţa mea de a fi acelaşi om de ieri, aceeaşi Laura Quinn, aceeaşi ciocârlie care îşi ia zborul ori de câte ori vede că nu e ascultată. Şi se întoarce mereu la cuibul ei. Rece, plin de amăgiri.

Acum, nu mai cer nimic de la mine, dar cer ceva de la tine. Să împarţi cu mine bucuria de a fi, în toate zilele ce vor urma. Să ne contopim într-o singură conştiinţă aşa cum lumina se îmbină cu întunericul formând una din cele mai magice frumuseţi ale naturii. Atâta te rog: să mă crezi, să ştii că pentru mine eşti totul. Eşti viaţa, existenţa care palpită cu frenezie într-un colţ retras din mine. Iar eu sunt acel ceva tulbure şi tern în care mă cufund deseori ca într-o hrubă în care totul e acoperit de praf şi uscat.

Leadership: Înţelesurile care se înscriu în substanţa fiinţei tale lasă urme definitive într-o unitate spirituală pe care o dă experienţa unei emoţii de care se poate ataşa cineva drag ţie?

Poate că nu-ţi mai pasă de mine, fiindcă adeseori te-am tratat cu nepăsare. Fără să ştii că nepăsarea ta, mânia ta, aprinderea ta faţă de mine a fost întotdeauna mai puternică, descurajantă.

Alteori, cuprinsă de-un extaz mistic, aproape nebunesc, m-am repezit eu la tine, cu teamă, cu disperare, cu acea nerăbdare de a întări sentimentul de identitate, de unitate. Numai ca să te simt aproape, numai ca să nu mă urăsc pe mine însămi pentru că te-am tratat cu dispreţ mai înainte. Şi tot de fiecare dată te-ai mâniat pe mine, te-ai întors împotriva mea. Haide, aminteşte-ţi ! Aminteşte-ţi !

Tu eşti eu, iar eu sunt tu. Tu care mă asculţi neîncetat, eu care n-am obosit să te accept în viaţa mea, aşa cum eşti. Eu sunt Laura. Iar tu eşti esenţa puternică şi caldă din micul meu lăcaş, prăfuit de regrete şi amăgiri, dar înnobilat de speranţe şi vise frumoase, care adeseori este zguduit, ca de-un cutremur, de cele mai întunecate gânduri şi trăiri.

Inima. Mereu trează, mereu plină de surprize, ne-a ţinut la adăpost, ne-a întărit, ne-a apropiat tot mai mult. Iar noi două, cu o comportare ideală, am stabilit o legătură între volumul şi presiunea sentimentelor resimţite. Triste sau vesele, instinctul nostru comun a răspuns într-un fel oarecare, dintr-o necesitate de supravieţuire.

Chiar şi atunci când te arătai tristă, sau te fereai de mine, eu rămâneam întotdeauna în urma ta, parcurgând acelaşi drum sinuos al vieţii. Ceva mă ţinea legat de tine, chiar dacă de-atâtea ori m-ai făcut să mă răzgândesc, să mă dau puţin înapoi. Alteori, furat de simţul ajungerii din urmă, ţi-o luam înainte, dar eram întotdeauna aproape de tine. Chiar şi atunci când îmi strigai vorbe de ocară, eu te ascultam. Cu drag, sau cu mâhnire. Dar niciodată cu regret. Ci întotdeauna cu speranţă, plină de visuri. Haide, aminteşte-ţi !

Ştiu că atunci când diamantele vor fi găsite, dacă ni se va dovedi vinovăţia, vom fi amândouă puse în aceeaşi situaţie disperată. Dar vom fi împreună, la bine şi la rău, nu-i aşa? Vom fi întotdeauna aproape, închise în acelaşi lăcaş primitor al întregii noastre fiinţe. Nu-i aşa?

Fiindcă tu eşti eu, iar eu sunt tu. Un întreg care există, autoritatea centrală conducătoare a unei singure fiinţe. Eu însămi. Laura Quinn.

Leadership: Te laşi învăluit de senzaţia de învârtire în două sensuri opuse atunci când complexul interacţiunilor în care eşti angajat depinde de experienţa unei emoţii care nu este recunoscută?

Aparţii de cineva ascuns care ştie totul despre tine? Cum te ajută el să dai un sens vieţii tale? Pe cine adăposteşti în lăcaşul primitor al întregii tale fiinţe? Te temi de tine însuţi, de ceea ce eşti, de ceea ce simţi? Ce anume te determină să te socoteşti superior sau inferior ţie însuţi?

