Pierderea este modul prin care existența îți amintește că nimic nu este definitiv, iar valoarea ta se măsoară prin ceea ce clădești din nou.

Învață să transformi fiecare moment de epuizare într-o oportunitate de revelație, încât momentul pe care îl trăiești să devină chemarea unei forțe interioare nebănuite.

Un lider inspirațional vede dincolo de ambiția arzătoare, accesând o mistică interioară care transcende limitele obișnuite și deschide noi orizonturi.

Cu cât vezi mai adânc, cu atât vezi mai departe.

E stânjenitor când eşti silit să te priveşti atunci când nu vrei să te împaci cu ceva.

Mintea performerului pare să aibă un răspuns logic la tot ceea ce îi pune la încercare înţelegerea: "Știu că unu ori unu fac unu. Și că unu ori o mie se reduce tot la unu."

Întoarce-ţi privirea către interiorul ființei tale, în punctul în care încerci să înfrunţi o lume pe care o ai de cucerit.

Cuvântul sfânt este un act artistic gândit și controlat prin care se realizează, direct sau indirect, apropierea de prezenţa Creatorului Suprem.

Marea Ştiinţă este măsura obiectivă a unui suflet care îşi etalează trupul într-o suprarealitate.

Fii prelungirea unei imagini care nu-şi pierde niciodată semnificaţia şi calitatea, în demersul de dezvăluire a intimităţii actului artistic văzut ca un garant al recuperării trecutului în interesul strict al înţelegerii prezentului.

Înscrie-ţi existenţa într-un model de acordare a aprecierii şi preţuirii artei unui creator care şi-a educat deprinderea de a fi întotdeauna “altcineva”.

Niciodată nu vei putea aprecia o formă de existenţă a perfecţiunii, dacă nu te alimentezi din adâncimile nemărginirii ei.

Tăcerea este ecoul cuvântului de care trebuie să se umple sufletul nostru.

Ceea ce te ajută să fii o cu totul altă persoană este rezultatul unui mic element care poate transforma fenomenul numit „connect to yourself” într-un perpetuum mobile al acțiunilor viitoare.

A experimenta starea de conectare la divin din care se naşte avântul spre visul care te încearcă, înseamnă să îmbrățișezi acele raze măreţe ale sufletului care aduc lumină în întuneric.

Nu încerca să te împotriveşti curgerii vieții înainte de a fi trecut pragul impus de determinismul ei.

Dezvoltă-ţi o puternică trăsătură de obiectivizare a existenţei, creându-ţi o nouă poziție faţă de trăirile şi atitudinile vechi ce pot fi oricând redeclanşate.

Efectuează o corectare și o lărgire a concepţiilor hotărâtoare despre ceea ce înseamnă putere însufleţitoare, amplificând dialogul pe care-l porţi cu tine însuţi în realitatea unei experienţe unice.

Prefă-te că ești orb, dar nu te lăsa niciodată hipnotizat.

Micșorează distanța dintre ceea ce ești și ceea ce este posibil să fii, adăugând un surplus de sens experienței care te singularizează.

Cine priveşte realitatea aşa cum i se prezintă printr-o esenţializare treptată a formelor și culorilor totului din jur, va lua decizii în funcţie de ceea ce vede, şi nu de ceea i se întâmplă.

Adevărata ta măreţie începe acolo unde se termină cuvintele.

Învaţă să vezi prin transparenţa pe care ţi-o făureşti prin mijloacele de redare puterii creatoare, accesând noul tău statut conform analizei impactului unui grad mai înalt de cunoaştere.

Dezvoltă-te ca o consecinţă a observării dusă dincolo de constatările evidente, astfel încât să ajungi la conştiinţa unei noi dimensiuni.

Purcede la construcția unei arte desăvârşite, realizând o îmbinare intre experiența extazului și cerinţele totului din jur.

Învaţă să faci din leadership o creaţie, prin prisma unei idei prezente în „peisajul” unei experiențe anterioare.

Porneşte în căutarea unui sens de exprimare decurgând din ceea ce încerci să construieşti, fără a avea la îndemână toate drepturile asupra conţinutului pe care îl experimentezi.

Îndreaptă-ţi atenţia spre artă, dezvoltându-ţi încrederea în a folosi tendinţa de întoarcere la o existenţă şi o experienţă predestinate unei glorii veşnice.

Promovează o artă ieşită din tipare, creând o stare de dependenţă faţă de ce este definit ca fiind dominant în propria ta realitate expusă prin analogii și comparaţii.

Stabileşte o conexiune între idei, afecte, stări psihice, astfel încât ele să-ţi sprijine afirmarea într-un context specific de expansiune a efectelor generate cu ajutorul unor teme.

Mai întâi creează tu însuţi, apoi învaţă-i pe alţii.

Începe să consideri leadershipul ca pe o forţă morală, conturându-ţi sensul vieții ca o formă de emoţionalitate exaltată pentru ceva care să te reprezinte necontenit.

Încearcă să creezi cadrul de extindere a idealului de sine prin valorificarea experienţei de a te întâlni pe tine însuţi în varianta unei manifestări a creaţiei pe care o atestă progresul ştiinţei.

Sporeşte tăria caracterului tău, menţinându-ţi în permanenţă echilibrul psihic şi moral desăvârşit.

Încearcă să trezeşti în oameni gândul schimbător, convertindu-i spre acea realitate benefică menţinerii unei variabile de tipul "perspectivă de lungă durată".

Cine nu îşi pune Eul în faţă, acela nu va atinge Absolutul şi nu va descifra nici viaţa.

Învaţă să-ţi pui în evidenţă calităţile, fără a le devaloriza pe ale celorlalţi.

Noile perspective asupra vieții, dar și a vieții de dincolo, pot fi concepute numai din întâlnirea dintre știință și spiritualitate, nu din izolarea uneia față de cealaltă.

Eisenstein, căruia i s-au propus subiecte alese special astfel ca să fie nevoit a le refuza, este acum vehement atacat pentru că nu realizase de mult niciun film.

Studierea și înțelegerea contribuțiilor anterioare la moștenirea artei ne pregătesc să exprimăm "noul cuvânt" al vieții.

Viața și moartea sunt legate într-un joc continuu, în care nemurirea se atinge prin contribuția la evoluția socială.

O viziune plină de autenticitate se cristalizează dacă sensibilitatea artistului se aliniază la structura emoțională a creației sale.

Ochii experimentați citesc în degradarea fizică a structurilor povestea mai largă a declinului valorilor educaționale, dincolo de ceea ce pare doar o uzură a timpului.