Achitați-vă bine sarcinile ce vă revin
Continuă să înaintezi pe traseul spre excelență, fără să deviezi "traficul" tău de eficiență către o direcție greșită.
Bzzz… bzzz…bzzz…
De zece minute, o muscă se învârte haotic în jurul meu. Stau la birou, în fața calculatorului și scriu ultimul capitol la noua mea carte. Din cauza bâzâitului, care devine tot mai enervant și mai deranjant, nu mă pot concentra deloc asupra lucrului. Hotărăsc că este cazul să iau măsuri. Voi încerca s-o prind, dacă nu, măcar s-o alung pe fereastră afară, acolo de unde a venit. Mă uit atent după ea.
Îi urmăresc zborul sacadat, fiecare rotație, fiecare “popas” pe care îl face prin preajma biroului meu. La un moment dat, musca se așează chiar lângă imprimantă. E loc destul pentru a-i aplica lovitura fatală. Mă apropii încet, încet de ea, făra să fac nici o mișcare bruscă; mi se pare aproape, atât de aproape, încât e imposibil să ratez. Poc ! Am nimerit-o ! Ce bucurie, ce satisfacție am pentru că mi-am învins inamicul. Gata cu bâzâitul și cu deranjul. Mă pot apuca din nou de scris. Deja am pierdut aproape un sfert de oră cu eliminarea ei.
Mă așez pe scaunul meu confortabil și încep să scriu la calculator. Mă simt mai plin de viață, mai capabil să-mi continui treaba. Este liniște - o liniște plăcută, plină de intimitate. Și deodată, în liniștea aceasta, de undeva de prin preajma mea se aude din nou sunetul acela îngrozitor: Bzzz… Bzzz… Bzzz… o altă muscă a intrat pe geam.
Faci greșeala de a crede că poți menține scorul de 2-0 în favoarea ta, în partida cu experiența de evaluare a lucrurilor asupra cărora îți concentrezi atenția, fără să depășești limitele putinței de a te detașa de tine însuți?
Un lider extrage valoare din experiența personală prin evaluarea lucrurilor asupra cărora își concentrează atenția, dar nu din perspectiva satisfacerii propriilor nevoi, ci din perspectiva înțelegerii asupra vieții. Pentru el lucrurile sunt ca niște zugrăveli, dedesubtul cărora se ascunde ceva, o idee sau un concept, în niciun caz nu reprezintă o revenire la atitudini care sunt tipice unor reacții despre care se poate spune că exprimă constrângeri fizice sau psihice reflectând în termeni orientativi factorul de "limitare".
Concentrarea este o formă de atenție deosebită și reprezintă cel mai important factor pentru a obține rezultate optime, rapide și eficiente, în activitatea noastră. Dacă vrem să obținem rezultate foarte bune, atunci trebuie să ne concentrăm numai asupra sarcinilor pe care le avem de îndeplinit, renunțând la capacitatea de a vedea lucrurile care se interpun între ceea ce ai în "farfurie" și reacția ta față de ceea cele ce ți se întâmplă în această situație.
Avem puterea de a alege lucrul asupra căruia ne concentrăm, indiferent de ce se întâmplă în jur, indiferent de cine ne distrage atenția. Putem alege să ne concentrăm atenția asupra lucrurilor prioritare, sau să acordăm o importanță sporită lucrurilor mici și neînsemnate. Regula de baza în tot ceea ce facem este să alegem să ne concentrăm întotdeauna asupra obiectivului cel mai important, în pofida a ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Noi decidem cât de necesar este să ne îndeplinim obiectivul pe care ni l-am propus, noi decidem asupra cărui lucru trebuie să ne concentrăm pentru a ne atinge obiectivul.
Îți reprezinți într-un model de eficiență tendința firească de a vizualiza lucrurile: ca un întreg care îți împlinește existența, sau ca o parte a unei încărcături care îți îngustează orizontul?
