ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Ultima confesiune a unui asasin

On Februarie 21, 2012, in Leadership Plus, by Neculai Fantanaru

Optimizează-ţi personalitatea emoţională, focalizând antenele sufletului tău spre profunzimile interioare ale celorlalţi oameni.

Trecutul se amestecase cu viitorul şi nimic altceva nu mai exista în afara acelei ultime clipe, pe care timpul avid n-o mai putea smulge fără a lăsa o urmă – clipa când Dumnezeu îţi dăruieşte din prea plinul său de bunăvoinţă o ultimă şansă de a-ţi mărturisi gândurile şi sentimentele ascunse.

Glonţul trecuse prin Leon, dar nu-l omorî imediat. Stansfield, poliţistul corupt, cu sânge rece, se apropie de victima lui, ţintuită în sfârşit la pământ. Cei doi ucigaşi se aflau faţă în faţă.

Brusc, amintirile s-au întors vii în cugetul lui Leon şi a văzut încă o dată imaginea Mathildei - mai frumoasă, mai încântătoare decât în toate amintirile lui. Pentru prima oară exista în sufletul lui de asasin ceva mai măreţ şi mai ambiţios decât crima. Era senzaţia conştiinţei curate. Dragostea, tulburătoarea ei poveste, deschisese abisurile secrete ale fiinţei lui - pentru că, odinioară, o judecată a lui Dumnezeu l-a silit să se îndrăgostească.

Leadership: Partea grea a deznodământului pe care ţi-l prezice destinul este "curajul paradoxal" de a renunţa la tine în folosul sensului pe care-l dai vieţii?

Esenţa ultimelor cuvinte. Stansfield se aplecă asupra trupului vlăguit şi plin de sânge al victimei sale. Atunci Leon, cu ultimele puteri, scoase cuiul de siguranţă de la una din grenadele prinse de vesta sa şi îl puse în mâna rivalului său. Apoi îi spuse dintr-o suflare, cu toată umilinţa din inima lui: “Asta e din partea lui Mathilda !”

Spuse aceste ultime cuvinte ca şi cum ar fi dorit să-şi destăinuie conţinutul sufletesc, să-şi spele păcatele ca şi cum ar fi dorit să se absolve de toate crimele înfăptuite, de îngrozitoarea lui vinovăţie mai înainte de a se risipi din această lume.

De parcă sufletul Mathildei ar fi tresărit în conştiinţa lui şi, pătruns de o dragoste pură faţă de această micuţă fiinţă ce-şi făcuse loc în viaţa lui, împins de cele mai pioase gânduri, de cele mai calde sentimente, să răzbune moartea părinţilor ei ucişi de Stansfield, făcându-i astfel un serviciu. Aceasta a fost singura lui faptă bună într-o viaţă de om - să ucidă un alt criminal din consideraţie pentru fiinţa dragă. Printr-un veritabil act de conştiinţă, Răul învinge Răul. BOOM !

Leadership: Realitatea ta a ajuns o experienţă nedorită, căreia nu-i poate opune rezistenţă decât manifestarea opusă personalităţii tale?

Dacă vrei să adaugi semnificaţie vieţii tale, mai întâi adaugă semnificaţie lumii pe care ţi-o dezvăluie ataşamentul faţă de cineva sau ceva. Ca să te apropii de principiile artei de a conduce trebuie să rămâi tot timpul tu însuţi – profund în felul de a gândi, integru în adâncul sufletului, adică iubindu-ţi intens fiinţa, cu toate atributele şi calităţile unei imagini despre un "Celălalt" prea puţin luat încă în seamă.

Manifestarea opusă personalităţii tale, prin crearea forţată a unei realităţi paralele, se realizează prin presiunea permanentă pe care o exercită asupra ta obligaţia de a te pune pe primul loc în viaţa altcuiva, sau invers, de a pune o altă persoană pe primul loc în viaţa ta.

Dacă nu se zăresc nicăieri în fiinţa ta acele trăiri benefice, care însumate să dea valoare existenţei tale, călăuzindu-te pe o cale mai bună, dacă nu eşti animat de idealul cunoaşterii de sine atunci leadershipul tău îşi va pierde expresivitatea şi veridicitatea. În altă ordine de idei, vei deveni orb şi insensibil la tot ceea ce se petrece în tine şi în jurul tău.

