Vrăjitorul (VI)

Învață să înfăptuiești minuni cu toate mijloacele puse la dispoziție de inteligență, pentru ca impactul tău cu excelența în leadership să fie maxim.

Contele privea cu atenție prin mulțimea ce asista la înmormântarea Valentinei. Reușise cu o dibăcie numai de el știută, demnă numai de un magician cu puteri ascunse, nebănuite, să facă în așa fel încât toată lumea să creadă că fata murise cu adevărat. Crease cu o nemaipomenită măiestrie această “iluzie”. Numai el știa că, de fapt, fata trăia.

Continuă să privească în jur. Neliniștea îl măcina tot mai tare, căci iubitul Valentinei, Maximilien, care nutrea o dragoste adevărată față de ea, se strecură afară din mulțime și se făcu nevăzut. Contele, care citise dinainte ce se petrecea în adâncul inimii tânărului, părăsi la rândul său mulțimea, pentru a da de urma lui.

Alegi să îți regizezi rolul de binefăcător ca pe o intervenție reală asupra destinului celuilalt, sau permiți ca imaginea ta de Ursită să rămână o simplă proiecție neputincioasă?

Ultima luptă cu durerea. Contele merse acasă la Maximilien, și, tocmai când acesta, cuprins de o amărăciune fără margini, era pe punctul de a-și curma viața, el își făcu apariția fulgerător în odaia lui, oprindu-l de la un asemenea gest necugetat.

- Prietene, făcu contele cu un glas nespuse de blând, nu lua hotărâri pripite.

Maximilien:

- Cine m-ar putea împiedica? Căci toate nădejdile îmi sunt zdrobite, inima mi-e frântă, viața mi s-a stins, în jurul meu nu-i decât doliu și dezgust; pământul s-a schimbat în cenușă; orice glas omenesc mă sfâșie. Mai bine mor, căci altfel mi-aș pierde mințile, aș înnebuni… Dumneavoastră, care spuneați că aveți toate mijloacele puse la îndemână de inteligență, toate puterile materiei, dumneavoastră care jucați sau mai bine zis care vă faceți că jucați rolul Ursitei, n-ați avut nici măcar puterea să-i dați o contraotravă unei tinere otrăvite. Pretinsul meu binefăcător, salvator al tuturor, fiți mulțumit, o să vă vedeți prietenul murind. Apoi, cu râsul nebuniei pe buze, se repezi pentru a doua oară la pistoale.

Modul în care privilegiile tale se ajustează forțelor destinului și ale întâmplării creează un suport intuitiv pentru o structură de control cu rol motivațional?

Un vrăjitor care are puteri supranaturale, are și drepturi depline asupra vieții și morții. În mâinile lui stau destinele celor ce-l înconjoară.

O văpaie arzătoare îi izbucni din gâtlej în ochii contelui. Simțind cum i se topește inima în piept, hotărî pentru prima dată să-și dea la o parte masca de fier, rece, neclintită, de neatins, pe care o afișa mereu din prudență, pentru ca nimeni să nu-i poată descoperi adevărata identitate, pentru ca nimeni să nu-i ghicească și zădărnicească planurile de răzbunare. Se transfigură sublim într-o ființă divină.

- Ascultă, prietene – căci pot să-ți spun așa, fiindcă, fără să știi, îmi ești prieten de unsprezece ani. Dumnezeu mi-e martor că aș fi vrut să ascund toată viața taina din fundul inimii mele. Dar, acum, îmi dau seama că nu pot. Vezi tu, eu sunt acela care a salvat viața tatălui tău, într-o zi când voia să-și ia viața, așa cum tu vrei să ți-o iei astăzi; eu sunt omul care a trimis punga surioarei tale și Faraonul tatălui tău; eu sunt Edmond Dantes care, când erai copil, te jucai pe genunchii mei, și pe care l-ați crezut cu toții mort.

Dintr-o dată firea minunată a lui Maximilien își reveni pe neașteptate și pe deplin.

