ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Ultima poruncă a diavolului

On Iunie 05, 2010, in Leadership Plus, by Neculai Fantanaru

Cultivă-ţi acele virtuţi morale care să se potrivească conceptului de leadership unanim acceptat de toţi oamenii, înainte să-i călăuzeşti spre o cale nouă.

După mai bine de două mii de ani, împăratul Qin Shi Huang, a fost trezit din morţi. El apare în faţa oştenilor săi, ce numărau câteva mii, ieşiţi cu toţii din infern ca să-l ajute să-şi ducă la capăt diabolicul plan. Aliniaţi în rânduri paralele, neclintiţi ca nişte santinele în post, înfricoşători ca nişte lupi flămânzi, toţi îl privesc pe Anticrist cu atenţia încordată.

Nicio trăsătură nu-i trădează vreo slăbiciune acestei fiinţe reci, meschine, doar pe jumătate om, călită parcă din oţel, înzestrată cu o voinţă covârşitoare, şi care nu acceptă decât biruinţa. În dosul acestei maşini gata de luptă vibrează nervi febrili, cumplit de încordaţi, care înspăimântă şi radiază numai frică şi ură.

Cu privirea fixă, cu mâna întinsă în faţă, cu o răceală tot mai vădită, împăratul se adresează oştenilor cu o voce fermă:

- Azi vă readuc într-o lume scufundată în haos şi corupţie. Eu voi reinstaura ordinea. Voi revendica ceea ce-i al meu. Voi distruge orice idee de libertate. Voi ucide fără milă. Voi jefui fără compasiune. Vă voi îndruma dincolo de zid, iar după ce-l veţi trece, veţi deveni invincibili. V-am readus la viaţă cu un singur scop. Să faceţi ca întreaga lume să-mi dea ascultare şi să mi se supună.

- Trăiască împăratul ! Trăiască împăratul !

Împăratul Qin Shi Huang, personajul principal din filmul „The Mummy – Tomb Of The Dragon Emperor (2008)”, prin discursul său simplu dar autoritar, n-a căutat altceva decât să le transmită oştenilor săi (sculaţi din mormânt pentru a-l ajuta să-şi ducă la îndeplinire demonica misiune) forţa sa fizică şi spirituală, aceea a unui invincibil. Iar imaginea pe care şi-a creat-o, de "salvator mesianic", le-a adus acestora speranţă şi o încredere de nezdruncinat. Păstrându-şi înfăţişarea necruţătoare, înfricoşătoare, rostindu-şi discursul pe un ton mânios, agresiv şi rece, el a demonstrat o dorinţă înfocată de a fi în mijlocul lor în misiunea de a cuceri lumea.

Leadership: Creşti rezonanţa acelei zone de umbră protectoare care creează coeziunea între "deficitul de putere" şi "fenomenul de adâncime"?

O atitudine aspră de tipul: "sunt împotriva tuturor", cu scopul de a declanşa în cadrul unui grup o emoţie cutezătoare de tipul "o să vedeţi voi de ce sunt eu în stare", nu poate fi confruntată direct decât prin valoarea unei idei cu un puternic potenţial spiritual şi emoţional, ca justificare a unei acţiuni cu impact moral.

Trebuie să ştii că orice om se simte puternic atâta vreme cât nu este vulnerabil la propriile sugestii de teamă, confuzie şi neîncredere, unde trecutul se dovedeşte cu atât mai neliniştitor cu cât prezentul devine mai problematic. Omul păstrează în permanenţă o marjă de nedeterminare: chiar şi atunci când este dispus să rişte totul pentru a atinge un scop cutezător, este înfrânat de teama repetării trecutului. Aşadar, în anumite graniţe individul fuge de sine.

Trecerea de la durere la disperare spre o dimensiune cu şi mai multă vitalitate, dar cu mai puţină afecţiune, presupune parcurgerea unui labirint la capătul căruia se deschide un alt labirint care nu se va dovedi mai luminat pe dinăuntru: "Cunoaşte-te pe tine însuţi." Pentru a se produce spirit în combinaţiile ideilor de asigurare a supremaţiei, e nevoie de inteligenţa de a şti că, după furtună, vine soarele, dar după soare apar norii - durerea cruntă a regretului de a nu mai şti cine eşti de fapt.

Avea dreptate cine spunea că aversiunea omului faţă de lume este în primul rând marca a regretului de a nu-şi fi găsit nici o urmă de satisfacţie în formă de manifestare a spiritualului colectiv.