Aşa cum rinichiul elimină substanţele care nu mai sunt folositoare organismului uman, participând astfel la procesul de detoxifiere, tot aşa şi tu, ca să asiguri temelia sufletească a fiinţei tale, trebuie să-ţi supui leadershipul unui proces de “detoxifiere” - adică să elimini acele trăsături de personalitate care îţi ştirbesc Eul.

Ca să răzbaţi atunci când ajungi pe panta abruptă a unei înălțimi care nu conferă amplitudine viziunii, mai întâi caută să te întreci pe tine însuţi revenind la acele sentimente care atrag atenţia asupra insuficienţei de a recupera memoriile unui trecut care se încăpățânează sa nu mai treacă.

Leadership: Poţi să-ţi manifeşti personalitatea într-un mediu lipsit de ecou, fără să uiţi tot ce e în tine?

Un mediu lipsit de ecou este un spaţiu în care te simţi deopotrivă acasă şi străin, fără ca cineva să-l alimenteze cu pasiunea pentru viaţă în răbdarea momentul prezent. Este un loc închis unde emoţiile există, dar nu sunt niciodată scoase la lumină. Simbolizează uitarea de sine în seama voinței unei Providenţe care dă sens vieţii numai când faci din dragoste punctul de referintă al centrului numit “deviere de la obişnuit”.

Îţi aminteşti de poemul „Manfred” de George Gordon Byron? Spiritele îi propun lui Manfred anumite avantaje, dar eroul byronian rămâne la singurul lucru pe care-l vrea, uitarea: "Atât vă cer, să nu uit tot ce e în mine."

Exact ceea ce a făcut şi Leon, eroul filmului “Leon – The professional (1994)” - n-a uitat tot ce era bun în el însuşi în ultima clipă a vieţii sale. Mathilda a contribuit la revenirea lui la sentimentele umane, inducându-i capacitatea de a-şi exprima acele trăiri care avuseseră forţa de a-i ordona lumea interioară.

Tu cum fortifici personalitatea celor din jurul tău? Reuşeşti să faci dintr-un om o fiinţă mai bună, îmbogăţindu-i şi completându-i trăirile intense, umanizând esenţa firii sale? Ai capacitatea de a exprima trăiri care pot induce altora aceleaşi trăiri sau asemănătoare?

Reuşeşti prin intermediul leadershipului tău să imprimi în conștiința oamenilor cele trei impulsuri ale devenirii umane: idealul sufletesc, idealul raţiunii şi idealul cunoaşterii?

Fii tot ceea ce poţi să fii, indiferent de contextul în care te afli şi în care se produce schimbarea, urmându-ţi emoţiile cele mai puternice.

Ultima confesiune a unui asasin evidenţiază elementul ce explică şi ne face să înţelegem sufletul celui de lângă noi, punându-ne în faţa ochilor, în chip concret, sensibilitatea şi starea emoţională care îi domină gândurile şi acţiunile, adică existenţa lui spirituală, de care aceste gânduri şi emoţii sunt dependente.

Eşti posesorul acelei excepţionale puteri de pătrundere a eului individual al omului?

Această forţă este în primul rând consecinţa unei consideraţii deosebite pentru cei ce nu-şi cunosc adevăratul Ego, pentru orice sentiment vibrant şi pentru felul cum acest sentiment se exteriorizează.

Acceptă egalitatea. Priveşte-i pe oameni fără prejudecăţi, fără ură, ci cu pasiunea liderului iscusit preocupat îndeosebi de natura umană, cognitivă sau comportamentală. Optimizează-ţi personalitatea emoţională focalizând antenele sufletului tău spre profunzimile interioare ale celorlalţi oameni.

Concluzie: Se spune că inima cunoaşte căi pe care mintea nu le bănuieşte. Înţelegându-i pe oameni, cunoscându-le cele mai ascunse taine ale sufletului, vei putea să-i orientezi, speculând acele calităţi ascunse de care nici ei nu sunt conştienţi, în favoarea atingerii excelenţei.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us