ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Aminteşte-ţi cine eşti

On Februarie 20, 2015, in Leadership Real, by Neculai Fantanaru

Schimbă-ţi atitudinea de fond, extinzându-ţi cunoașterea asupra a ceea ce te-a dus în punctul în care eşti acum.

Întotdeauna se ivea o descoperire atunci când încercam să pun în evidenţă existenţa îndârjitei consecvenţe în lupta cu reprezentările vieţii. Era un joc unic de explorat, o direcţie ajustată pe parcurs, o cale de acces la drumurile închise ale individualităţii. Simţeam nevoia unui nou standard de exteriorizare, prin practica interiorizării. Pentru aceasta, trebuia să îndeplinesc exigenţa de redare a unei experienţe de navigare prin câmpurile trecutului, născută din ideea descrierii elementelor constitutive ale unui pariu însufleţitor (eveniment - miză - câştig), cu ajutorul ecuaţiilor de sugestibilitate.

Mă aflam şi eu, precum temerarii vikingi care se avântau în diverse expediţii de explorare a teritoriilor necunoscute, sub presiunea necesităţii acute de a-mi rezema umerii incertitudinii de delirul fragil al bucuriei procurate cu efortul imaginaţiei. De o amintire profundă şi afectuoasă, de o întâmplare petrecută în vecinătatea destinului meu, de vreun secret care îmi încălzea sufletul asemenea unei melodii răscolitoare care nu se mai opreşte. Însă nu întotdeauna respectam ritmurile autoacceptării de sine.

Odată, în mintea-mi riguros formalizată, inadecvată nuanţării caracterului axat pe interpretările trecutului - derulat ca pe o peliculă de film imperfectă, am aruncat o întrebare al cărei răspuns m-am chinuit în zadar să-l aflu. Îmi vedeam propria poveste prin oglinda parţial reflectorizantă a raţiunii manifestate prin Eul empiric, într-o succesiune nesfârşită de imagini - reflectări ale realului din spatele aparenţei trăirilor vieţii - de la înălţimea conştiinţei, de la înălţimea cuvântului gândirii care îmi vorbea în piept prin bătăile inimii, sub biciul de plumb al poruncii: „Remember who you are !”

Pe când povestea despre fratele său geamăn care se înecase în copaie, Mark Twain observă că: „Nimeni n-a ştiut vreodată cine anume s-a înecat, eu sau fratele meu.” Atât de bine se asemănau, încât nimeni nu a putut să verifice autenticitatea sa. El a fost unicul martor şi mărturia lui a reprezentat singurul mijloc de exprimare a adevărului.

Leadership: Poţi să priveşti în oglinda năzuinței spre putere şi autenticitate, săpând în adâncul cunoaşterii tale?

Posibilitatea de a valorifica o situaţie în care te lupţi cu ceea ce numim clasic Ego, chiar dacă sentimentele sunt mai puternice decât tine, depinde de valabilitatea relaţiei dintre certitudine şi iluzie, dintre realitate şi spirit.

O amintire exprimată prin stimulii proveniţi din exemplaritatea unei experienţe de navigare prin câmpurile trecutului, din amintiri şi reconstituiri, relevând o realitate în care nu intervine eroarea de a te îndepărta de tine însuţi prin întrebări la care nu găseşti răspuns, poate să declanşeze o dorinţă profundă de schimbare şi de transformare pe toate planurile.

Leadershipul, ca ştiinţă a cărei fundaţie se clădeşte, se urneşte, se clatină sau cade în funcţie de coordonatele de manifestare a puterii de a te recunoaşte ca individ separat de lume şi care în acelaşi timp are o influenţă asupra lumii, trece prin stadiul empiric atunci când experimentezi emoţii de neuitat. Rezultatelor explorărilor trecutului sunt calculate axiomatic în faza de schimbare de sine, dar ele pot fi interpretate şi validate în drumul acceptării totale a ceea ce eşti.

Leadershipul seamănă în acest caz cu un joc de felul „călătoreşte şi socoteşte” în care trebuie să renunţi la vechea identitate care te urmăreşte, cu bunele şi relele de care ai dat dovadă în trecut, într-o existenţă finită. Şi să concepi o nouă reprezentare a înţelegerii tale - prin prisma a ceea ce ai cunoscut de-a lungul timpului, prin surprinderea contrastului între aparenţă şi esenţă.

Aparenţa este dată de gândurile sau sentimentele pline de regret, de tristeţe sau de amăgire asupra cărora te concentrezi - care cresc din ce în ce mai mult în tine incertitudinea, până când în final se adună şi are loc explozia. Îţi pierzi identitatea în firul propriei memorii, în umbra amintirilor, devii suspicios față de propria putere de înțelegere.

La polul opus, esenţa este ceea ce rămâne stabil în tine, după ce citeşti printre rândurile aparenţei. Adică, odată intrat în labirintul amintirilor, în loc să te pierzi, găseşti certitudini care aduc confort psihic conştiinţei, redându-ţi liniştea interioară.

Aminteşte-ţi cine eşti aduce în atenţie marca identităţii personale care se doreşte a fi cercetată pentru a-ţi reconsidera poziţia faţă de virtuţile sau slăbiciunile tale. Să nu uităm ce spunea blogerul Radu Lucian Alexandru: „Identitatea este ceea ce fiecare Fiinţă este la un moment dat, privită fiind din perspectiva Întregul ei Fiinţial.”

Astfel, nuanţarea caracterului prin interpretarea trecutului, trecând prin filtrul gândirii, al simţirii şi al sistemului de valori acele întrebări care satisfac nevoia de autenticitate şi cunoaştere profundă, este necesară pentru că facilitează trecerea mai uşoară de la statutul de „învins” la statutul de „învingător”. Un om învins nu are nicio putere asupra a ceea ce-l nelinişteşte, el nu-şi poate găsi ritmul vieţii interioare în dezordinea socială.

Ca să-ţi schimbi atitudinea de fond – de la resemnare la hotărâre, extinde-ţi cunoașterea asupra a ceea ce te stăpâneşte, asupra a ceea te-a dus în punctul în care eşti acum. Dar nu şi emoţiile !

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us