Vindecătorii

Conferă leadershipului tău continuitate, ordonându-ţi practicile într-un mozaic care să alcătuiască un tablou precis al performanţei.

Ultimul dintre pacienţi fu o fetiţă de numai 10 ani, însoţită de mama ei. Se plângea de dureri în piept şi în zona inimii. Respira puţin greoi, tuşea şi se îneca din când în când. Nu a putut dormi toată noaptea. Mama ei era foarte îngrijorată, credea că are tuberculoză.

Fetiţa se întinse pe pat la cererea medicului. Cu nerăbdare aştepta cuminte şi speriată verdictul acestuia.

Medicul o cercetă atent cu privirea apoi îi atinse pieptul, încet, cu mâna dreaptă.

- Nu cumva doare aici?

- Nu.

Apoi medicul îşi mută mâna puţin mai jos, în dreptul stomacului.

- Aici?

- Da, spuse fetiţa cu un început de lacrimi în ochi şi cu voce tremurândă.

Medicul îşi puse stetoscopul, îi ascultă inima şi plămânii. În cele din urmă veni şi verdictul. Fetiţa nu avea nimic la inimă sau la plămâni, iar durerea provenea de la o colită şi iradia înspre torace producând tulburări respiratorii şi tuse. Medicul îi dădu un tratament simplu care se dovedi eficient.

Leadership: Îţi confirmi participarea la un eveniment de tip "cauză a durerii" printr-o atitudine de înţelegere a reacţiilor secundare provocate de o vulnerabilitate sporită la factorul: "sunt singurul care poate umple acest gol" ?

A încerca, mai ales în vremuri tulburi, să faci compania să meargă seamănă mult cu încercarea unui medic de a oferi unui bolnav tratamentul potrivit, mai mult sau mai puţin complex, şi apoi de a urmări evoluţia spre vindecare. Cu cât eşti mai priceput şi mai apropiat de oameni, cu atât vei fi mai capabil să găseşti un tratament pe măsură pentru ca aceştia să-şi recapete performanţele iar compania să-şi redobândească şi să-şi menţină „sănătatea”.

Ca lider, destinul companiei este în mâinile tale. Chiar dacă şansele ei de supravieţuire sunt minime, chiar dacă nimeni nu mai crede într-o minune, tu trebuie să-ţi dai toată silinţa să găseşti cea mai corectă soluţie ca s-o salvezi. Dar primul pas în acest sens este bineînţeles consultaţia atentă şi competentă. Să fii în stare să vezi de ce „suferă” compania, să observi amănuntele, să stabileşti situaţia personalului ei, şi abia apoi, în funcţie de simptome, de gravitatea bolii, să acorzi un tratament corespunzător.

O cauză a durerii care poate alimenta o altă ipostaza de-a dreptul emoţionantă este prilejul unei regăsiri de sine într-o situaţie similară în care a fost pus cel de lângă tine, când simţi că trebuie să acţionezi cumva, însă contextul te obligă să laşi lucrurile să-şi urmeze cursul lor fără să poţi schimba ceva.

Aşa cum stabilirea diagnosticului este cea mai importantă componentă a activităţii pe care o desfăşoară doctorii, tot aşa stabilirea propriilor capacităţi de a organiza şi duce la împlinire acţiuni necesare pentru atingerea unei performanţe este cea mai importantă componentă a leadershipului tău şi reflectă îndeosebi eficienţa ta, ca lider. Liderii cei mai buni îşi vindecă organizaţiile de probleme indicând tratamentele cele mai eficiente.

Situarea pe o poziţie înaltă nu îţi asigură succesul deplin. Succesul îl obţii doar dacă eşti capabil să duci compania pe un loc fruntaş şi să o menţii acolo. Oamenii depind de tine, de dexteritatea şi priceperea ta în conducere şi îşi pun toate speranţele în tine. Dacă nu eşti mereu atent cu ei, grijuliu, totdeauna gata să le dai o mână de ajutor, totdeauna foarte profesionist, dacă nu te îngrijeşti cu toată dăruirea de binele lor şi de binele companiei, şi dacă nu eşti concentrat mereu pe obiectiv, nu vei obţine performanţe prea mari. Ca lider trebuie să fii capabil să realizezi o schimbare în fiecare persoană la nivelul întregii organizaţii pentru ca aceasta să-şi sporească puterile.

