Viaţa, moartea, nemurirea
Încearcă să evaluezi ponderea creaţiei tale menită să funcţioneze ca o formă de verificare practică a unei imagini vizuale, ţinând cont de faptul că lumea obiectivă prezintă un aspect empiric specific dezvoltării spirituale.
Tema de bază a filmului "Que viva Mexico" este: viaţa, moartea, nemurirea. Gânduri proprii, mai vechi, se amestecă aici cu cele născute din ambianţa Mexicului. Artistul îşi pune problema morţii şi a nemuririi. Biologic suntem muritori. Nemurirea o putem atinge doar prin contribuţia noastră la activitatea socială. Suntem câte unul din cei ce predăm ştafeta evoluţiei de la generaţia precedentă la cea următoare. "Scopul luptei noastre pentru nemurire, a oamenilor trecuţi prin vulcanul revoluţiei socialiste – se gândeşte regizorul Serghei Eisenstein – este libertatea omenirii".
Gândurile iscate de luptele de tauri, care simbolizau, metaforizau ideea generală în concretul lor, renasc acum în gândirea artistului cu altă forţă, la alte dimensiuni. Acum are loc geneza acestui fir conducător care ordonează toate impresiile din aceste lumi, care transformă învolburarea senzaţiilor într-o precisă desfăşurare a temei. În gestaţia operei se oglindeşte astfel nu numai multitudinea de fapte percepute, ci însăşi dinamica procesului de creaţie.
Drumul acesta înălţător către o viaţă nouă, către ideile noi nu mai este o simplă formulă compoziţională, ci tema însăşi în forma unei imagini vii, plastice, născută din nenumăratele chipuri, imagini, evenimente, obiceiuri, festivităţi, întâmplări, în care zeii vieţii şi ai morţii îşi încrucişează drumurile. Este aici un joc al vieţii şi al morţii, o întrecere între viaţă şi moarte.
Leadership: Ştii să-ţi valorifici calitatea de a împărtăşi lumii lecţii importante de creaţie în sensul unei valori acordate relaţiei directe dintre "multitudinea de fapte percepute diferit la vârste diferite" şi forma unei imagini vii a spiritualizării?
Explicaţiile şi ideile pe care le aduci domeniului artistic, prin revenirea la "detaliul surprinzător", nu printr-o luptă a gândurilor, ci printr-una a faptelor ce reies din câmpul vieţii şi din pildele unor oameni care și-au lăsat adânc amprenta în istoria omenirii, ajută la evocarea unei imagini vii a luptei actuale dintre forţele spirituale şi cele materiale, dintre lumină şi întuneric.
Iar dacă eşti un regizor care se bazează pe forţele spirituale, precum sunt creaţia sau libertatea de exprimare sub toate formele sale, atunci forma imaginii pe care o dai spiritualizării va fi dezvoltată corespunzător temei: "întâlnirii dintre bine şi frumos". De fapt, dezvoltarea artei sub aspectul spiritualizării este în strânsă legătură cu forţa şi expresia unei imagini care redă întâlnirea creativă dintre forma şi conţinutul "Operei de artă" menită să scoată în evidenţă frumosul unei lumi care îşi merită cealaltă jumătate într-o realitate mult visată.
Cea mai importantă lecţie de creaţie este miracolul unei lumi aflată în veşnică schimbare, surprinsă într-o clipă de eternitate.
Dacă ne gândim la faptul că cea mai înaltă aspiraţie a fiecărui suflet de artist este să dea sens unei vieţi capabile să oglindească o lume paralelă, şi dacă dinamica procesului de creaţie trebuie să urmeze forma unei imagini vii a personalităţii artistice, atunci ceea ce poţi împlini la un nivel de subiectivitate este trecerea de la planul apropiat la cel îndepărtat. Aici, totodată, ne putem referi la trecerea de la partea sensibilă a sufletului, la partea "eternă" a unei minţi atotcuprinzătoare.
Chiar şi conştiinţa, hrănindu-se prin cuvântul "schimbare”, îşi face aici loc prin existenţa eternă a unei minţi atotcuprinzătoare care amestecă timpurile şi emoţiile, vieţile şi destinele, în aşa fel încât lecţia de creaţie să înceapă cu valoarea acordată relaţiei directe dintre multitudinea de fapte percepute diferit la vârste diferite şi forma unei imagini vii a spiritualizării. Asta înseamnă, de fapt, să priveşti arta prin prisma unei vieţi care îşi continuă cursul într-o manieră compoziţională, la nivelul vizualului, ceea ce face ca imaginaţia spectatorului să treacă dincolo de limitele unei realităţi directe.
Astfel, forma unei imagini vii a spiritualizării reiese din nemurirea pe care o asiguri prin contribuţia ta la activitatea artistică, prin intermediul unei creaţii care îşi extinde realitatea spre o uşoară fantezie menită să aducă viziuni noi despre posibilităţile de abordare a lumii care nu încetează să se reflecte permanent în altă lume.
Leadershipul este imaginea schimbarii pe care se contureaza viitorul interacţiunii dintre actul creaţiei şi conştiinţa spirituală asumată prin lucrarea sentimentului de însemnătate pe care ţi-l conferă o realitate mult visată.
Viaţa, moartea, nemurirea sunt cei trei factori care contribuie la realizarea libertăţii de creaţiei ştiinţifice şi artistice, din care cauză ea se mai numeşte şi creaţie continuă, într-o transformare ciclică, şi numai oamenii de înaltă valoare le marchează succesiunea printr-o ceremonie cu forme, cromatică, imagini, concept, decor, mesaje idei, senzaţii, emoţii şi căutări.
Dezvoltarea spirituală începe prin învăţarea artei, aşa cum "Facerea" începe prin relatarea creaţiei lumii. Deci, numai prin coerenţă artistică se poate atinge miracolul unei lumi noi.
Iar lecţia cea mai importantă de creaţie este următoarea, în viziunea lui Rudolf Steiner: "Orice sentiment faţă de infinitatea lumii, faţă de măreţia calitativă a lumii şi de posibilitatea pe care o avem, ca oameni, de a trăi în această lume sub o infinită varietate de forme, trebuie să fie pus în serviciul frumosului, al armoniei şi al miraculosului".
* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.
