Neculai Fantanaru

Totul depinde de cine conduce

Arta cuprinsă în orizontul pierdut al sinelui

On Mai 07, 2022
, in
Leadership Expert by Neculai Fantanaru

Omul care nu reuşeşte să se facă înţeles şi să-şi transmită emoţiile mai departe, este omul care nu reuşeşte să scoată la lumină “forma pe care materialul o ascunde”.

Ieri după-amiază. În timp ce mă îndreptam spre casă, trecând întâmplător prin faţa unei terase de pe strada Alexandru Lăpușneanu, privirea mi s-a oprit asupra unui individ straniu. Era imposibil să nu-l observi, ceva îmi dădea impresia că el vrea să fie observat, nu doar prin felul cum gesticula, ci prin faptul că, în acelaşi timp, adoptase cumva o atitudine dezaprobatoare faţă toţi ceilalţi oameni din jur. Ştiţi voi, genul acela de om care vrea să atragă atenţia tuturor, dar în acelaşi timp nu-i pasă ce crede lumea despre el? Ei bine, fix tiparul acesta de individ, calm şi jovial, se găsea atunci la acea masă.

El era ca un obiect sensibil care îşi refuză satisfacerea unei nevoi de finisare. Un obiect în care îşi găseşte alinarea tocmai satisfacerea simţământul egoist al altui om, egoist pentru că îşi caută în alt om propria sa esenţă.

Combinată cu un realism poetic tandru şi profund, atitudinea celui luat în colimator putea fi măsurată şi după felul cum ţinea piciorul stâng pe scaunul alăturat, corelat cu acea maladie a ego-ului bolnav care face ca cel afectat de vreo tulburare emoţională să se posteze în centrul atenţiei. Părea genul de individ care a luat decizia conştientă de a se concentra pe obiectivul aflat de partea miraculoasă a durerii, un fel de evitare a imaginii de sine negative utilizată în scopul determinării unei eventuale reuşite în viaţa socială, prin conştientizarea pericolului "înţepenirii" în rolul de victimă a vreunei discriminări sau privaţiuni.

Leadership: Tinzi să faci în permanenţă distincţia între “forma goală” şi “conţinutul real”, fără să pierzi sprijinul ideii predominanţei vieţii?

Şi cum îţi ţinea el piciorul pe scaunul din stânga, fără să-i pese că altcineva se va aşeza mai târziu pe acel scaun, fluturând o expresie de automulţumire supraevaluată înaintea interlocutorului, mi-am amintit de mine însumi cu mulţi ani în urmă. Şi, deci, a fost uşor să-mi dau seama ce simte, ce crede, ce gândeşte, ce urmăreşte, ce-l inspiră, ce-i poate aduce viaţa.

De fapt atitudinea lui este uşor de identificat la un artist care poartă în el tot ceea ce reprezintă viaţa, dar care pune imagini neterminate peste tot în jurul lui. Un artist pătimaş, cu o traiectorie a vieţii plină de capcane şi rătăciri, în stare să combine într-un mod unic misterele iluzionismului cu falsa bună dispoziţie.

Şi-l priveam pe omul acesta în treacăt, îl priveam tacit fără ca el să sesizeze privirea care îi măsoară sufletul. Discret, cu alura omului care emite judecaţi de valoare, integrat cu cine ştie ce impulsuri venite din exterior, omul din prim planul vederii mele se manifesta la fel ca pictorul ce încarcă pensula cu prea multă vopsea pentru a evita un al doilea strat, şi astfel vopseaua continua să se estompeze inegal pe suprafaţa pânzei, sau va lăsa mici picături peste tot. Felul său de a părea, felul cum gesticula, ţinuta lui, toate trădau o profundă criză internă care postulează studiul raporturilor faptice ca domeniu exclusiv al unei baze de comparaţie între realitate şi kitsch.

Leadership: Poţi să schimbi modul de a fi al unui conținut experiențial greu de definit, plecând de la premiza că ceea ce vezi este relevant înainte de a alege să crezi?

Mai mult ca sigur, el nu este un om care a pierdut sprijinul ideii predominanţei vieţii: putinţa de a fi fericit cu ceea ce are deja. Ci, trezindu-se pe un orizont înceţoşat al sinelui, părea că îşi compară criza lăuntrică cu sufletul unui artist (dominat de o mare voinţă de înnoire vizuală) care nu reuşeşte să se facă înţeles şi nu transmite emoţia mai departe, care nu reuşeşte să scoată la lumină forma pe care materialul o ascunde. Aşa că, cu bună ştiinţă şi ostentativ, el continuă să caute noi forme de a transmite mesaje non-verbale, mai mult corporale.

Sau, poate că avea ceva în comun cu artistul acela român, Ştefan Luchian care, confruntându-se cu experienţele de neuitat ale maturizării, cu povara durerii pe care a dus-o, cu lipsurile materiale, cu invidia răzbunătoare a colegilor de breaslă, a renunţat definitiv la artă şi s-a apucat de "wildlife".

