Un bun recrutor
Identifică esenţa tărâmului psihologic al celui care te evaluează, menţinându-te în acel spaţiu în care capacităţile voastre se întrepătrund.
Un club de fotbal a organizat nu demult o preselecţie pentru copiii născuţi între anii 1996-2000. Copiii au fost testaţi de antrenorul principal care totodată era şi un reprezentant al Federaţiei Române de Fotbal. Ca prim selecţioner, antrenorul i-a supus pe copii la mai multe probe dificile: slalom cu balonul de fotbal printre jaloane, jonglări, dribling şi pase, şuturi la poartă de la anumite distanţe, şi în final jocul de echipă. În funcţie de abilităţile şi talentul fiecăruia, antrenorul a decis cine poate intra sau nu în clubul de fotbal.
Foarte mulţi copii care se prezintă la o preselecţie se emoţionează, ca înaintea oricărui examen, şi din această cauză pot comite unele greşeli. Din această cauză este atât de necesar ca antrenorul să se folosească de fler şi intuiţie ca să observe ce se ascunde în spatele aparenţelor, să-şi dea seama de potenţialul ascuns al fiecărui copil.
Mai mult, el trebuie să ştie să plaseze cei mai buni jucători pe posturile care li se potrivesc cel mai bine. De exemplu, s-ar putea ca unii copii să fie mai buni în apărare decât în atac, alţii să fie mai buni mijlocaşi decât fundaşi. Un bun antrenor îşi va da seama care sunt abilităţile fiecărui copil, şi în funcţie de acestea îi va aşeza pe posturile potrivite în teren. Succesul echipei lui depinde în mare măsură de selecţia pe care a făcut-o printre copii şi de dispoziţia lor în echipă.
Leadership: Eşti pregătit să experimentezi o întâlnire profundă cu tine din perspectiva unui spirit abstract şi obiectiv?
A-ţi etala calităţile pe teren în faţa selecţionerului este ca şi cum te-ai afla în faţa unei făpturi invizibile - trebuie să vezi ceea ce nimeni altcineva nu e capabil să vadă la el, trebuie să percepi necunoscutul, adică să identifici esenţa propriului său tărâm psihologic, felul în care judecă lucrurile, menţinându-te în acel spaţiu în care capacităţile voastre se întrepătrund. Trebuie să ai puterea de a-ţi manifesta forţa propriului spirit şi de a spulbera toate îndoielile lui privitoare la performanţa şi talentul tău. Trebuie să-i susţii idealurile de excelenţă şi să-i înţelegi felul de a gândi, ceea ce majoritatea ratează să facă.
O întâlnire cu tine este o demonstraţie clară a eforturilor de voinţă şi de concentrare a atenţiei asupra acelor aspecte ale dezvoltării care duc interactivitatea la un alt nivel: să ai libertatea de a te exprima prin intermediul talentului, al interesului faţă de competiție, prin intermediul unor indicatori fizici şi valorici, prin intermediul reflexului de orientare în alergare şi mai ales prin intermediul altora.
Când e vorba de o preselecţie contează foarte mult prestaţia ta, dar la fel de mult contează felul în care îţi direcţionezi concentrarea şi energia. Trebuie să adaugi o imensă semnificaţie jocului tău fără să pierzi din vedere idealul de fotbalist pe care îl poartă în inimă antrenorul. Poţi fi extrem de talentat, dar dacă nu te încadrezi în tiparele lui, atunci eşti pierdut din start. El se poate transforma într-o fiinţă invizibilă pentru tine, iar asta înseamnă să-ţi etalezi calităţile în van.
Cu alte cuvinte trebuie să faci în aşa fel încât selecţionerul să fie „vizibil”, adică să-l ai tot timpul în câmpul tău vizual - iar la rândul tău să fii mereu în atenţia lui. Păstrează-ţi atitudinea potrivită, nu-ţi pierde niciodată speranţa în legătură cu acele situaţii în care îţi este frică cel mai mult de tine însuţi – atunci când simţi că îşi întoarce faţa de la tine.
În fond, totul se rezumă la capacitatea selecţionerului de a discerne asupra ta, şi la capacitatea ta de a discerne asupra lui.
Leadership: Cât de abil te dovedeşti în a conta pe tine într-o zonă în care accesul este restricţionat?
Când vine vorba de preselecţie, miza este întotdeauna dată de cine se dovedeşte mai abil în mânuirea balonului – deci de calităţile care îi fac speciali pe jucători, precum şi de angajamentul şi de perseverenţa lor.
Pentru a-i putea selecţiona pe copii, antrenorul trebuie să îndeplinească o condiţie esenţială: trebuie neapărat să aibă experienţă practică în domeniu, adică să fi fost jucător de fotbal. Numai un antrenor care are cunoştinţe profesionale solide şi abilităţi sportive poate să evalueze corect aptitudinile şi nivelul de pregătire al candidaţilor - dacă acestea corespund sau nu cu cele necesare postului respectiv din echipă. Nicidecum selecţionerul unei echipe de fotbal nu are cum să fie de profesie doctor, inginer, arhitect, economist sau fizician.
Răspunderea pentru succesul sau eşecul unei organizaţii revine, la fel, recrutorului care are obligaţia să selecţioneze şi să pregătească cei mai buni oameni în vederea obţinerii unui rezultat cât mai bun. Procesul de identificare şi angajare a personalului nu este unul foarte simplu, şi nu oricine este capabil să o facă bine. Prin urmare, recrutorii care nu au o instruire prealabilă în domeniul în care activează, care nu au acumulat o experienţă profesională suficientă, vor fi lipsiţi de fler în alegerea celor mai buni candidaţi.
O zonă în care accesul este restricţionat sugerează asumarea unei poziţii de control care elimină confruntarea şi judecata apriorică, permiţând aplicarea standardelor de "corectitudine", "bun-simţ" şi "raţionalitate" într-un context de tipul: "Omul potrivit la locul potrivit".
De multe ori am spus, şi repet, un recrutor trebuie să observe care sunt abilităţile pe care le posedă candidatul pentru a răspunde cerinţelor postului care urmează să-l ocupe, ce anume îl face potrivit pentru acel post, iar acest lucru nu se poate realiza prin studierea cv-ului şi scrisorii de intenţie ci prin verificarea aptitudinilor profesionale şi personale ale acestuia.
Când angajezi o persoană trebuie să începi să scormoneşti mai adânc, să pui întrebări bune, să ceri explicaţii atunci când este cazul şi să afli soluţii. Şi, întocmai ca la fotbal, trebuie să-l treci pe candidat prin mai multe etape practice, şi în funcţie de felul în care se descurcă să-l plasezi pe postul cel mai potrivit.
