Arta între esenţă și creație
Descoperă-ţi calitatea superioară de a fi original, printr-o analiză pertinentă şi bine realizată a punctelor de vedere care produc şi diseminează cunoaşterea cea mai înaltă.
În genere cunoaşterea, măcar informativă, a ideilor care erau acreditate în acei ani privind arta, cu aplicaţie la cinematografie, este importantă pentru înţelegerea uneia din sursele gândirii lui Eisenstein. Gândirea sa artistică din acea epocă nu s-a născut spontan, nu reprezintă o curiozitate, o bizarerie intelectuală, ci se găseşte în concordanţă cu evoluţia logică a ideilor contemporane.
Vertov declara că supleţea deosebită a construcţiei de montaj îngăduie introducerea într-un "cine-studiu" a oricărei idei politice sau economice. Cunoscând aceasta, nu ne vom mai mira la apariţia filmului "Greva" a lui Eisenstein. Tot Vertov concludea de aici că filmul nu mai necesită prezenţa dramei, a mizan-scenei. Istoricul Lebedev, într-un studiu despre istoria cinematografiei sovietice, constata că unul din principiile de bază al experimentului artistic Proletkuit era acela al "colectivismului" care excludea existenţa eroilor individuali în favoarea maselor, a colectivelor.
Ideea tipajului fusese la rândul ei aplicată de Eisenstein încă în teatru şi îşi avea obârşia în pasiunea sa pentru comedia dell'arte şi în concepţiile teatrale ale lui Meyerhold. *
Leadership: Cât poți să dăruiești din preaplinul cunoaşterii sale, aşa încât originalitatea creaţiei tale să se alinieze concordanţei stabilite între evoluţia ideilor şi experimentul artistic?
Gândirea unui artist, revărsându-se asupra modelelor abstracte de reprezentare a datelor cunoaşterii în dinamica creaţiei, pentru ca apoi procesul să fie suplimentat, în mod constant, prin mijloace de recompunere a faptelor cu realul, are originalitate doar dacă participă la desfăşurarea unei experiențe de lărgire a orizonturilor.
În artă, această lărgire a orizonturilor, fiind congenitală complexităţii plină de nuanţele interdependenţelor dintre estetic și funcţional, îl poartă pe artist spre o nemaicunoscută înflorire - mai ales dacă el reușește să constate asemănările și diferenţele între simţul unicităţii și transferul de date ale cunoaşterii care contrazic ideile unanim acceptate. Originalitatea unei creaţii depinde de înţelegerea pe care o atribui unei gândiri înglobatoare, bazată pe interpretări şi reinterpretări succesive al căror adevăr e sistematic negociabil şi supus ajustărilor, reluărilor, modificărilor de circumstanţe şi efecte.
La fel cum poezia nu poate să depăşească hotarele acurateţei, neprezentând exactitate în executarea unui lucru mecanic, tot astfel cunoaşterea, aflată în perpetuă transformare, nu poate să fie considerată un proces de descoperire treptată a complexităţii dacă nu prezintă prin însăşi subiectul aferent o anumită predominanţă în exprimarea unităţii dintre idee şi idealul de judecată, aferentă creării armoniei compoziţionale.
Esenţa în leadership este ceea ce versurile sunt pentru poezie: o înaltă raţiune ordonatoare a elementelor de sens care contribuie la crearea unei armonii în relația dintre subiect și revelație.
Iar, pe de altă parte, a te ancora în esenţa formelor gândirii, printr-un inedit periplu al ideilor, înseamnă a căuta mereu varietatea în unitate. Înseamnă să găseşti modalitatea de exprimare a propriilor convingeri adaptată la materia primă izvorâtă din acea cunoaştere care îngăduie o privire mult mai profundă în structura obiectivismului de care este legată partea ta reprezentativă.
Originalitatea este partea ta reprezentativă prelucrată în varianta obiectivă a esenţei ce se descoperă prin intermediul creaţiei. În timp ce experimentul artistic vizează stabilirea concordanţei dintre evoluţia logică a ideilor şi deprinderea cunoaşterii în extensio prin prisma comparaţiilor, încât arta să capete valoarea de bijuterie, iar creaţia să capete valoarea de reper în viaţa altora.
Relaţia dintre subiect şi revelaţie se constituie ca o înlănţuire de convingeri şi idei, percepţii şi valori, pe care regizorul le străbate pe drumul spre mecanismele artei, spre evoluţia ei, încât gândirea lui axată pe inovaţie să nu se blocheze în faţa realităţilor existenţei reale. Constituindu-se ca o revelaţie, relaţia regizorului cu un subiect bine documentat şi ataşant, luat din aceeaşi zonă a artei şi a creaţiei, face ca valorile, ideile percepţii şi convingerile pe care el le străbate în drumul spre suprarealism sau ficţiune, să confere existenţei reale o expresie de sublim. Nu poţi reuşesc performanţa asta !
Subiectul este povestea pe care vrei s-o pui în scenă, revelaţia este povestea pe care o ridici la nivel suprearealist.
Arta între esenţă și creație se materializează în acea calitate superioară a omului de a fi original într-o analiză pertinentă şi bine realizată a punctelor de vedere care produc şi diseminează cunoaşterea cea mai înaltă.
* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.