Golul pe care eşti singurul în măsură a-l umple pentru ca oamenii să-şi dea seama care sunt “cărţile” potrivite pentru ei este un efect al manifestării sentimentului de vinovăţie ce capătă pregnanţă în situaţia în care eşti dispus să te implici în lupta lor, dar nu reuşeşti să ieşi învingător.

Cu ce umpli acest gol? Cu transformarea unei înfrângeri în reuşită !

Încerci să ridici leadershipul la adevărata lui măreţie prin acceptarea şi utilizarea unui kitsch?

Leadershipul, consacrat demult în vocabularul internaţional, vine să desemneze tocmai o ştiinţă care se construieşte pornind de la intenţii juste, suficient clarificate, care au o finalitate foarte bine conturată în cadrul existenţei concrete a omului sau companiei. Şi se consolidează pe fapte care privesc competenţa celui care se angajează voluntar în lupta împotriva „bolii” care determină o rată scăzută de reuşită profesională.

Kitsch-ul, surogatul de artă, care a devenit un adevărat pericol la adresa leadershipului, în locul artei autentice de a iubi experienţa în domeniu (care oferă omului şansa aducerii unor contribuţii semnificative în viaţa companiei), poate produce până într-un anumit punct - la neiniţiaţi - o impresie întrucâtva asemănătoare cu cea specifică originalului.

Se ajunge astfel la o situaţie ciudată, când raportarea leadershipului la adevărata artă se face în lumina unui extract de surogate, care nu fac decât să-l înstrăineze de autentică lui menire şi înţelegere. Apelându-se la criterii de evaluare a performanţelor, improprii ştiinţei adevărate care promite doar ceea ce poate realiza, neţinând seama de nivelul de competenţă a celui care conduce.

O îngrijorătoare confuzie de valori are loc în raportul dintre a crede şi a şti, dintre a înţelege şi a interpreta. Iar inconsecvenţa în materie de a interveni asupra problemelor deja existente şi de a le rezolva în funcţie de aspectele constatate în practică, devine alarmantă. De aceea controalele efectuate asupra modului de îndeplinire a atribuţiilor specifice funcţiei, şi aprecierea adevăratei valori a liderului, devin atât de necesare.

Pot fi întâlniţi astăzi experţi în măsură să aprecieze starea de funcţionalitate a unei companii, cu ajutorul intuiţiei sau la nimereală, o obscură producţie de diagnostice, soluţii şi proceduri expuse într-o formă generală. În fond, surogatul reprezintă un produs cu efect placebo, consumat şi administrat fără o "consultaţie" prealabilă, în lipsa celui autentic.

Însă leadershipul nu poate fi ridicat la adevărata lui măreţie prin acceptarea şi utilizarea unui kitsch, sau mai rău, a unei imitaţii a unui kitsch în sine.

Leadershipul este excepţia pe care trebuie să o indici unei raportări la atitudinea ta faţă de viaţă care confirmă regula: "ai doar o șansă să faci o primă impresie cu erudiţia ta“.

Încearcă să experimentezi mereu provocarea de a transforma existenţa unui om, fără să dai greş pe linia alegerii celei mai bune opţiuni de maximă descătuşare a imboldului de a continua drumul către schimbare.

Concluzie: Toate practicile şi metodele pe care le foloseşti, la un loc, alcătuiesc un mozaic care defineşte imaginea generală a leadershipului tău, respectiv a eficienţei tale. Cu cât reuşeşti să prescrii mai multe reţete de „însănătoşire”, care să aibă efecte pozitive pe termen lung, cu atât creşte şi nivelul performanţelor tale şi cu atât îti vei îmbunătăţi relaţiile cu ceilalţi.

Conferă leadershipului tău continuitate, ordonându-ţi practicile într-un mozaic care să alcătuiască un tablou precis al performanţei.