În această situaţie putem constata o dublă direcție evolutivă a conceptului de model de lider: ca “expresie a unui deficit de putere disponibilă” sau ca “exponent al unui fenomen de adâncime, ascuns, nevizibil”, care este tocmai starea de conştiinţă."

Această formă vizibilă a certitudinii de a trăi în mod autentic sentimentul de superioritate, transformat într-o obsesie copleşitoare, se poate traduce prin tendinţa de a-i trata pe ceilalţi oameni ca pe nişte mini-afaceri, provocând un soi de dependenţă de putere, similară cu cea de droguri şi alcool.

Iar extinderea puterii spre extremităţile unei axe continue de dependenţă nu este un non-sens care trebuie demascat şi distrus, ci une grave maladie, un sindrom de supraestimare a propriei personalităţi printr-un comportament adesea lipsit de valoare socială. Acest comportament trădează o gândire cu oarecare tendinţe paranoice de tipul: "Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau." În cazul ăsta, o consecinţă ar fi pierderea demnităţii prin limitarea atotputerniciei.

Printre incertitudinile şi dilemele etice, printre iluziile de grandoare de pe ecranul imaginaţiei care se delectează cu duplicitatea şi super-orgoliile, printre confirmările de poziţie fără justificări plauzibile, leadershipul reprezintă o suferinţă care se prelungeşte, într-o agonie lentă, în interacţiunea cu ceilalţi - în sânul unei lumi pline de conflicte, tensiuni, răzbunări şi ură.

Leadership: Răspunzi cu un „DA” trădător principiilor folosirii puterii, chiar şi atunci când puterea este deghizată în spatele imaginii unei apărări vulnerabile?

Virtuţile şi principiile călăuzitoare sunt cele care dau tonul, lucru valabil nu numai pentru lider, ci şi pentru adepţii lui. Un lider fără priceperea de a-şi manifesta cele mai de preţ valori, cele mai grandioase dorinţe în spiritul celei mai profunde autenticităţi şi în spiritul celor mai nobile trăsături morale, va eşua în cele din urmă.

Dacă ai urmărit filmul, ştii că domnia Împăratului Qin Shi Huang a fost de scurtă durată, aşa cum o ultimă rază de soare se iveşte înainte de a se pierde în nori. El s-a reîntors de unde a venit, din morţi, odată pentru totdeauna. Căci nimic nu-l poate "însănătoşi" pe cel care boleşte de dorinţa de putere absolută, în afară de moartea veşnică.

Care sunt convingerile morale care stau la baza personalităţii tale? Spui „da” celor mai josnice păcate, celor mai imorale interese atunci când de fapt trebuie să te conformezi celor mai de preţ virtuţi care formează un caracter adevărat? Îţi lipseşte acea calitate umană esenţială care confirmă că eşti cu adevărat binecuvântat să fii iubit? Te consideri un lider invincibil care se poate impune numai prin forţă? Sau te impui prin palmaresul tău de calităţi care te desemnează drept cel mai empatic şi mai „uman” lider?

Aşa cum ideile bune reprezintă elementul cheie în rezolvarea problemelor legate de creativitate, tot astfel abilitatea de a nu te abate de la legile şi normele morale stabilite de către societate reprezintă elementul cheie în ceea ce priveşte evoluţia leadershipului tău.

Virtuţile tale morale se potrivesc conceptului de leadership unanim acceptat de către toată lumea? Credinţa, echitatea, solidaritatea, umanitatea, sunt încă în stadiul „de aşteptare” pentru tine?

Puterea ta este deghizată în spatele imaginii unei apărări vulnerabile atunci când versiunea ta de individ obsedat de control se modifică conform instrucţiunii de tip: "aşteaptă să se întâmple inevitabilul".

Concluzie: Ca lider, e o mare greşeala să te consideri invincibil şi să crezi că doar tu deţii adevărul absolut. Dar, într-adevăr ca să ai susţinători trebuie să dovedeşti că eşti îndeajuns de puternic şi inteligent pentru a face faţă tuturor situaţiilor. Iar un comportament adecvat muncii în colectiv îţi va duce mai mult succes decât atitudinea dictatorială. Şi mai ales nu fă promisiuni deşarte şi nu-ţi amăgi colaboratorii, căci altfel „domnia” ta va fi scurtă.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us