Arta este expresia senzației gustului

Arta este sinonimă cu existența unui “perpetuu aici și acum” care unește realitatea între Interior (sinele) și Exterior (lume sau lucruri).

Privesc cu atenție micile gume de mestecat “Fini”. Atât de dulci par ele la prima vedere, aproape că le simt gustul dinainte de a le mesteca, fapt ce asigură parcurgerea unei arte a trăirii clipei de față, cu totul deosebită. Prin studierea atentă a combinațiilor inedite de arome exotice, sortimente de culori, savoare și răcoare, voi lăsa loc fanteziei să dea naștere la un concept de tipul “bun gust”. Ele pare a pune în prim plan ideea de “realitate transformabilă” – fiindcă ceea ce văd la prima vedere, lucrul care care îmi concentrez atenția, își schimbă textura de îndată ce intră în contact cu gura.

Mult mai mult decât un deliciu culinar, mai mult decât un aspect plin de delicatețe, trebuie să țin cont de simțirea pe care o degajă gustul dulce-acrișor al gumelor “Fini”, încât să îmbunătățesc experiența interioară a ceea ce sunt eu, prin alți ochi, prin cunoașterea senzorială a lucrurilor deja trăite, înfăptuite. Și numai din plăcerea de a explora vasta lume senzorială a gustului, a aromelor și a perspectivelor vizuale, mi-am permis luxul de a-mi găsi un refugiu în domeniul artistic.

Am priceput că o gumă de mestecat este diferită de o bomboană, o caramea sau de un pătrățel de ciocolată, iar acest lucru se întâmplă în jurul căii artei de a sorta, a alege, a filtra (ce am nevoie, ce n-am nevoie) despre un anumit conținut care își dezvăluie instant efectul, în primul rând la nivel senzorial. Este o chestiune de simțire, de manipulare a simțurilor în vederea eliminării obstacolelor pe care rațiunea însăși și le creează în momentul când conștientizez pericolul unei posibile dependențe de senzația unui gust irezistibil. Gravitatea unei asemenea dependențe nu trebuie subestimată.

Poți face dovada cunoașterii realității prin repetarea experienței senzoriale a lucrurilor care contează pentru tine, ca să ajungi la formarea în minte a unui topos al esteticii (în ansamblul ei) ?

Trebuie să vă spun că n-am ajuns cu totul întâmplător să savurez gustul gumelor de mestecat “Fini”. Nu a fost un capriciu al ființei mele profunde, o intimitate a apropierii dintre realitate și pictură, o dorință de moment schimbătoare, nu a fost subiectul unui transfer de informații cu conținut ideatic. Ci, mai degrabă, a fost doar o atracție de moment pentru combinația de culori ce îmbracă versiunea finală al unui produs cu un aspect estetic ideal pentru fiecare act specific de percepție.

Obiectul care intră în câmpul vizual este, de multe ori, vedeta gustului pe care nu am voie să o ratez.

Să fi fost oare un act de curaj în atmosfera dominantă a non-figurativului pe care îl implică abstractizarea relației dintre două concepte: “frumosul din lucruri” și “trăirea are valoare”? Prin ce se evidențiază guma “Fini” în evoluția ideii de frumos: ca o manifestare artistică pe care am încercat s-o fac mai puțin abstractă? Ca o ruptură de modernism, deschizând drumul spre noi forme artistice? Ca o ruptură de sine cu ambientul?

Un lucru este cert. Toposul este încercarea mea de a izola într-o singură secvență narativă ceea ce se găsește în modul de reprezentare a satisfacției pe care o dă relația dintre bunul gust și finețea unui obicei care mă inspiră. De aici, rezultă pretenția esteticii de a trasa diagrama momentelor de satisfacție deosebită, de a evidenția intensitatea și profunzimea acestui sentiment înălțător numit: savoare.

Atât mai îmi trebuie: să forțez limitele artei și ale științei, punând în prim plan momentul forte al vieții unei gume de mestecat al cărei gust dulce-acrișor durează atâta timp cât zaharul nu s-a topit în gură. Evident, ca în cazul multor dileme legate de sfera estetici, este o chestiune pur subiectivă și ține exclusiv de gust. La urma urmei, cred că arta este sinonimă cu existența unui “perpetuu aici și acum” care unește realitatea între Interior (sinele) și Exterior (lume sau lucruri).

Arta este urmarea unei experiențe exterioare căpătată cu ajutorul percepțiilor vizuale, din care am extras fascinat viziunea unui Eu care știe în orice moment ce anume simte.

Arta este expresia senzației gustului dacă punem în evidență starea subiectivă a celui care se delectează cu plăcerea de a experimenta o împletire deosebită de arome, stări, culori, texturi, etc. Și dacă tot am ajuns la artă cu ajutorul gustului și a bogăției savorii lui, iată ce spunea la un moment dat scriitorul Francois Chenet:

“Din opera de artă se degajă o savoare particulară, calitate esențială și dominantă care îi conferă specificitatea sași care trebuie să trezească în cel ce o contemplă o înțelegere imediată a naturii intrinseci a operei. "Savoarea estetică" este o stare subiectivă a spectatorului, a auditorului sau a cititorului, prin care dispozițiile sale afective consonante sau stările sale sufletești, în armonie cu opera incitatoare, se trezesc în contact cu aceasta, procurând o delectare estetică durabilă.”