ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Zborul artistului în universul său propriu

On Octombrie 22, 2014, in Leadership S4-Quartz, by Neculai Fantanaru

Pune-ţi nestingherit în valoare talentul, inspiraţia şi imaginaţia creatoare, fără să te simţi limitat de cerinţele bazate pe fundamente incoerente sau împovărătoare.

Regizorul Serghei Eisenstein nu este deloc încântat la început de subiectul ce i se acordă pentru filmul ce i-a fost încredinţat, „Alexandr Nevski”. Tema nu intră în preocupările sale, care sunt, după cum o ştim, îndreptate spre alte direcţii. Cerinţele precise pe care i le impune tema sunt tot atâtea canoane tiranice pentru acest artist obişnuit să zboare liber în universul său propriu.

„Grea situaţie. Cea mai grea situaţie în munca noastră, pentru imaginaţia creatoare. Să inventezi o figură pentru ecran care să corespundă strict cerinţelor tematice exprimate teoretic cu o rigoare matematică, într-o formulă ! Asta e formula – creează după ea imaginea ! Dar sunt situaţii când n-ai încotro. Şi a fost tocmai cazul nostru.”.

Cu ironia-i caracteristică se gândeşte Eisenstein la „sfântul” Alexandr Nevski din care a trebui să facă un erou de film, după ce ţara făcuse din el un erou naţional. *

Leadership: Îţi desăvârşeşti creaţia mutând ştiinţa pe „o linie de fond” sau pe „o linie de apel”?

Dacă încerci să îți sporeşti valoarea prin ceea ce gândeşti, prin ceea ce creezi, prin ceea ce transmiţi, acceptând fuziunea dintre exigenţele care îţi sunt impuse şi producţiile de inovaţii care îţi aparţin în mod autentic, înseamnă că te-ai angajat deja într-o luptă a cărei natură reală poate fi dovedită prin determinarea efectelor cu repercusiuni asupra nivelului de performanţă.

Tranziţiei spre un nou model de dezvoltare, posibilă oricând pe spirala nevoii de a te simţi împlinit prin impunerea propriului subiectivism, îi revine rolul de a aduce nivelul tău de automotivare la cote extrem de bune. Un fel de du-te-vino, fără frontiere, între postura analizatului şi cea a analistului, între două spaţii disjuncte căutând aria intermediară poate, „un zbor liber într-un univers plin de abundenţă”.

Grea situaţie. Cea mai grea situaţie în munca ta, pentru imaginaţia creatoare. Căci o nouă renaştere a spiritului de autoritate exercitat asupra naturii artei nu este posibilă în condiţii de îndeplinire a cerinţelor care nu corespund capacităţilor, resurselor sau nevoilor personale. Leadershipul se transformă continuu nu prin izolarea creatorului într-un univers static, în care totul este învăluit într-o exprimare prevenitoare, ci prin transpunerea lui într-un univers plin, complet, atotcuprinzător, învăluit într-o reţea densă de trasee de investigare a acestei arte.

Cine oare ar putea nega rolul pe care îl are propriul Eu, ca instrument ajutător al artistului creator, ca amplificator de funcţionalitate, în cazul unor viitoare sarcini aprobate de eventuale intervenţii de natură proactivă? Oare accesul tău la un nou stadiu de maturitate, de orientare, superior celor precedente, nu-ţi modelează percepţia vizavi de sensul artei în contextul propriul tău univers?

Un lider îşi desăvârşeşte creaţia mutând ştiinţa pe „o linie de fond”, atunci când se raportează la propriul său Eu creator, la ansamblu de prejudecăţi, opinii şi credinţe, dar în context comparativ cu ceea ce are de oferit. Dar, totodată, el îşi poate îngusta orizontul creativ dacă îşi mută ştiinţa pe „o linie de apel”, raportându-se la cerinţele şi exigenţele stricte ale căutătorilor de excepţional, angajându-se în anumite limite care nu pot fi depăşite.

Zborul artistului în universul său propriu admite existenţa originalităţii şi a potenţialului creator bazat pe talent, inspiraţie, imaginaţie, dezvoltate în timp pentru a da o formă inedită unui subiect impus – dar care pot fi limitate de cerinţe împovărătoare, fără nici un fundament coerent. Iar aşa cum preciza cineva, în acest caz poţi ajunge în faţa unor paradoxuri bizare şi, în timp ce-ţi forţezi mintea să le dezlegi sau să le înţelegi, eşti imediat bombardat de altele.



* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us