Așa a fost consacrat Dovjenko ca regizor

Un mentor cu viziune poate transforma întâlnirea cu un tânăr cineast într-un moment de consacrare artistică, dacă reușește să descopere și să încurajeze potențialul ascuns al acestuia.

Spiritul activ și combativ care-l caracteriza pe regizorul rus Serghei Eisenstein nu se manifesta doar în propria sa creație, ci și în atitudinea responsabilă față de întreaga cinematografie a patriei sale. Cazul lui Dovjenko este edificator. La un an după ce filmul „Potemkin” a fost lansat, când devenise deja celebru în lume, Eisenstein primește un telefon de la reprezentantul oficiului cinematografic din Ucraina: „Vă rog să veniți. Vă implor, veniți să vedeți filmul care mi s-a trimis. Se numește Zvenigora și nimeni nu înțelege nimic.”

Eisenstein se duce. Lume multă. În îmbulzeală, îi strânge mâna regizorului. Află că-l cheamă Alexandr Dovjenko. Proiecția începe, iar ecranul reflectă o operă despre care Eisenstein gândește: „Doamne sfinte! Ce nu poți vedea aici!”Apoi se îngrozește la gândul că, după ce filmul se va termina, va trebui să găsească ceva inteligent de spus.

Dar filmul începe să-i placă. Îi place din ce în ce mai mult. Are acum certitudinea că un nou realizator de film se născuse. Se aprinde lumina. Eisenstein este alături de Pudovkin. Când Dovjenko vine la ei cu un surâs timid, este răsplătit cu o caldă și sinceră strângere de mână, într-un elan de bucurie. Eisenstein se bucură din tot sufletul.

După vizionare, aleargă prin foaier, de la un grup la altul, pentru a lăuda filmul. Așa a fost consacrat Dovjenko ca regizor. Entuziasmul lui Eisenstein, care l-a ajutat enorm pe proaspătul cineast, nu contenește. Ajuns acasă, irumpe în camera prietenului său Strauch: „Ce băiat formidabil a venit din Ucraina! Ce film minunat mi-a arătat!”

În ce fel proiecția inițial neînțeleasă a creației tale poate deveni o oportunitate pentru descoperirea unei viziuni unice?

Spiritul activ și combativ al lui Eisenstein l-a transformat într-un mentor care nu doar că și-a perfecționat creația, dar a devenit și un susținător fervent al întregii cinematografii din patria sa. Nu de puține ori, atitudinea sa responsabilă l-a făcut să devină o sursă de ajutor pentru tinerii cineaști. În această privință, cazul lui Dovjenko este edificator: după proiecția filmului Zvenigora, pe care nimeni nu părea să-l înțeleagă, Eisenstein a descoperit în opera acestuia o viziune unică, relevându-i talentul excepțional unei noi stele în cinematografie. Nu-i așa? În fiecare nou artist descoperit se află o reflexie a moștenirii celor care l-au ghidat.

Până la urmă, întâlnirea cu Dovjenko a devenit o experiență plină de bucurie, în care Eisenstein, entuziast și impresionat de talentul tânărului, a început să laude creația acestuia din toată inima, asigurându-i astfel consacrarea lui Dovjenko. Iar entuziasmul său nu s-a oprit aici: ajuns acasă, împărtășind vestea cu pasiune prietenului său, Eisenstein se descria el însuși ca fiind un descoperitor de genii. Se înțelege de aici că Eisenstein nu a fost doar un creator remarcabil, ci și un susținător activ al valorilor fundamentale ale cinematografiei, spiritul său contribuind la promovarea și încurajarea unui nou val de talent artistic. Două dintre aceste valori sunt: inovația artistică și coerența narativă.

Fiecare creator este o stea în devenire, iar cei care le descoperă sunt artizanii cerului cultural. Altfel spus, în universul cinematografic, spiritul activ și combativ al maeștrilor experimentați poate identifica nașterea unui nou talent prin observarea atentă a ecranului. Inițial, proiecția lui Zvenigora părea neclară, dar treptat, strălucirea artistică a lui Dovjenko a început să reflecte tot mai intens o viziune profund originală. La rândul ei, comunitatea cinematografică, prin ochii responsabili ai lui Eisenstein, a urmărit cu sufletul la gură acea descoperire, iar confirmarea unui nou regizor formidabil a devenit un moment de sărbătoare colectivă. Extraordinar moment, nu-i așa?

Asemenea unui astronom care detectează o stea nouă, Eisenstein a aleargat cu entuziasm să promoveze acea minunată apariție pe firmamentul artistic, primind zâmbetul timid al noului creator cu o caldă strângere de mână. Iar dacă bucuria descoperirii a strălucit precum lumina unei nove, atunci Eisenstein, ca un observator experimentat, și-a asumat rolul de a consacra și susține talentul proaspăt identificat al lui Dovjenko. Așadar, orice talent recunoscut la început de drum devine o punte între aspirațiile personale și ecourile unei comunități care îl susține.

Momentul de consacrare artistică apare din susținerea entuziastă a unei viziuni creative, corelându-se cu impactul asupra întregii comunități cinematografice.

Așa a fost consacrat Dovjenko ca regizor, printr-un gest de recunoaștere sinceră din partea lui Eisenstein, știind că talentul autentic trebuie susținut fără rezerve, astfel încât noile voci cinematografice să se poată dezvolta. Prin urmare, se poate vorbi despre un mentorat artistic exemplar, în varianta unei susțineri dezinteresate și entuziaste, admițând faptul că marile talente se nasc din încurajarea celor care le descoperă.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.