Neculai Fantanaru

Totul depinde de cine conduce

Artistul care şi-a deschis ochii asupra artei

On Iunie 29, 2021
, in
Leadership 360˚ by Neculai Fantanaru

Realitatea la care îţi raportezi atenţia este direct proporţională cu felul în care ochii tăi se adaptează la vederea unei imagini reflectată în percepţia propriei persoane.

Mi-am revelat latura artistică văzând modul superb în care se prezintă marile creaţii ale altor artişti. Şi, în schimbul unei realităţi mai puţin trecătoare, m-am trezit în faţa unei realităţi neobişnuite, însemnând negarea în sine a percepţiilor de care nu eram fascinat. Ca să mă înţelegeţi mai bine, imaginaţi-vă pentru o clipă că priviţi un tablou care înfăţişează nişte trandafiri roşii, proaspeţi, puşi într-o vază albă, totul fiind aranjat pe un fundal gri. Până la urmă, este vorba despre culori, nu-i aşa?

De fapt, îmi place mult culoarea roşie, dar nu-mi plac nuanţele de gri sau alb, prin urmare combinaţia aceasta de culori poate să influenţeze negativ evoluţia vederii mele spre chintesenţa lucrurilor. Mai precis, atunci când ochii mei vor întâlni combinaţia aceasta de culori oriunde în jur, şi sigur o vor întâlni, ei vor evita posibilitatea unei apropieri autentice de ceea ce ştiam că înseamnă artă. Se vede că realitatea mea este ea însăşi o creaţie văzută prin ochii care se deschid numai spre ceea ce mă inspiră, dar care totodată îmi regenerează intensitatea trăirilor emoţionale, în ineditul senzaţiilor de cunoaştere primite din lumea exterioară.

Pur şi simplu, în viziunea mea, în plăcerea ochilor mei de a admira o privelişte, o creaţie sau anumite lucruri, există o legătură între culori şi trăiri, la un anumit cadru de referință. Ce să zic, poate că ar trebui să trec totul prin filtrul intransigent al unui al treilea ochi, fiind necesar a reconsidera şi reconfigura o realitate - ţinând cont de capacitatea culorilor de a se completa una pe alta şi de faptul că extremele se atrag. Viaţa în roz nu înseamnă roz peste tot, ci un gri din acela grav şi sentenţios, care se pierde şi el înspre tonuri alburii, degradându-se cu repeziciune.

Acum, înţelegeţi de ce spun că uneori latura artistică a fiinţei mele înţelege totul prin felul în care ochiul distinge culorile, folosind ca punct de reper componenta cognitivă a atracţiei faţă de aprecierea frumosului ca simţire estetică? Dar înainte de a intra mai amănunţit în analiza frumosului, prin care orice creaţie îşi poate apoi permite jocul de-a subiectivitatea, aflat la temeia Logosului, trebuie să iau în calcul, ca o bună metodă de instruire, conştientizarea particularităţilor de concepţie şi de limbaj ale creaţiei artiştilor pe care îi admir.

Leadership: Privirea ta este o sinteză a întregii ființe care s-a pierdut pe sine din cauza orgoliului nemărginit, sabotate de complexul propriei superiorităţi?

Citeam la un moment dat într-o carte despre artă despre pictorul acela din Anvers, pe nume Joos Van Cleef, cel mai bun colorist al vremii lui. El şi-a pictat tablourile pe spate, pentru ca lumea să poată vedea ceva interesant chiar şi atunci când tablourile stăteau întoarse pe dos. A avut o mică problemă cu realitatea, aş zice. Tablourile pictate de el, adevărate opere de artă, pe unde le vedea la cei carora le vânduse, căuta să le ia înapoi cu împrumut, ca să le "corecteze" cum spunea. Şi aşa le-a stricat pe toate.

Este mare păcat că a prăpădit lucruri atât de frumoase, produse artistice atât de valoroase, numai din cauza ambiţiei de a da glas unei vederi pe care ochiul voia să o multiplice, să o transpună într-o viziune care depăşea graniţele normalului unanim acceptat.

Avem oare de-a face cu un creator al unui sistem de gândire vizuală? Totuşi, poate că Joos Van Cleef a avut în spatele ochilor săi o altă realitate, o excelentă ocazie de a-şi testa spiritul inovator, mai puţin o viziune a Iluminismului raționalist. Probabil, iniţiativa lui nu era percepută în termeni de "efecte secundare negative", căci şi acestea rămâneau în interiorul unei realităţi diferite. El percepea partea opusă a lucrurilor, la fel cum eu prefer contrastul culorilor, decât opusul lor.

Totul este în privire. Iar, uneori, privirea este o sinteză a întregii ființe care s-a pierdut pe sine din cauza orgoliului nemărginit, fiind sabotată de complexul propriei superiorităţi.

Haideţi să vă mai spun ceva. Cea mai mare parte a culorilor pe care le percepe ochiul meu nu reprezintă o comutare și distragere de la sursa unei situații stresante, ci mai degrabă este rezultatul unei nevoi specifice, a unei dorințe, convingeri, și servește scopului satisfacției pe care un artist liber profesionist doreşte s-o aibă. De fapt, ochiul meu nu ştie ce este Iluminismul, la fel cum nu ştie să picteze, dar el are o mare influenţă asupra modului cum văd lumea, lucrurile, cum mă manifest şi cum înţeleg să fiu ceea ce sunt.

