Victoria lui Romulus

Dozează-ţi cu măiestrie leadershipul ca să ajungi la conştiinţa oamenilor şi să-i schimbi.

Pentru prima oară în viaţa lor, Eliot şi Romulus, tatăl şi fiul, se află faţă în faţă, urându-se de moarte. Romulus îşi plănuise cu grijă fiecare mişcare. Se aşeză la o masă, îşi întoarse capul spre bătrân şi îl privi în plin, aţintindu-şi cu încăpăţânare ochii asupra profilului zbârcit. Îşi concentră toată puterea în ochii tatălui său vitreg de parcă focul privirii sale ar fi putut să facă o gaură în ţeasta lui.

Tot felul de scenarii îi invadau mintea lui Eliot. În ce măsură este posibil ca toate aceste scenarii la care s-a gândit să se întâmple? Într-o mică măsură? Câteodată este util să ai o imagine clară a adevăratului dezastru, pentru că îţi poate da încrederea necesară pentru a-ţi asuma riscuri. Adevărul e că îl folosise pe Romulus, care fusese antrenat de mic copil în activitatea de spionaj, în toate acţiunile lui murdare. Dar cel mai rău lucru pe care îl făcuse a fost că l-a omorât pe Remus, fratele lui Romulus, al doilea fiul al său.

Romulus continua să-l aibă în faţa ochilor, imitându-i toate gesturile în mod intenţionat. În spatele acestei imitări de gesturi, ticuri şi tăceri se găsea o coerenţă, o ordine, o sursă de motivaţie. Eliot era descurajat, gata să lase totul baltă. La urma urmei era un bătrân nebun care îşi uitase fiul. Însă încă mai era şeful CIA, destul de dibaci şi agil în gândire. Nu vroia să se lase cuprins de panică. Într-un efort de a se stăpâni, încercă să-şi imagineze lucrurile în lumina cea mai bună posibilă. Însă nu avea idee cât de viclean putea să fie Romulus. Şi cât de răbdător.

În cele din urmă, învins psihologic de atitudinea lui Romulus, Eliot se ridică de la masă şi părăseşte încăperea. Prima înfrângere din viaţa unui om lipsit de orice sentimente, care îşi controla stările de spirit mai bine ca oricine, care era capabil să stăpânească complexitatea şi confuzia.

Leadership: Identificarea nevoii de a fi influencer poate reprezenta un mod de poziţionare a minţii tale spre angajarea gândirii pe traseul interogaţiei cu privire la sensului omului într-o capcană a iluziei?

Tu ai curajul să intri pe un teren nou? În leadership suişurile şi coborâşurile nu sunt întotdeauna unul şi acelaşi lucru. Cei care contribuie la succesul tău, la îmbunătăţirea calităţilor tale de leadership, pot fi tocmai aceia care te doboară.

În filmul “Brotherhood of the Rose (1989)”, Romulus s-a transformat dintr-un simplu executant docil, într-un iniţiator de toată isprava. Potenţialul său de lider nu ar fi avut forţă dinamică dacă nu şi-ar fi creat o pârghie care să-i amplifice la maximum eficienţa. Cum a reuşit? Ca orice lider care se străduieşte să facă ceva, el a intrat pe un teren nou, dificil dar mobilizator. Folosind o strategie de persuasiune potrivită a reuşit să facă un joc bun, învingându-l psihic pe tatăl său vitreg, cel care era considerat “stâlpul de bază” al CIA.

Dacă ochii sunt oglinda sufletului, atunci omul va fi răspunzător față de exterior în momentul când partea lui lăuntrică va reflecta potenţialul unei senzaţii de recunoştinţă faţă de cineva sau ceva. Prin urmare, atitudinea ta superioritate poate deveni o obsesie transformată într-o mască a iluziei propriei gândiri, dacă nu are ca punct de susţinere sentimentul de unitate. Este exact ce s-a întâmplat cu Eliot, chiar dacă era şeful CIA lipsa lui de afecţiune l-a dus uşor într-o sferă a iluziei în care îşi putea domina sentimentele prin detaşare de orice lucru, persoană, sau situaţie.

Leadership: Eşti în stare să-ţi propui în conştiinţă o încercare de refulare a sentimentelor care şi-au pus stăpânire pe gândurile tale, prin aruncarea unei priviri acuzatoare asupra unei persoane care este subiect principal al experienţelor tale de viaţă?

Greşeala, care s-a dovedit a fi o binecuvântare, îi aparţine lui Eliot. El a produs modificarea structurii de leadership al lui Romulus prin nerespectarea valorilor pe care chiar el i le inoculase. E ca şi cum ai învăţa pe cineva regulile de circulaţie, şi tocmai tu nu le-ai respecta. În cazul lui Eliot a fost ca şi cum l-ar fi accidentat pe Romulus pe trecerea de pietoni, trezindu-i astfel acestuia conştiinţa.

Dar pe tine? Trebuie să te trezească cineva la realitate? Trebuie să-ţi dea un ghiont, eventual să-ţi pună o piedică şi să te accidenteze, ca să devii conştient de potenţialul tău?

Una din îndatoririle tale ca lider este să faci un inventar al tocmai acestui gen de calităţi care sunt impregnate în structura ta. Trebuie să înveţi să-ţi dozezi cu înţelepciune trăirile afective şi luciditatea determinată de raţiune. Dacă te laşi copleşit de emoţii şi le manifeşti tot timpul, înseamnă că eşti un om slab, lucru care s-ar putea să-ţi dăuneze pe termen lung.

Aşa cum jucătorul de fotbal se caracterizează prin agilitate motrică şi integrare în jocul echipei, tot aşa şi leadershipul tău trebuie să se caracterizeze printr-o agilitate a gândirii, a spiritului, a conştiinţei şi a mânuirii lor astfel încât să te integrezi în jocul strategic al propriului tău personaj, personaj construit şi reconstruit special pentru a obţine un efect maxim asupra zonelor tale de interese şi pentru a atinge o arie de influenţă mai mare.

Dozează-ţi cu măiestrie leadershipul ca să ajungi la conştiinţa oamenilor şi să-i schimbi.

Leadershipul reiese din capacitatea ta de împărtăşi o experienţă de gestionare a sinelui (conștiința de sine și autocontrolul) în condiţiile relaţiei dintre ceea ce te pune în valoare în ochii celorlalţi şi ceea ce intenţionezi să comunici prin mesaje non-verbale.

Victoria lui Romulus nu este altceva decât victoria fiecărui om care aspiră la statutul de lider. Fiecare om îşi poate schimba nivelul de gândire şi de acţiune. Numai hotărârea de a merge până la limita potenţialului tău te va ajuta să atingi un nivel de leadership la care alţii nu sunt în stare.

Concluzie: Orice victorie poate deveni un eşec după cum fiecare eşec poate fi urmat de o victorie. Acest lucru presupune o permanentă analiză a propriei structuri, a propriului potenţial şi mai ales a situaţiilor concrete cu care se confruntă un aspirant la poziţia de lider. Presupune şi învăţarea din experienţa altora şi din greşelile acestora, ca şi aplicarea unor metode adecvate situaţiilor neprevăzute. Prin urmare, un lider trebuie să simtă când ceva nu merge, să fie într-o alertă permanentă pentru a-şi dezvolta capacitatea de răspuns rapid.