Alchimistul (II)

Țintește cu uriașa ta voință asupra întregului din jurul tău, încât să-ți câștigi privilegiul unei avantajoase poziționări în zona adevărurilor conținute în revelația divină.

Totul se constituie într-o artă adecvată la trei planuri: corp, spirit și materie, care prin dubla natură a luminii și a diferitelor posibilități de expresie ale acesteia, într-o manieră figurativă, fac posibil atât dialogul dintre Cer și Pământ, cât și transmutația prin amalgamarea cu metalele nobile. O artă cu triplă propunere: o practică de enunțare a adevărurilor ascunse, o acțiune proporțională datorită naturii unor anticipări inspirate decât teorii științific elaborate și o reacție la raționalismul iluminismului care antrenează după sine un ideal de perfecțiune pus în slujba binelui.

Sunt eu însumi sub imperiul artei, adică eu însumi mă constitui ca act de mărturisire a unui crez artistic: cred în destinul creației mele. Alchimia, sub presiunea unei constante numită Experimentum Crucis, este o acțiune de eliminare a cauzelor oricăror neconformități între cer și pământ, între vid și plin, între unic și universal, între trecător și etern, ce mi-l procură însăși momentul și dorința mistuitoare de a scrie. Având privilegiul unei avantajoase poziționări în zona adevărurilor conținute în revelația divină.

În mare, este vorba de o determinare care adună real, imaginar și simbolic toate luările de poziție generice, teoretice și retorice, implicând refuzul separării subiectului de obiect și căutarea analogiilor, mai degrabă decât a cauzelor unei acțiuni sau stări de fapt. De o modalitate legitimă de a dobândi un nume, un plus de cunoaștere și strălucire, înarmându-mă cu entuziasmul unui sentiment sublim care aprinde focul secret din care se naște eternitatea.

Pot să mă privesc în lumina adevărului sublim și să mă accept ca o mică porțiune a rațiunii care se manifestă în natură, imaginându-mă o parte din creația unui artist care și-a propus să picteze lumea în culorile vii ale pietrelor prețioase și ale metalelor nobile, ale poveștilor umane, susținute de o abordare vizuală care comunică spectaculosul pe măsura unei întâlniri cu unicul înțeles din toate iluziile acestei lumi: Dumnezeu.

Reușești să vezi noul de care ești avid în ceea ce n-a încetat să se afle sub ochii tăi?

Chiar dacă mă servesc excesiv de acea intuiție a geniului care surprinde cauzele mișcării corpurilor cu ajutorul acțiunii divine, diversă în efectele ei și unică în rațiunea cu care cineva se angajează la o astfel de lucrare personală, consider că totul are rolul de a mă învăța atât de multe..culmea..tot despre mine.

Sub ochii mei se află adevărul revelației divine, dar tot el poate face nevăzut miracolul propriei mele iluminări.

E ca și când aș descoperi cheia unei interpretări neașteptate, elementul favorabil calcinării aurului și argintului, fără să mai traduc textele enigmatice ale experimentatorilor hermetiști în termeni de procese naturale reproductibile în laborator. Luciditatea consecințelor supunerii oarbe în fața probei focului, hrănită din lupta cu visul, o las în seama tratatului Cerului Terestru, interpretat în zece feluri, ce se suprapune cu revendicarea unei priorități în finalizarea unei noi înțelegeri.

Marea cunoaștere este calea de a ieși din labirintul incertitudinii realității prin finalizarea unei noi înțelegeri asupra propriei persoane din perspectiva manifestării unei ordini superioare.

În mod particular, tind să cred că am ceva din bogăția unei firi care simte acolo unde alții gândesc, care construiește un sens acolo unde alții cred că totul este definitiv, fără să elimin cauzalitatea universală. Calculez molaritatea unei soluții obținută prin amestecarea fermentului extras din aur cu fermentul extras din argint, tot așa cum mâna pricepută a unui fizician cântărește toate părțile universului într-o cumpănă dreaptă, armonizând în mod exemplar legile mișcării cu natura corpurilor.

Așadar, am parte de o înțelegere care continuă în multe privințe oglindirea în cioburile unui glob transparent care înfățișează lucrarea divină. Concomitent, stăpânesc toate mijloacele artistice care pot să deschidă orizonturi noi de interpretare și înțelegere a creației universale și a dimensiunii umane, oferind celor pasionați de artă posibilitatea de a vedea lumea din perspectiva sculptorului care se oprește în fața unei porțiuni de stâncă, și exclamă cu ardoare: "Ce mare minune va fi și opera mea ! "

Îți construiești o imagine a „luminii cerești” încât să vezi în toate tocmai ceea ce, fără tine, nu vede nimeni?

E clar, mă pricep de minune să fac din faptele și lucrurile mărunte o stea în calea măreției ideilor, o imortalizare a luciului unei ape cristaline, numită Izvorul Sacru, creând liber și nu imitativ, fabricând aurul mai întâi sub forma sa simbolică, asemenea geniilor care își găsesc inspirația în haosul unei stranii și fascinante întâlniri cu divinitatea.

Un făcător de miracole, care trebuie în consecință să fie și alchimist și magician, trebuie să se scufunde într-un cadru atemporal, construindu-și estetica de luminozitate nocturnă după postulatul că în microcosmosul din om sunt conținute energiile macrocosmosului, imprimând creațiilor sale pecetea autenticității atât în ceea ce privește conținutul, cât și forma.

Vissarion Grigorievici Belinski, fondator al programului estetic al realismului în literatura rusă, observa:

„Există oameni, foarte puțini, care posedă într-adevăr capacitatea unei activități creatoare independente de aptitudinea lor. Aceștia privesc totul într-o manieră oarecum deosebită, originală, văd în toate tocmai ceea ce, fără ei, nu vede nimenea, iar după ei vede toată lumea, și se minunează că n-a văzut respectivul lucru și înainte. Acești oameni nu sunt nici pe departe vicleni sau ciudați: ei înțeleg totul simplu, dar înțelegerea lor simplă pare tuturora, la început, foarte complicată, iar uneori smintită și absurdă. Pe urmă însă pare atâta de simplă, încât nu mai e niciun prost care să nu se mire cum de nu i-a dat lui prin cap - e doar atât de simplu ! ”

Lumina cerească simbolizează cunoașterea pe care pe care singur o creezi, o improvizezi sau o zugrăvești într-un context de multiplicare a secvenței de inițiere într-o existență superioară căreia îi poți da un sens măreț chiar dacă ascunde o nebunie. Însă tocmai această nebunie este un produs al alchimiei pe care numai artiștii au măiestria s-o redea în variate forme, în conformitate cu un ideal de neatins. Un ideal de distincție. Un ideal de a schimba lumea în mod original.

Alchimia presupune să cercetezi cu răbdare o nouă abordare a interacțiunii dintre cunoaștere, credință și adevăr, încât să descoperi ascuns în ele mesajul unei ordini superioare.

Alchimistul este artistul care privește totul într-o manieră oarecum deosebită, originală, și vede în toate tocmai ceea ce, fără el, nu vede nimeni. Iar după el vede toată lumea.

* Notă: Enigma - The Alchemist