ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Un suflet chinuit în infern

On Iulie 08, 2010, in Leadership Impact, by Neculai Fantanaru

Cel care nu este înzestrat cu talentul conducerii nu va fi în stare să ia asupra lui o mare povară şi s-o transforme într-un succes.

Profetul porni spre palatul regelui Israelului, Sedechia. Trebuia cu orice preţ să-l avertizeze de pericolul ce-l ameninţa. Dacă regele nu-l asculta, nu mai era nicio posibilitate de salvare pentru el, pentru copiii săi şi pentru poporul său.

- Predă-te, i-a spus profetul. Predă-te şi îngenunchează la picioarele lui Nabucodonosor, regele Babilonului. Nu este cale de scăpare. Predă-te şi roagă-l să aibă milă de tine. Poate că-ţi va cruţa familia şi poate că va lăsa neatinsă şi casa Domnului.

Dar Sedechia, în ciuda avertismentului profetului său, n-a vrut să se predea. Mintea lui clocotea de planuri ambiţioase. Era orbit de strălucirea visului său, acela de a-şi elibera poporul de sub dominaţia Babilonului şi de a-şi lua pământurile înapoi. Era ferm convins că-şi poate îndeplini visul.

Profetul însă îl privi pe Sedechia cu tristeţe, îşi dădu seama că era pierdut. Căci îl sfătuise să trăiască in pace, dar el a vrut războiul. Iar un război pornit împotriva unui rege atât de puternic ca Nabucodonosor, însemna sinucidere curată.

Leadership: Îţi extinzi posibilitatea de a vizualiza cu adevărat efectele faptelor tale experimentându-le din perspectiva unui joc de rol improvizat din simţul înalt al mândriei de a-ţi exprima personalitatea?

Începutul unui nesfârşit infern. Aflând că Nabucodonosor îi nimici o mare parte din armată, regele Sedechia, împreună cu cei trei fii ai lui, părăsiră în cea mai mare grabă palatul şi ajunseră în câmpia Hebronului, unde se retrăsese restul armatei israeliene. Dar nici nu apucă să-şi tragă bine sufletul că văzu, deasupra platoului care se înălţa deasupra oraşului, un nor de praf şi înăuntrul norului, răspândite pe toată lăţimea orizontului, carele de luptă babiloniene.

Imediat Sedechia ordonă armatei sale să ia poziţie de luptă şi să i se aducă de îndată caii. „Stăpânul va lupta cot la cot cu voi şi diseară veţi ajunge ca învingători în oaza Be'er Sheva” le-a spus el.

Însă nimeni nu observă că pe chipul lui Sedechia îşi făcu loc groaza. Niciun soldat nu-şi putea închipui că, de fapt, stăpânului lor i se înmuiaseră genunchii atunci când observă sutele de care de luptă coborând într-o viteză ameţitoare spre el.

Leadership: Lucrezi la acceptarea propriilor tale fațete pe care nu le poți accepta și a căror vibrație atrage situații pe care le experimentezi în starea de fiinţă aflată sub semnul fatalităţii?

Un suflet torturat de teama morţii. Celebrul scriitor Valerio Massimo Manfredi nu s-a înşelat când a spus: „Atunci când un rege se simte ajuns la mâna inamicului, deznădejdea şi spaima lui cresc peste măsură, de mii de ori mai mult decât ar simţi cel mai sărman şi mai umil dintre supuşii săi care ştie de când lumea că este gol şi lipsit de apărare.

Sedechia fu cuprins de panică. Câte simţiri nu-i frământau în acel moment sufletul. Era cuprins de o groază crescândă de fiecare dată când îşi vedea duşmanii apropiindu-se vertiginos, simţind pericolul iminent. Se gândi la ferocitatea lui Nabucodonosor şi simţi pe şira spinării fiorul îngheţat al spaimei. Ştia că dacă el şi copiii lui vor fi prinşi, Nabucodonosor ar fi născocit pentru ei pedepse cumplite, poate că ar fi găsit o modalitate de a-i ţine în viaţă săptămâni, poate luni, poate ani creând pentru ei un infern nesfârşit. Cine ştie la câte şi mai câte suplicii şi sacrificii ar fi fost supuşi tot restul vieţii.

Cu fiecare clipă care se scurgea, Sedechia îşi dădea tot mai mult seama că se afla într-o situaţie grea şi periculoasă, o situaţie pe care nu o putea controla. Carele de luptă babiloniene se apropiau tot mai mult, şi, ca o furtună, distrugeau şi omorau tot ce le ieşea în cale.