- Trăiește, Maximilien ! Nădăjduiește. Nu-ți pune capăt vieții, căci va veni o zi când vei fi fericit și vei binecuvânta viața. Te rog să ai încredere în mine. Îți făgăduiesc, îți jur, că dacă peste o lună de zile nu vei fi cea mai fericită ființă din lume, te voi așeza eu însumi în fața pistoalelor încărcate și a unei cupe cea mai sigură otravă. Dar făgăduiește-mi, în schimb, să aștepți până atunci și să trăiești.

Abordezi oamenii din perspectiva diversității circumstanțelor vieții, doar dacă iei în calcul consecințele personalizării unei puteri exterioare?

Dă-ți măștile la o parte și arată-ți adevărata identitate pentru ca oamenii să știe ce se ascunde cu adevărat în inima ta. Căci nu poți scăpa de ceea ce numim, cu un termen foarte nesigur, “conștiință”, în cazul în care, din pricina măștilor tale, cei din jur voi avea de suferit. Ca lider, datoria ta este să menții entuziasmul și speranța în oameni cât și optimismul atât de necesar în tot ceea ce fac, în toate demersurile pe care doresc a le întreprinde.

Pentru aceasta, trebuie să fii capabil, ca și Contele de Monte Cristo, care i-a salvat de la moarte și pe Maximilien și pe iubita lui Valentine redându-le fericirea, să-ți iei în primire rolul de binefăcător.

Însă trebuie să fii înzestrat cu acea minte pătrunzătoare ca a contelui, capabilă să cerceteze totul cu de-a-mănuntul. Să intuiești când oameni par a fi lipsiți de orice perspectivă și nu mai au puterea să creadă în ei înșiși, și să le umpli acea goliciune lăuntrică ce se repercutează asupra muncii lor, asupra spiritului lor creativ, întreprinzător, asupra propriei lor voințe, transformându-i în făpturi fără apărare.

O putere exterioară care îți hrănește mintea și îți conduce viața este o putință efectivă, o capacitate de a-ți exprima și realiza voința ca o condiție obligatorie pentru accesul la o conștiință a realității lui Dumnezeu.

Ai puterea să înfăptuiești minuni cu toate mijloacele puse la dispoziție de inteligență, încât să rescrii coordonatele unui destin ce părea implacabil?

Ca lider trebuie să înveți un fel cu totul special de a privi lucrurile, și anume să nu observi doar comportamentul specific al oamenilor, ci să diseci cu atenție trăirile lor, înainte de toate. Poți recunoaște totul într-un om după felul cum se comportă, cum așteaptă, cum ezită, prin gesturile, prin afirmațiile sale. Să-l privești cu atenție pe om, poate o oră întreagă, poate o zi întreagă, să privești mimica sa, ochii dacă-i scânteiază, dacă nu și-a pierdut entuziasmul și siguranța de sine, și în sfârșit, dacă e purtat de sentimentul triumfului.

Sarcina ta ca lider nu e să le prelungești suferințele oamenilor, ci, cu bucuria pe care o arată un tată pentru fiecare membru al familiei sale, să-i ajuți să-și adune toate puterile și să facă un pas înainte spre viitor. Nu uita că prin poziția ta, și având toate mijloacele puse la dispoziție de inteligență, ai puterea să înfăptuiești minuni.

Leadershipul ia formă prin angajamentul personal de a schimba dinamica evenimentelor ce conturează o lume a marginilor, a „mai puținului”, a aproximativului.

Concluzie: Ca lider trebuie să fii un fin observator al manifestărilor și chiar al trăirilor omenești și să sesizezi modificările care fac ca ființa lor să stagneze; să fii capabil să aduci măcar un pic de seninătate în sufletul oamenilor în vremuri de restriște prezentând lucrurile într-o formă optimistă dar fără să fii un... vânzător de iluzii.

Invață să înfăptuiești minuni cu toate mijloacele puse la dispoziție de acea inteligență patrunzătoare obținută prin antrenarea resurselor umane, pentru ca impactul tău cu excelența în leadership să fie maxim.

* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo, Editura Tineretului, 1957.