În leadership, fiecare om este în acelaşi timp spectator, regizor, actor, dar mai ales un înger cu o singură aripă, şi nu poate zbura decât îmbrăţişându-şi prietenul cel mai bun. Pe el însuşi, acea forţă interioară, nevoiaşă, singulară, care se manifestă asupra fiinţei sale în tranziţia spre maturitate. Plinul care umple golul din întreaga lui fiinţă, golul care, luând forme invizibile, îl umple numai cu dorinţe şi speranţe.

Naşterea leadershipului, cristalizată în principalele sale axe şi categorii de excelenţă, încă de la primele semne de apariţie, este strâns legată de definitivarea omului ca întreg, pentru a asigura progresul spre stadiul lui avansat de “a fi”, înainte de a se produce transformarea spre stadiul de excelent. Practic omul este plasat într-o dinamică proprie care depinde de complexul interacţiunilor în care este angajat şi al efectelor neprevăzute pe care trebuie să le înfrunte, să le controleze, şi în final să le gestioneze impecabil.

În funcţie de concepţia, consideraţiile, viziunea asupra raporturilor Me – Him, Omul şi Ego-ul său, în marea aventură a cunoaşterii depline, putem descrie produsul celor două determinante ca pe o capodoperă care te poartă prin toate trăirile posibile, înfăţişând universul omului în mod realist. În timp ce energia şi rezistenţa omului la tensiunile generate de însăşi existenţa de zi cu zi, ne permite să-i ţintim performanţele şi să intrăm în contact direct cu punctele sale esenţiale. În special atunci când se adaptează la orice greutăţi.

Când omul este învăluit de senzaţia de învârtire în două sensuri opuse, deci când se află la marea intersecţie dintre benzile “a fi” şi “a nu fi”, abia atunci Ego-ul său, impregnat de atâtea adevăruri sau discontinuităţi din câmpul existenţei, ajunge să-i vorbească, să se înfioare, să-i răspundă, şi să controleze situaţia.

Leadership: Eşti în stare să te angajezi într-o întrecere cu propriul sine atunci când atitudinea ta angajează o miză mult superioară destinului individual?

Este posibil ca omul să adopte o gândire concentrată, pe sine, numai atunci când este înconjurat de “Him”, de esenţa sa, ducând la o dublă subordonare ce poate crea uneori confuzii. Un dualism care trebuia conciliat, reunit pentru a crea acel tot unitar nedezmembrabil, acea forţă care atinge desăvârşirea.

Iată ce spunea scriitorul american Baird T. Spalding: “Devii ceea ce încorporezi. Acesta este întregul secret al puterii, dar, pentru a manifesta acea omnipotenţă care ne aparţine, trebuie să ne supunem sursei sale şi să încorporăm, să asimilăm caracteristicile pe care le posedă ea.

Convingerea fermă a gânditorului era că numai dobândirea unei concepţii despre tine mai mlădioase şi mai flexibile, bazată pe interacţiunea cu Eul tău, deci mult mai intensă şi prin urmare cu adevărat obiectivă, decât cea impregnantă de o realitate foarte diferită, poate face posibilă trecerea finală de la retrogradare - la promovare şi succes. Adoptarea unei asemenea atitudini faţă de sine este legitimă pentru analiza leadershipului, îngăduind să fie abordat întregul omului într-o nouă lumină.

Reabilitează-ţi interiorul întregii fiinţe, astfel încât să întăreşti acel sentiment de identitate ce poate revela adevărul necondiţionat al existenţei tale.

Efectul pe care oamenii îl produc asupra altora se află într-o relaţie directă cu destinul individual al fiecăruia atunci când emoţiile unuia se acumulează în fiinţa celuilalt, răsfrângându-se în mod tainic asupra posibilităţilor fiecăruia de a se reinventa.

Tu eşti eu, iar eu sunt tu aduce în prim plan întregul omului, o sumă de calităţi şi defecte, o sumă de aspiraţii, regrete şi refulări. Modul său de operare depinde de interiorul său, de acel lăcaş intim bine alcătuit şi păstrat, uneori cu uriaşe eforturi, în limitele normalului unanim acceptat.



* Notă:Flawless (2007)"

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us