Leadership: Simţământul atotcuprinzător care îţi dă puterea să te laşi dus de valuri necesită adecvarea raportului dintre viziunea unei imaginii pictate cu o poveste neobişnuită și aparenţa unui obiect care îşi ajunge lui însuşi?

Şi omul respectiv stătea la masă ca la el acasă. În niciun caz nu se putea dovedi un mesager de marcă al intelectualităţii, părea mai degrabă un fragment de pictură neterminată care fascinează prin aspectul discreţionar, dar şi prin pendularea dintre certitudine şi incertitudine - sugerată de un dialog care nu părea să aducă la viaţă nicio emoţie, dar facând lumină asupra a ceea ce înseamnă să trăiești cu depresia sau cu anxietatea. La un moment dat am simţit că îşi vorbea lui însuşi cu acea latură a eroului tragic dintr-un roman scris de John Fowles:

“Obişnuiam să am un simţământ de culpabilitate pentru că am petrecut prea mult timp studiind trecutul. Mi-am văzut creaţiile în chip de valuri ridicate, ca să nu văd ceea ce nu voiam să înţeleg. Acum văd că orice poate sluji drept val, dacă aşa vrea cineva. Teama era fizică, materială, ca vreun hoţ să nu se fi strecurat în gândurile mele şi să mă atace în momentele de singurătate, deci în momentele de sinceritate profundă. Am mai avut această experienţă, dar nu s-a mai repetat cu aceeaşi intensitate. Este foarte straniu, ca o întrerupere a timpului.”

În acel scurt şi trecător moment, singura mea provocare constase în a desluşi sensurile unui destin artistic, în spatele pestriţului tablou ce-l oferă suma tuturor particularismelor speciale spre care tinde viaţa omului. Fiindcă însăşi felul lui de-şi etala personalitatea într-un mod ostentativ, dar oarecum delăsător, dovedea frământarea lăuntrică, pendularea între optimism şi pesimism care nu putea decât să-l prejudicieze, cauzându-i dezechilibre și alienări, chiar patologii identitare. Iar dacă mi-aş exercita un pic mai mult puterea imaginaţiei, punându-mi la încercare impresia sensibilă, aş vedea lupta obişnuită a unui om cu morile de vânt, care însă produce teama şi deprimare.

Leadershipul este acel simţământ al răspunderii pe care îl dă confruntarea omului cu sine însuşi, a unui om care nu s-a jucat cu viaţa, ci a impus vieţii acceptarea propriilor limite.

Arta cuprinsă în orizontul pierdut al sinelui aduce în prim plan mijlocul de exprimare a unui ego rănit care caută validare socială, dar care refuză cu tot dinadinsul să controleze o realitate deformată.

Cred că avea dreptate scriitorul Liviu Rusu când spunea: “Artistul se deosebeşte de omul de rând numai în ce priveşte intensitatea funcţiunilor sale psihice. Creaţia sa ar fi o descărcare a acestor funcţiuni. De fapt, arta începe cu analiza formelor simple de expresie gestuală, bazate exclusiv pe virtuțile limbajului coloristic, ţinând seama de impulsurile primite de la viaţă.”

 

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
Cele 63 de calităţi ale liderului
Cele 63 de calităţi ale liderului

De ce să citeşti această carte? Pentru că este hotărâtoare pentru optimizarea performanţelor tale. Fiindcă pune accent mai mult pe latura umană decât pe conceptul de business, ceea ce permite cu uşurinţă citirea şi înţelegerea ei.

Leadership - Magia măiestriei
Leadership - Magia măiestriei

Trăsătura esenţială a acestei cărţi, faţă de altele existente pe piaţă din acelaşi domeniu, este aceea că descrie, prin exemple, competenţele ideale ale unui lider. N-am susţinut niciodată că eşte uşor să devii un lider foarte bun, dar dacă veţi urma pas cu pas...

Atingerea maestrului
Atingerea maestrului

Pentru unii lideri „a conduce” înseamnă mai mult a juca un joc de şah, un joc de inteligenţă şi perspicacitate; pentru alţii un joc de noroc, un joc pe care cred că-l pot câştiga mergând de fiecare dată la risc şi pariind totul pe o singură carte.

Leadership Puzzle
Leadership Puzzle

Am scris această carte, care combină într-un mod simplu dezvoltarea personală cu leadershipul, ca pe un joc de puzzle, unde trebuie să combinaţi toate piesele date pentru a reconstitui imaginea de ansamblu.

Performanţa în conducere
Leadership - Pe înţelesul tuturor

Scopul acestei cărţi este de a vă oferi cât mai multe informaţii preţioase prin exemple concrete, şi de a vă arăta o cale prin care să dobândiţi capacitatea de a-i determina pe ceilalţi să vadă lucrurile din aceeaşi perspectivă ca dumneavoastră.

Leadership - Pe înţelesul tuturor
Leadership - Pe înţelesul tuturor

Urmăresc în rândurile acestei cărţi să trezesc interesul omului obişnuit pentru acţiune şi succes. Mesajul acestui volum este că o naţiune puternică este format din oameni puternici şi de succes. Iar fiecare din noi are potenţial, deci succes…