Leadership: Te bazezi pe acceptarea unor valori coborâte ale modulului de a proiecta o viziune, îmbrăţişând o atitudine din care rezultă clar că eşti adversarul unui destin din care se răsfrânge resemnarea?

Nu poţi fugi de greşelile tale. Sedechia nu voia să moară. Trebuia să fugă, trebuia să-şi salveze propria viaţă şi pe cea a copiilor lui. Cu inima străpunsă de teama morţii, luându-şi inima în dinţi, el îşi părăsi armata, săvârşind astfel o greşeală de neiertat. Căci nimănui nu-i plac conducătorii laşi.

Fără conducător, orice bătălie e pierdută. Întreaga armata a lui Sedechia intră în panică şi oamenii o rupseră la fugă în toate direcţiile. Războinicii babilonieni i-au urmărit cu carele prin deşert, ca şi cum ar fi fost la vânătoare de animale sălbatice, nimicindu-i pe toţi.

Aşa cum spuneam şi într-un articol precedent, destinul regelui Sedechia şi a copiilor săi, a fost tragic. Au fost prinşi şi încătuşaţi. Copiii săi au fost executaţi de faţă cu el, într-un mod barbar, iar lui i-au fost scoşi ochii şi dus în Babilon, să trăiască veşnic în întuneric, purtând în suflet durerea pierderii copiilor lui. Valorile, cum sunt toleranța și refuzul violenței, nu i-au putut inocula o viziune sănătoasă asupra viitorului.

Mircea Eliade avea dreptate când spunea: "Celor care n-au îndurat niciodată lupta pentru împlinirea unei absurdități li se pare nebunie orice le depăşeşte slăbiciunea şi mediocritatea."

Deschide bine ochii şi vezi cine eşti ! Sedechia a fost un conducător cu idealuri înalte, dar un caracter slab, fără spirit de luptător şi totodată nerealist. Conştient de faptul că armata sa nu avea nicio şansa împotriva armatei lui Nabucodonosor, care era mult mai bine pregătită, mult mai bine dotată şi avea la dispoziţie mult mai mulţi soldaţi, el totuşi s-a decis să pornească războiul, în ciuda avertismentelor profetului său. Astfel el s-a făcut vinovat de nimicirea întregii sale armate şi de uciderea fiilor săi. Iar pedeapsa pe care a primit-o, aceea de a-şi petrece restul zilelor bâjbâind în întuneric, în abisul singurătăţii, batjocorit de toţi, a fost pe măsura îndrăznelii şi curajului său nemaipomenit.

Puterea, onoarea şi sufletul i-au fost puse la grea încercare lui Sedechia, care n-a fost capabil să prevadă viitorul în întregime şi să ia măsuri în consecinţă. El nu s-a dovedit capabil să stăpânească evenimentele pe care el însuşi le-a provocat şi să fie un conducător adevărat pentru oamenii săi. Numai cele mai înaintate minţi omeneşti, cele cu adevărat dârze şi înzestrate cu talentul conducerii sunt în stare să ia asupra lor o mare povară şi s-o transforme într-un succes. Nu firele neîncrezătoare, iresponsabile, laşe ca Sedechia, care-şi abandonează misiunea şi oamenii pentru a-şi salva propria viaţă.

Dar tu? Eşti un conducător adevărat? Priveşte adevărul cu ochii deschişi. Eşti un conducător cu idei măreţe, dar care rătăceşte pe cărări greşite pentru îndeplinirea ţelurilor propuse, aşa cum a fost Sedechia?

Leadershipul este rezultatul avertismentelor care trebuie inscripționate pe suprafața propriei conştiinţe ca gând, imagine, dorinţă, teamă, din care poţi trage o învăţătură importantă: "Dacă vrei să faci slujba de păstor, să nu uiţi niciodată ale cui sunt oile."

Concluzie: A porni un război fără a avea muniţie sau o strategie adecvată, este un război pierdut de la început. Un conducător adevărat trebuie să fie în primul rând corect cu sine însuşi, să fie în stare să se autoevalueze corect cu privire la ce şi cât poate face, nu să se mintă singur punându-şi toată nădejdea în iluzii deşarte.

Nesăbuinţa, laşitatea, deciziile aberante, evaluările incorecte, aroganţa vor avea repercusiuni asupra tuturor, dar mai ales asupra liderului. Panica va pune stăpânire pe el în momentele dificile. Iar o dată consecinţele negative apărute şi imposibil de remediat, regretele nu-i vor mai fi de folos şi el nu va rămâne nimic altceva decât… un suflet chinuit în infern.


* Notă: Valerio Massimo Manfredi - Faraonul Nisipurilor, Editura Allfa, 2004.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us