Ori de câte ori ai de îndeplinit o sarcină importantă și mai ales dacă ți-ai propus sau ți-a fost impus un termen limită de finalizare, trebuie să te concentrezi numai și numai asupra ei, și să nu te lași intimidat de unii si de alții până când nu o duci până la capăt cu brio. Evoluția ta în cadrul companiei în care îți desfășori activitatea depinde de multe ori de capacitatea de a te concentra asupra unei sarcini care trebuie îndeplinite înainte de termenul limită. Iar în situații de criză, atunci când intervin diverse solicitări, nu îți poți permite să pierzi timpul inutil sau să nu acționezi cu profesionalism.
Ciudat este că mulți oameni chiar asta fac - pierd mereu timpul alergând după muște, având speranța că altcineva le va prelua sarcinile și le vor duce la îndeplinire. Alții găsesc alte modalități de a pierde vremea, foarte evidente, cum ar fi pauzele frecvente de țigară sau de masă.
Ce se poate spune despre angajatul care face pauză de țigară la fiecare zece-douăzeci de minute, sau care, toată ziua-bună ziua, de când ajunge la serviciu și până la terminarea programului de lucru, cea mai importanta grijă a sa este aceea de merge să-și cumpere ceva de mâncare de la magazinul de peste drum? Mereu se vor găsi (mai ales în instituțiile și companiile de stat) astfel de angajați care lucrează foarte încet, fără tragere de inimă și care, la sfârșitul zilei, vor susține cu tărie și argumentat că, de fapt, nu le-a ajuns timpul pentru câte au avut de făcut. Uff.. câtă transpirație !
Cât de multe așteptări ai de la ceea ce te înconjoară atunci când te plasezi singur pe un palier de înțelegere și de responsabilitate apropiat de contextul unei înțelegeri greșite a obiectivului tău?
O înțelegere greșită a obiectivului tău seamănă cu o vânătoare de muște: ești îndreptățit să le prinzi, dar fiindcă numărul lor e prea mare se întâmplă ca cele mai multe dintre ele să-ți scape. Obiectivul pe care urmărești să-l atingi nu trebuie să fie determinat de probabilitatea ca, alegând un număr dintr-o mulțime, acesta să fie totodată un “pătrat” aproape perfect.
Liderii au mari așteptări de la membrii echipei lor. Ei nu doresc sub nici o formă să aibă în echipa lor simpli spectatori care să urmărească cu atenție “de pe margine” pe cei care cu adevărat își dau tot interesul să facă compania să funcționeze contribuind la realizarea obiectivelor ei. Toți membrii echipei trebuie să-și dea silința să-i ușureze povara liderului, să-și aducă aportul la succesul companiei. Trebuie să-l ajute să ia decizii cât mai bune, să vină cu noi idei care să îmbunătățească performanțele companiei.
Liderii vor persoane serioase și active în echipa lor care caută să-și aducă aportul cât mai mult și mai eficient cu putință la realizările companiei și care sunt dispuse să facă ceea ce alții refuză. Este o plăcere sa vezi cum oamenii pe care i-ai ales cu multă grijă și cu mult simț de răspundere în echipa ta sunt dornici și nerăbdători să-și pună talentul, inteligența și dinamismul creator în serviciul companiei. Și este într-adevăr o mare bucurie să-i răsplătești pentru munca depusă, pentru toate eforturile pe care le fac în vederea dezvoltării și eficientizării activităților desfășurate în cadrul companiei.
Leadershipul este imposibilul pe care îl cauți și îl găsești, fără să alergi după niște presupuse "echivalențe" care mai mult te fac să te rătăcești de la calea performanței.
Concluzie: Există o mare diferență între oamenii valoroși, care muncesc pentru a evolua pe plan profesional, și ceilalți care nu-și dau nici cel mai mic interes de a face ceva bun, eficient și durabil. Care este acel lucru care îi diferențiază în mod special pe oamenii valoroși de ceilalți? Ei bine, primii se concentrează asupra îndeplinirii obiectivelor, sarcinilor, responsabilităților ce le revin funcției lor, ceilalți se concentrează “asupra muștelor”. Aceștia din urmă vor fi expulzați din echipă, în timp ce oamenii cu adevărat valoroși vor fi recompensați și mai bine.
Ca să faci pasul spre excelență învață să fii productiv - nu devia "traficul" tău de eficiență către o direcție greșită.





