Adevărata cunoaștere nu te eliberează, ci te leagă pentru eternitate de taina pe care ai îndrăznit să o pătrunzi.

Măsura în care reușești să navighezi între contrastele sinelui și să exprimi o viziune autentică, îmbinând libertatea de exprimare cu disciplina formei, definește esența parcursului străbătut.

Ochiul antrenat poate detecta semnificații ascunse în detalii aparent nesemnificative.

Ceea ce simți reflectă ceea ce descoperi atunci când privești în adâncul sufletului tău și te întrebi dacă ești gata să devii reflectarea divinităţii în tine.

Orice eveniment care se produce din întâmplare are șansa de a forma în mod spontan o nouă ordine.

Conștientizarea faptului că eşti parte dintr-un întreg mai mare îţi poate oferi un sentimentul de conectare cu ceva mai mare decât tine însuţi.

Îndreaptă-ţi atenţia spre ceea ce te concentrezi, fără să ieşi din autoritatea propriei viziuni.

Cu cât obiectul privirii se află la o distanţă mai redusă, cu atât percepţia importanţei sale se reduce la trăiri şi sentimente.

Nu putem cunoaşte lucrurile aşa cum sunt în sine, ci numai aşa cum ne apar.

Rămâi cu tine însuţi, chiar şi atunci când te simţi departe de tine.

“Cine a privit prezentul a privit toate lucrurile: cele care s-au petrecut în trecutul nepătruns, precum şi cele care se vor petrece în viitor.” (Marcus Aurelius)

Sufletele care au acelaşi vibraţie sau aceeaşi vechime astrală, sunt identice sau au o legătură intimă între ele.

Descătuşează-ţi latura artistică şi dă frâu liber imaginaţiei, croindu-ţi o existenţă care se pierde în nelimitatul unui moment din care poate răsări oricând o mare revelaţie.

Încearcă să atingi perfecţiunea, fără să te îndepărtezi de responsabilitatea care trebuie asumată prin refuzarea condiţiei de fiinţă efemeră și prin dobândirea statutului de „judecător al vieţii”.

Găseşte semnificaţia unei ştiinţe care să îndeplinească funcţia de superioritate, în încercarea de a da sens unei experienţe netrăite.

Fă distincţie între ficţiune şi realitate, focusându-te asupra elementului dominant care impune noi standarde de exigenţă în aprobarea criteriilor de evaluare a identităţii tale.

Fii consecvent în dezvoltarea şi promovarea ştiinţei, încât oamenii să estimeze corect valoarea artei care merită o cunoaștere aprofundată.

Găseşte modalitatea potrivită prin care să-ţi poţi exprima atitudinea de învingător, fără să-ţi pierzi simţul finitudinii.

Înfruntă demonul din tine, fără să te menţii ancorat în iluzia evoluţiei pe care el ţi-o impune insistent.

Trasează coordonatele propriei tale identităţi, fără să te substitui altei personalităţi.

Nu te arunca în valurile înspumate ale performanţei, fără să evaluezi anticipat intensitatea furtunii care îţi poate tulbura caracterul şi personalitatea.

Învaţă să-ţi împărtăşeşti tainele pe placul celorlalţi oameni, asociind în mod direct rezultatele muncii tale cu atitudinea plină de grijă şi recunoştinţă faţă de valoarea vieţii.

Modul cum îţi modelezi percepţiile privind realitatea obiectivă, determină modul în care abordezi leadershipul.

Împinge leadershipul dincolo de limita “inimaginabilului”, fără să distrugi principiile sănătoase pe care s-a constituit “Omul” din tine.

Cel ce nu dezvoltă în conştiinţa oamenilor senzaţia de congruenţă, nu va găsi niciodată un adăpost bine protejat în inima lor.

Cu cât ţii mai mult mingea în mişcare în terenul advers, cu atât influenţa ta va fi mai pronunţată.

Fii stăpân pe întreaga ta lume mică, înainte să fii stăpânul lumii întregi.

Ataşează-te de oamenii care te pot face mai bun, şi vei găsi permanent un sprijin emoţional în ei.

Nu încerca să escaladezi un versant abrupt, fără să te asiguri că cineva experimentat îţi ţine coarda.

Orice ascensiune are o limită. Cel care nu-şi cunoaşte limita ascensiunii sale, se va prăbuşi.

Un lider nu poate clădi o lume mai bună dacă nu este hotărât să pună umărul în mod constant la edificarea ei.

Numai cel care este devotat cu tot sufletul unei idei şi acţionează imediat pentru a o pune în practică, poate să realizeze maximum posibil.

Ca să conduci trebuie să fii în frunte.

Atunci când în echipă există măcar un singur om necinstit, îţi pierzi încrederea în toată echipa.

Vei fi gata să conduci numai atunci când vei avea puterea să vezi orizonturi frumos colorate în ochii cu care îţi citeşti singur jurnalul.

Probabilitatea ca un singur jucător să obţină rezultate excelente e direct proporţională cu calitatea şi nivelul de performanţă al celorlalţi coechipieri.

Când echipa pierde, de obicei singurul care are de pătimit este liderul, chiar dacă nu întotdeauna el este vinovat.

Cu cât un jucător înregistrează mai multe performanţe, cu atât valoarea lui şi a echipei din care face parte este mai mare; iar cu cât o echipă are mai mulţi asemenea jucători, cu atât prestigiul ei creşte.

La masa de joc, o partidă nu poate fi considerată pierdută câtă vreme mai ai o carte la îndemână.