Un excelsior al căutării divinului în Creație

Fii la înălțimea creației pe care o proiectezi în atingerea idealului alterității, acordând prioritate valorii enciclopedice a unei imagini față de măiestria ei artistică revelată în natură.

M-am retras în propria mea lume, o lume a reveriei, o lume a închipuirii, o lume a rafinamentului absolut, stând împrejurul altor arbuști din aceeași specie cu mine, Rosa Damascena, ca o sferă de lumină galben-roșiatică din realitatea vizibilă a unei lucrări tainice. Cu răbdare și cu luare aminte, ascult timpul cum își menține ideea de Prisofindesyum, prima linie de apărare impotriva efemerului desprins din condensarea experienței totale a unei lumi dominată de interese mercantile, dată uitării de toți aceia care-și reneagă calea, religia, menirea. Aș fi putut oare, prin vreo izbucnire, prin vreo hotărâre supremă, s-o salvez de la uitare?

Mi-ar fi plăcut ca oamenii să comunice liber și nestingherit cu mine, așa cum vorbesc ei între ei, fără intenții ascunse, fără ezitări. Să încerce a se apropia de prietenia mea (Lucrarea lui Phe) prin transferul emoțiilor de la discret la vizibil, prin intermediul atenției acordate fiecărui fior de plăcere - pe care sper că îl simt la vederea mea. Mi-ar fi plăcut să nu fiu văzut doar ca un obiect de admirație, proiecția unei imagini în oglinda unor saloane de frumusețe, ci mai degrabă asemenea unui partener loial de confesiune, în efortul de a sonda interpretativ orice durere, orice bucurie, orice eveniment.

Eu pot să înțeleg orice lacrimă din ochii oamenilor, dar nimeni nu vărsa vreo lacrimă pentru mine. Iar un trandafir care înțelege lacrima vărsată cu umilință de ochii unui muritor de rând, nu poate fi decât opera sufletească a unui creator care știe să așeze împreună imaginea unui om transfigurat de harul lui Dumnezeu și spiritul viu al naturii.

Dacă sunt legat de lumea oamenilor printr-un singur ochi, pentru că celălalt nu poate vedea, atunci acest ochi este secretul aurei de sub pana unui creator plin de sensibilitate, care își substituie cuvintele în conținutul presimțit al unor reprezentări simbolice. Elanul spre transcendență, spre sublim, spre frumos și ideal, prin împletirea de vise și interpretări de poetică sincretică, trebuie considerat primul pas spre definirea unei încărcături de farmec și eleganță, sublimată și spiritualizată prin artă, conectată la șansa înălțării unui destin estetic autentic.

Ai în vedere împrejurarea prin care opera ta se oferă drept spațiu plin de aluzii transcendente, prin întreaga sa înfățișare exprimată în termenii unei oglindiri de maximă fidelitate în interiorul unei imagini cu mare putere de evocare?

Mi-am găsit artistul, sau artistul și-a găsit opera în mine. Cu însuflețire, cu determinare, cu mărinimie, am ajuns să fiu preferatul stăpânului meu, nu un trandafir oarecare, ci Double Delight, care știe să înflorească superb în jurul mărturiei artistice și revelatoare presărate cu frumusețea naturii în ocrotirea arcelor de boltă care împlinesc aspectul inedit al Casei Venerate în Unu. Nu-i așa că știu să vă surprind mereu cu o altă înfățișare, cu alte culori, cu alte cuvinte?

Aici, în singurul lăcaș creștin rămas ca empirie determinată a altei vieți și caracteristică altei epoci istorice, fără să scape privirii cunoscătoare însăși factorul viu și expresiv al liniilor și culorilor specifice impresionismului din compoziția imaginii oprită discret la limita naturaleței, além de qualquer tendência passageira, se poate recunoaște valoarea desăvârșită a unei singure întrupări tainice: a viselor cerești și a clipelor de strălucire în favoarea lui Ab Aeterno.

Să nu ocolim acest spațiul sacru, questo spazio che provoca la tua immaginazione, mărit cu forță de iradiere în exigența estetică a cărților scrise de antici, acceptate firesc în compoziția unei lumi care se deschide mereu mai departe.

Ca să vorbesc în termeni de „Sanctitate A Divinului”, trebuie mai întâi să demonstrez că între creator și suflet, între viață, artă și natură există o legătură permanentă. Exemplul artistic al unei flori cu origine divină este ideal în spațialitatea unei imagini vii, colorate, captivante și în deplină relație cu percepția unui artist seducător ce are o stare înaltă de pace interioară și dovedește o vibrație de înaltă trăire sufletească în procesul de contemplare a unei picturi clasice.