O fiinţă care şi-a pierdut direcţia este rezultatul unui Ego care continuă să caute cauze pentru care să sufere, continuând să fie un Don Quijote, un erou imprudent gata oricând să lupte cu morile de vânt.

Dacă se întâmplă să mă trezesc în faţa unei realităţi necunoscute, având convingerea că o pot schimba sau că o pot îndrepta în favoarea mea, acest lucru se datorează faptului că ochii mei au sesizat o trăire acolo unde granițele dintre sine și restul naturii sunt șterse. Sau, poate că ochiul a sesizat o trăire acolo unde satisfacţia este mai mică şi unde rezultatul evaluării muncii depuse, influenţat de performanţele individuale, nu este considerat rezonabil.

Iar cum senzațiile văzului devin atenție în clipa în care numai ochii surprind esenţa obiectelor exterioare, atunci realitatea la care îmi raportez atenţia este direct proporţională cu felul în care ochii se umplu de bucurie sau de furie la vederea unei imagini reflectată în percepţia propriei persoane.

Aşa stau lucrurile. Leadershipul capătă valenţe de implicare într-un act de autocunoaştere printr-un act de creaţie, prin care se poate dezvolta percepţia de sine, dar poate să capete şi valenţe de educare a spiritului de autodepăşire. Fapt sugestiv deoarece, printr-o atitudine de presupusa superioritate, omul îşi va pierde din ce în ce mai mult valoarea ca fiinţă, va dori să-şi valorifice tot mai mult potenţialul fără să se confrunte cu altcineva în afară de sine.

Cum este personalitatea care te defineşte cel mai bine în vederea dobândirii simţului realităţii? Eşti genul de om care îşi caută desăvârşirea în fericire şi glorificare? Eşti un artist care îşi află desăvârşirea în dobândirea asemănării cu un căutător de frumos preocupat într-o foarte mare măsură de elementul exterior? Conţinutul de marcă al artei tale poate fi definit ca fiind conţinutul unui creator al frumosului prin însăși arta impresionării prin impresie? Acest lucru te va determina să te revolţi chiar împotriva ta, într-o bună zi?

Felul în care ochii continuă să vadă realitatea este în strânsă legătură cu felul în care te simţi înlăuntrul tău, cu menţiunea că un Ego care se auto-​convinge și auto-iluzionează că are o anumită putere este un Ego care trăiește permanent în afara sa.

Artistul care şi-a deschis ochii asupra artei este un căutător de frumos care numai prin cultivarea unui sens pozitiv despre sine va învăţa să distingă trăirile fiinţei de cele ale Ego-ului, aducând un echilibru în mintea şi inima sa. Un asemenea artist va şti să comande ochilor săi să vadă numai ceea ce mintea este pregătită să înţeleagă, nu ceea ce mintea este dispusă să creadă.

 

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
Cele 63 de calităţi ale liderului
Cele 63 de calităţi ale liderului

De ce să citeşti această carte? Pentru că este hotărâtoare pentru optimizarea performanţelor tale. Fiindcă pune accent mai mult pe latura umană decât pe conceptul de business, ceea ce permite cu uşurinţă citirea şi înţelegerea ei.

Leadership - Magia măiestriei
Leadership - Magia măiestriei

Trăsătura esenţială a acestei cărţi, faţă de altele existente pe piaţă din acelaşi domeniu, este aceea că descrie, prin exemple, competenţele ideale ale unui lider. N-am susţinut niciodată că eşte uşor să devii un lider foarte bun, dar dacă veţi urma pas cu pas...

Atingerea maestrului
Atingerea maestrului

Pentru unii lideri „a conduce” înseamnă mai mult a juca un joc de şah, un joc de inteligenţă şi perspicacitate; pentru alţii un joc de noroc, un joc pe care cred că-l pot câştiga mergând de fiecare dată la risc şi pariind totul pe o singură carte.

Leadership Puzzle
Leadership Puzzle

Am scris această carte, care combină într-un mod simplu dezvoltarea personală cu leadershipul, ca pe un joc de puzzle, unde trebuie să combinaţi toate piesele date pentru a reconstitui imaginea de ansamblu.

Performanţa în conducere
Leadership - Pe înţelesul tuturor

Scopul acestei cărţi este de a vă oferi cât mai multe informaţii preţioase prin exemple concrete, şi de a vă arăta o cale prin care să dobândiţi capacitatea de a-i determina pe ceilalţi să vadă lucrurile din aceeaşi perspectivă ca dumneavoastră.

Leadership - Pe înţelesul tuturor
Leadership - Pe înţelesul tuturor

Urmăresc în rândurile acestei cărţi să trezesc interesul omului obişnuit pentru acţiune şi succes. Mesajul acestui volum este că o naţiune puternică este format din oameni puternici şi de succes. Iar fiecare din noi are potenţial, deci succes…