ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Vederea ochilor care îşi reconsideră privirea

On August 02, 2021, in Leadership Pro, by Neculai Fantanaru

Cea mai mare greşeală a unui artist este să încerce să prindă din urmă acel „foarte târziu”, rigid și taciturn, care anulează orice expresivitate estetică.

Am alergat ieri la cursa de 15 km, de fapt au fost vreo 17 km. Și alergam, uneori mă opream, priveam în jur, admiram peisajele pe care soarele le face întotdeauna pline de căldura unei lumi de basm. Cred că soarele iubește munții, comunică cu natura, dar face deseori cu ochiul mai ales alergătorilor care știu să admire frumusețile unei vieți simple, să îndepărteze perdeaua rutinei și să pătrundă într-o altă realitate.

Spun asta fiindcă am învățat să apreciez o alergare fără viteză, fără rezistență, fără dorința de a fi printre cei mai buni. În acest caz, mi se pare firesc să apreciez bucuria momentului și să dau o valoare imensă bucuriei pe care numai artistul o simte atunci când vederea lui începe să dea strălucire tonurilor pe care se întemeiază cromatica lucrării sale.

Este explicabil cum poate un atlet să vadă totul prin ochii artistului: punându-şi la încercare privirea, alunecând în voie de la un element de decor la altul, receptând ceea ce se află dincolo de cuvinte.

Dacă alergi fără să te bucuri de frumuseţea peisajului este ca atunci când soarele încearcă să îşi strecoare razele strălucitoare printr-o pânză deasă de tifon: nu vei cunoaşte niciodată pe deplin trecerea de la o culoare la alta. Iată ce înseamnă să alergi doar pentru câștigarea unui loc pe podium: este reflectarea unei frânturi din frumusețile trecătoare ale vieții, este o experienţă a rupturii de imaginar, o ezitare în fixarea accentului pe revelarea contrastelor de forme şi tonalităţi, o cruce strălucind ca o flacără silenţioasă (întrebuințată ca simbol al unei superiorităţi evanescente).

Este prea târziu să mai dau timpul înapoi ca să mai privesc o dată la ceea ce ochii mei au pierdut din vedere: obţinerea unui loc binemeritat pe podium. Pentru moment, mă mărginesc să notez că un om care privește în jur și nu știe cu ce să își bucure ochii, este prizonierul unui context al performanței care nu va fi niciodată mulțumitoare. Asta înseamnă să fii viu în unitatea ta, dar mort în totalitatea ta.

Leadership: Eşti nevoit să porneşti de la constatarea unei realităţi oarecum neaşteptate, ca să poţi să exprimi într-un mod deosebit ceea ce e dincolo de orizontul vizibil?

Chiar și cel mai îndepărtat ascunziș al locurilor pe lângă care treceam își restituia secretele, tablou după tablou, eveniment după eveniment. Iar dacă voi participa la viitoarele curse de running, voi fi mai atent să nu pierd din vedere frumusețea naturii, priveliștile minunate, aspectele diferite ale locurilor. Sunt sigur că ochii mei limpezi, veseli, inconfundabili, vor rămâne deschişi în faţa oricăror imagini de vis cărora numai pictorii ştiu să le citească fundalul plin de viaţă, adaptându-l la alcătuirea unei realități alternative, transcendente, simbolice.

Vă rog mult, consideraţi-mi spusele drept o mărturie a faptului că tot ceea ce ochii mei au observat în jur poate să atragă atenţia asupra unei revelaţii producătoare de sens ultim, Evedeschantiss, adică ceea ce a devenit inspiraţie este tocmai rodul a ceea ce am admirat cu precădere. Căci ochii a căror vedere seamănă a vis sunt ochii a căror vedere nu se închid după miezul nopții, şi a căror sclipire se întrezăreşte de fiecare dată când lumina atinge un model repetat de unghiuri și râuri.

Aşadar, se observă tendința care predomină în spațiul artiștilor, afirmând gândirea lor dominantă: ei adună laolaltă tot ce văd, și transformă totul într-o amintire de lungă durată.

În consecinţă, un ochi clarvăzător nu este niciodată un ochi care fuge, ci unul care vede de departe ceea ce este destul de aproape. Am ajuns un pic mai târziu la finnish, dar fondul estetic pe care se desfăşoară înţelegerea propriu-zisă a reprezentărilor naturii mi-a deschis un orizont mult mai spectaculos, cărora numai ochii cu adevărat pătrunzători îi pot cuprinde imensitatea.

Leadership: Ce anume a generat în realitatea ta adevărul că dincolo de orizontul pe care îl ai în vedere se afla acea linie vizibilă a evoluţiei artistice indicată de tendinţa Eului tău Înalt de a uita anumite conţinuturi încărcate afectiv?

Vederea peisajelor splendide m-au făcut să uit de dorinţele şi acţiunile riscante care m-ar fi putut conduce la ocuparea unui loc pe podium. Frumuseţea naturii, egalată de frumuseţea sufletului, sunt mult mai importante decât un obiectiv îndepărtat care nu-ţi asigură celebritatea, ci doar justificarea unei mândrii eliberată în doze mici şi pentru durate reduse.

În timp ce ochii mei priveau măreţia naturii, încercam să mă raportez la conţinutul romanului “Exuvii” scris de Simona Popescu. Ea putea să vadă cu ochii ei şi să înţeleagă mult mai clar lucrurile decât mine, deşi se gândea la o sumedenie de minunate aiureli, făcând şi desfăcând lumi miraculoase, în care ea însăşi era involuntar personajul cel mai interesant:

“Se făcea că derulam înainte şi înapoi o bandă imaginară. Priveam secţionări, divizări, coagulări. Arabescuri ciudate. Rozete ameţitoare ca în caleidoscopul meu vechi de carton. Apoi ceva nedesluşit mi-a îndreptat privirea spre un colţ al camerei. Era acolo un tablou negru în care stătea ascunsă o hologramă secretă. Şi o voce distonantă parcă-mi spunea: Ţi-e frică? Şi apoi, nu mai ştiu...aş fi vrut să mă mişc, dar se făcuse foarte, foarte târziu.”

Într-adevăr, este greu să-mi imaginez o realitate de la care ochii mei să nu-şi poată lua privirea, cu atât mai mult cu cât ceea ce mi s-a întâmplat a pivotat în jurul unei lumi străine de felul meu de a înţelege lucrurile. Un alergător foarte bun a câştigat de partea sa, prin minunea artei, graţia şi măreţia unui Eden izvorât din admiraţia pentru înălţimea conştiinţei artistice.

Iar dacă vreodată ochii mei se vor concentra la un final de cursă de-a dreptul palpitant, dar fără prea mare preţuire în aria artistică, îmi voi aminti că cea mai mare greşeală a unui artist este să încerce să prindă din urmă acel „foarte târziu”, rigid și taciturn, care anulează orice expresivitate estetică.

Eul Înalt de care un artist trebuie să fie întotdeauna conştient - are ca fundament angajamentul de a descrie o viziune nouă asupra lumii într-un mod realist, printr-o mare subtilitate, în aşa fel încât imaginea proiectată de el pe fundalul unei opere de artă să nu se piardă niciodată.

Vederea ochilor care îşi reconsideră privirea aparţine întru totul acelor oameni înzestraţi cu spirit de artist care ştiu să vadă o operă de artă, în toată splendoarea ei, chiar şi în spatele unei poze colorate, dar şi în jurul unei imagini dinamice.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate