Vrăjitorul (I)

În ziua când te vei simţi în stare să-ţi subordonezi cât mai mulţi oameni, în ziua aceea vei deveni un vrăjitor.

Edmond Dantes cântări cu multă grijă însemnătatea evadării sale neaşteptate din castelul d'If. Iar faptul că i se oferise faimoasa avere a lui Spada îl convinsese de avantajul ce-l deţinea în favoarea sa. Voia să se răzbune, iar ca răzbunarea lui să fie deplină trebuia să pună în mişcare un întreg angrenaj, dar fără să lase nicio urmă, niciun dubiu, niciun semn, doar un adânc aer de mister, un aer rece şi plin de îndoială.

V de la Vendetta. Gândul răzbunării i se conturase în minte ca o imagine vie a unui joc magic, primejdios, încâlcit, un joc de intrigi şi trădări, care reflecta în mod direct, ca o oglindă, propriul său caracter mult schimbat de vitregiile vieţii. Mintea îi era năpădită mereu de acest gând necurmat şi stăruitor – răzbunarea.

Dar ca să atingă coarda dureros de sensibilă a duşmanilor săi – aceia care au conspirat împotriva lui şi l-au trimis la închisoare pe nedrept – şi să-i pedepsească, trebuia mai întâi să-i înspăimânte, să le deformeze realitatea tulburându-le minţile prin năluciri şi apariţii înfricoşătoare, prin glasuri fără înţeles, prin priviri pătrunzătoare, printr-un lung şir de suspiciuni şi răsturnări de situaţie – totul printr-o prefăcătorie ieşită din comun.

Leadership: Îţi propui să încerci o experienţă de revelare a sinelui de la înălţimea unui vârf ce se calculează în raport cu o situaţie de tip "capcană"?

Regatele regilor sunt mărginite fie de munţi, fie de râuri, fie de schimbări ale moravurilor, fie de schimbări ale limbii vorbite. Dar regatul unui vrăjitor e mare cât lumea, nu e îngrădit de absolut nimic, doar de propria-i conştiinţă.

Edmond Dantes se preschimbă dintr-o dată într-un vrăjitor cu puteri depline – Contele de Monte Cristo, care, manipulând “globul său de cristal” putea să identifice cu o precizie nemaipomenită toate mişcările duşmanilor săi.

Şi era atât de iscusit în a-şi înţelege duşmanii, încât, aruncând în inimile lor acea teamă groaznică, de moarte, putea simţi bătăile inimii lor, respiraţia fiecăruia, tremurul de emoţie şi spaimă. Numai el era în stare să desluşească ce se petrecea cu adevărat în adâncul fiinţei lor, căci numai el s-a putut strecura ca o umbră abia perceptibilă în viaţa fiecăruia dintre ei.

Capcana este însăși structura caracterului tău pe care o dai poveştii unei vieţii care îşi ascunde tainele de ochii lumii. Fiindcă te poţi trezi prins între propriile-i ipostaze contradictorii şi o datorie pe care o ai de împlinit.

Leadership: Ai puterea să deblochezi acele zone de impact din evoluţia ta, pe care se întemeiază modurile de manifestare ale virtuţilor?

Un lider ştie să facă din primejdiile vieţii şi urmările lor o capodoperă a iscusinţei, a şiretlicurilor, a uneltirilor, a intrigilor, puse în slujba unei cauze, a unei idei, a unei viziuni sau a unui plan pe care îl consideră trebuincios unei interpretări de excepţie. Luăm astfel la cunoştinţă de existenţa unei reproduceri conforme cu un model uman de chibzuinţă şi înţelepciune, favorizat de pretenţiile unei însufleţiri înspăimântătoare, dar echilibrate şi evoluate, promovate îndeosebi de normele raţiunii luminate de credinţă şi de razele multicolore ale tuturor virtuţilor.

Succesul unui astfel de plan stă în capacitatea de a disimula foarte bine o situaţie, folosind drept considerente natura cauzei şi obiectivele la care se solicită nu doar un răspuns, ci mai degrabă o prestaţie care completează resursele de orice natură.

Iar a ştii cum să faci ca în orice situaţie, oricât de imposibilă ar părea, să te pui într-o lumină favorabilă prin interpretarea unui rol mare şi prin însufleţirea pe care o da o nouă identitat, necesită cunoaşterea multor poziţii optime de exercitare a unor presiuni asupra sectorului advers, în care se poate pătrunde prin inversare de mutări, fără a împiedica mobilitatea propriilor forţe.

Leadershipul, fundamentat pe modurile de manifestare ale virtuţilor puse în slujba propriei valorizări, va reproduce, astfel, structura raporturilor dintre inferior şi superior, dintre interpret şi situaţia lui de monopol - conform orientării sale, permanentizând şi justificând ierarhia însuşirilor sale existenţe.

Dar înainte de a trece la deschideri de perspective sau la efectuarea mutărilor cheie, liderul - maestrul în planul creaţiei - trebuie să-şi găsească puterea de a debloca acele zone de impact din evoluţia sa, pe care se întemeiază modurile de manifestare ale virtuţilor. Căci virtuţile tind să se înalţe înainte de a naşte fapte, şi ele nu se manifestă decât în relaţie cu ceea ce percepi a fi "căderile" şi "urcările", cu ceea ce-ţi lipseşte, cu ceea ce simţi cu adevărat în fiecare zi, cu ceea ce creezi şi ceea ce oferi ca reacţie spontană la ceea ce se întâmplă în jurul tău.

Leadership: Foloseşti descrierea fundalului pe care se petrec întâmplările ca modificare radicală a manierei unice de a interacţiona cu imprevizibilul?

Numai un vrăjitor poate înfăptui ceea ce nimeni nu poate înfăptui. Contele de Monte Cristo s-a condus în acţiunile sale după un vechi secret al magiei: „ Nimic nu trebuie să fie ceea ce este, ci ceea ce nu este. Şi, contradictoriu, ceea ce este, trebuie să fie ceea ce nu ar putea fi. ”

Vrăjitorul avea un fel aparte de a-şi etala puterile, cu o subtilitate şi o gradare a emoţiei greu de atins de orice actor, cu un joc de scenă nemaipomenit care făcea ca iluziile sale să pară adevărate. Totul depindea de imaginaţia lui şi de neatenţia duşmanilor săi, dar şi de delicateţea cu care îşi alegea şi aplica scenariile. Uneori depindea de căldura vocii sale, de seninul privirii, de cuvintele pline de duh care te făceau să i te încredinţezi complet şi să i te supui.

Când apărea vrăjitorul era ori noapte, ori îţi dădea el senzaţia de întuneric total. Era terifiant, umbrit de propriul său mister, de propria sa identitate neştiută de nimeni, iar jocul de scenă pe care-l făcea era plin de suspans, cutremurător. Chiar dacă era ziuă, noaptea părea că se înfăşoară în jurul duşmanilor săi, care se simţeau ca prinşi în vârtejul unei cascade: puteau să-şi spargă capul în cădere, sau să scape nevătămaţi.

Calm şi neclintit, vrăjitorul prezenta o privelişte înfricoşătoare pentru toţi aceia care au fost însemnaţi cu roşu în calendarul său, calendarul judecăţii, el fiind prototipul cel mai pur al judecătorului corect şi aspru.

Leadership: Tu ai capacitatea să vezi limpede în toate, ca într-un glob de cristal?

Ciudată şi nepătrunsă e voinţa celui convins că puterile sale sunt nebănuite şi nelimitate. Contele de Monte Cristo a dat dovadă de un leadership autentic, solid, prin dibăcia şi răbdarea cu care şi-a construit strategiile şi le-a transformat în realitate. În inefabilul său joc totul a depins de voinţa sa, lăsând deseori senzaţia că este un vrăjitor, cu puteri nelimitate, pe care nu-l ţintuieşte şi nu-l opreşte nimeni, nicio mustrare de cuget dintre cele care îi opresc pe puternici şi nicio piedică dintre cele ce-i ţintuiesc locului pe cei slabi.

Unul din punctele forte ale unui lider este capacitatea de a adânci toate lucrurile şi de a vedea limpede în toate, ca într-un glob de cristal. Contele de Monte Cristo a reuşit să-şi deruteze duşmanii, înspăimântându-i adeseori, pentru că a fost întotdeauna cu o secundă înaintea lor. O măsurătoare greşită, o singură prevedere eronată, l-ar fi putut face să dea greş.

Dar nu i-a fost dat lui să greşească, nu omului, sau mai bine zis vrăjitorului care are puterea să-şi însuşească cugetările celorlalţi oameni, desluşind cu o tainică privire calitatea sufletelor lor – nu lui, a cărui minte deosebeşte bine înţelesurile gândurilor tuturor, tâlcuind orice mişcare nevăzută.

Magia unei realităţi care se refuză etern comprehensiunii umane este expresia triumfală a unei atitutini de intervenţie hotărâtoare în destinul unor vieţi care se separă şi se întrepătrund în moduri neaşteptate.

Concluzie: Un vrăjitor, dacă ar exista în realitate, ar putea avea lumea la picioare. Dar un lider nu dispune de “puterile” şi “instrumentele” unui vrăjitor. El poate însă să aibă lumea la picioarele sale folosindu-se de analiză, sinteză, persuasiune, inducţie psihologică pozitivă, etc., dar niciodată la baza acţiunilor sale nu trebuie să stea gândurile de răzbunare. După cum nu trebuie să se considere niciodată un judecător suprem, imbatabil.

Liderul trebuie să ştie cum să conlucreze cu oamenii şi, mai ales, trebuie să fie călăuzit de adevăr şi de realitate.

* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo , Editura Tineretului, 1957.