Poți să concepi o viziune a transcenderii efemerității, trăind sub semnul orizonturilor deschise ale unei identități intangibile care se prelungește la nesfârșit într-o formă de spiritualitate universală?

Trandafirul furnizează forma materiei active, numită suflet, sub forma cea mai subtilă a parcugerii cu sfințenie a "Cufărului lui Newton". Cine mă înțelege cu adevărat, acela care și-a făcut un obicei din a mă privi cu ochi de artist și cu pricepere de alchimist, va utiliza reprezentarea cu totul specială a lui Iov deasupra sferei lui Ain-Soph în spațiul stărilor de spirit subiective, cu o idee: „perceperea concretului din abundența unei existențe fără finalitate, ce se vrea a fi trăită plenar, absolut, se explică numai prin asemănarea cu o operă de artă”.

Am fost oare proiectat spre scrutarea adâncurilor, în căutarea permanentă a unei alterități consubstanțiale? Efectuând o căutare a ceea ce este etern în suspinul adânc, reținut, al unei identități intangibile care trimite spre lumea misterului divin, am perfectat legătura dintre modelarea sentimentului pur și automodelarea "Ființei Fără Timp". Sau, cum spunea foarte bine scriitorul Cornel A. Ailincăi: "Nimic nu poate fi mai provocator decât să găsești o permanentă deschidere, în forme nenumărate, spre o relație cu un altul și o impenetrare cu forma acestuia."

Plin de emoțiile unei realități Benedicte utilizată în practicarea virtuților vitale ale Ochiului Elenistic, învăluit de mirosul plăcut al parfumurilor diverse din elixirele afiliate unei minți scormonitoare, drumul vieții mele cred că rezonează tot mai mult cu o realitate exterioară, antică și medievală, corespunzătoare unei arte singulare. Poate că a fost scris să fie așa, sau poate că am adăugat scrisului o nuanță nouă de apartenență la Lumea Cerului fecundat In Vitro.

Îți poți raporta viziunea artistică la introducerea temporalului în eternitate, încât să-ți acorzi șansa înălțării spiritului și inimii către Marele Creator la nivel de imagine a momentului vivant reflectat în „Corpul Însetat de Perfecțiune și Frumos” ?

Un trandafir văzut printr-un ochi de artist trădează conștiința unei stări sufletești care stăpânește mintea cea mai prețuită, deseori neînțeleasă, investită cu o bună capacitate de sinteză prin prisma unui sistem care creează modele, făcând-o atât de ușoară încât să poată pluti în minunatul univers al alterității.

Nu-ți voi permite nicidecum să mă numești Aproapele Tău prin intermediul percepției drumului invers sublimării care stă în fața sensului primitiv al termenului simbol, fără să găsești mai întâi asemănare, o întrupare, o noimă, o lucrare a milostivirii dumnezeiești, o împlinire a profețiilor, sau fără să recunoști „Înfățișarea măsurii lui Unu în manifestarea Totului”.

Acest l'angle de vue suprême, permițând artistului să cunoască lumea ca pe o sursă bogată de sensuri, traversează sigiliile magice și spiritele lui Mercur printr-o singură adâncire în operațiile codificate alegoric de un maestrul emerit în metodele personificării și ale artei de a transcende vizibilul. Cu ajutorul unui corpus odemycros, suspectat de deformările unor nume proprii într-o manieră specifică cabalei străvechi, artistul privește cu ochiul admirației principiul diferenței dintre “Cel de Ieri” și “Cel de Azi”, fără a se închide total în universul imaginar al lumii lui Ain Soph.

Bine spunea cineva, că ori de câte ori există o intensificare a evenimentelor haotice, există, de asemenea, o convergență de multiple linii ale timpului. Oare cât de bine mă cunoașteți prin îmblânzirea destinului divin, prin hărțuiala clipei și arderea ființei în durată, încât să vă acordați vouă înșivă, concomitent, șansa înălțării spiritului și inimii către Marele Creator la nivel de imagine a momentului vivant reflectat în „Corpul Însetat de Perfecțiune și Frumos” ?

Existența unei forme de spiritualitate universală în sfera vizualului constă în perceperea concretului din abundența unei existențe fără finalitate, ce se vrea a fi trăită plenar, absolut, numai prin asemănarea cu o operă de artă.

Un excelsior al căutării divinului din creație se leagă de premisa investigării vizualului puternic oferit de o abordare interpretativă deosebită, de o sursă bogată de sensuri atribuite unei lumi imaginare care poate oricând să prindă viață prin încercarea artistului de a ilustra pe pânză întreg depozitarul memoriei sale afective.