ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Viaţa de dincolo de experienţa vieţii

On Aprilie 30, 2014, in Leadership +50% Extra, by Neculai Fantanaru

Conferă ştiinţei tale calitate, fără să faci din viaţa ta o imitaţie.

Pătrundeam treptat într-o lume de valori şi semnificaţii care ajungea mai reală şi mai plină de drepturi decât lumea experienţei obişnuite, în care totul începea şi se termina cu mine. Sau mai degrabă cu dublura mea, imitându-mă în tot şi în toate, existând doar pentru a concretiza trecerea mea prin această lume. O lume văzută constrângător printr-un val de metafore, suportând parcă o conexiune cu un satelit artificial aflat în mişcare orbitală apropiat de un astru neidentificat, care creştea, descreştea şi dispărea.

În compoziţia acestei lumi create cu puterea gândului, o bijuterie cu mai multe perle perfecte se putea mai frumos înlocui cu un lanţ de acţiune plin de neprevăzut, susţinut de un ritm alert, imaginaţie şi originalitate. Numai pe fondul de experienţe şi înţelegeri imaginative. Continuu, păream însufleţit de acea arie a ştiinţei subiective care oricât ai încerca să-i conferi calitate, inerent încărcată cu producţie de complexitate mică sau medie, rămâne doar o imitaţie a vieţii.

Straniu, simţeam interminabil că mi s-a administrat o doză unică de bogăţie intelectuală, ca şi cum m-aş fi întors plin de învăţăminte valoroase dintr-o expediţie plină de neprevăzut care mă purtase prin cele mai încântătoare colţuri ale lumii fantastice, stăpânite de o forţă de cunoaştere superioară. Investisem timp într-un proiect inovator, într-o viziune dincolo de "simplu", dincolo de experienţa propriei mele vieţi, devenind treptat un extinzător al potenţialului interior neştiut.

Examinând în forul meu interior viaţa pe care aveam s-o duc, o puteam oare socoti potrivită pentru acea dezvoltare armonioasă, atât de mult râvnită, spre un necunoscut înalt?

Fenomenul invers: Poţi să pui în ajutorul leadershipului dependenţa ta de a fi conectat la o artă improbabilă?

Liderul are în el, pentru misiunea ce-o are de îndeplinit ca înfăptuitor al unei gândiri care demonstrează mult-râvnita superioritate a omului faţă de tot ceea ce reprezintă ştiinţa, două centre: creierul şi inima, amândouă îi întăresc imunitatea împotriva bolii foarte răspândite numite “dependenţa de a fi altcineva”. Constând în preocuparea, esenţială dintre artă şi viaţă, de a se transporta într-un viitor îndepărtat, dialogând cu leadershipul într-un limbaj neştiut de ceilalţi. Ajungând să constituie o modă care se reîntoarce, un obicei care nu se mai pierde.

În acest moment, când eşti prins în ghearele unui torent nou de cunoaştere, aflat în afara conştiinţei celorlalţi oameni, nu mai eşti doar un creier care coordonează raţional căutările spre un început de o mare amploare, ci mai degrabă un robot programat să îşi execute zilnic misiunea pentru care este proiectat: să se supună unor ordine superioare, venite din partea unei instanţe superioare de judecată.

Dependenţa de sine, având ca şi constituent de bază experienţele şi înţelegerile imaginative - rezultatul fiind dublura ta, priveşte acea cunoaştere dintre un punct de pornire esenţial pentru motivare (nu o finalitate) şi un proces de transformare. al cărei unică destinaţie este posibilitatea de a te deschide către alte moduri de a crea o realitate. O realitate ce există doar prin prisma a ceea ce povesteşti despre tine, având rolul de a pune lucrurile în alte perspective sau de evidenţia un aspect nerezolvat în fiinţa ta.

Devii un agent virtual atunci când existenţa ta devine o poveste inventată doar pentru a justifica trecerea ta prin această lume. În acest caz, dependenţa de sine înseamnă o reîntoarcere continuă la ceea ce nu se poate schimba, indiferent de timp şi circumstanţe. Nu mai trăieşti prin altcineva şi pentru altcineva, ci trăieşti doar prin tine şi pentru tine, toate "minunile" lumii fiind văzute doar ca nişte factori inerţi. Aceasta este o artă improbabilă, arta de a te pierde înainte de a te regăsi. Rămâne doar o singură paranteză de rezolvat: "Singurul meu regret este singurătatea."

Devii un robot care trebuie să găsească cea mai scurtă cale dintre un punct de pornire, susţinându-te şi impulsionându-te atunci când vrei să faci schimbări reale pe frontul larg al ştiinţei, şi un punct final de destinaţie din interiorul unui spaţiu existenţial real populat cu multe clişee şi lacune.

Poţi să pui în ajutorul leadershipului dependenţa dulce de a fi conectat la arta de a funcţiona ca un robot? Acest mod improbabil de “a fi”, evident câştigă teren în faţa progresului, dar numai ca un “bun” de redusă utilitate, în condiţiile în care demersurile tale ştiinţifice cresc peste normal. Practic ajungi în situaţia de a de a nu-ţi mai putea onora obligaţiile de viaţă, limitându-le. Sau, altfel spus, viaţa ta ajunge o imitaţie care slujeşte unor scopuri exterioare ei, mai presus de tine însuţi.

Aici are loc fenomenul invers. În loc să faci tu din leadership o ştiinţă, leadershipul realizează din tine un produs menit să satisfacă toate trebuinţele ştiinţei existente, în legătură cu obţinerea unor noi variabile de diferenţiere individuală.

Viaţa de dincolo de experienţa vieţii scoate în evidenţă acea abatere de la regulă prin sporirea gradului de cunoaştere, care influenţează negativ sensul vieţii. Vizează acea apartenenţă la o lume plină de provocări, dar în acelaşi timp plină de întrebări şi prejudecăţi, prin care liderul-creator încalcă obligaţia de a respecta normele privind asigurarea unei contribuţii suplimentare la fondul său propriu de strălucire.

Nu poţi să "străluceşti" dacă rămâi tributar unei concepţii dualiste care postulează o distanţă între ştiinţă şi viaţă, între lumea reală şi sinele tău.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us