ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Azerbaijan

On Noiembrie 27, 2021, in Leadership S4-Quartz, by Neculai Fantanaru

Ascultă ceea ce eşti, fără să vezi ce se aşteaptă de la tine.

Roudeep - Azerbaijan. Ascultând-o, oferindu-i toată atenţia mea, chiar dacă a fost ceva mai greu la început să-i prind linia melodică, simt că sunt conectat cu mine însumi, în raport cu scena unei plimbări solitare nocturne. Este o Etnatropmysthes, o susţinere necondiţionată a vieţii lăuntrice ce calibrează mai mult o vibraţie joasă, şi mai puţin o vibraţie înaltă, la niveluri favorabile de percepţie a frumosului, a spaţiului şi timpului înconjurător.

Fondul este crepuscular, ocult, tranzitoriu, lăsând loc unei întrebări în surdină: mă pot oare întoarce la ceea ce a fost cândva atmosfera emoţionantă şi învecinată cu strălucirea nostalgică atribuită decorurilor din filmul unei vieţi care se tot repetă?

O ascult cu toată fiinţa, cu un elan artistic nemaiîntâlnit, având înaintea mea şoapta unei brize de vară sau atingerea luminii crepusculare de un perete de sticlă care îţi oferă o privire oglindită în fenomenele complexe ale vieţii şi universului. Linia melodia freamătă a mirare, fragilitate şi delicateţe, a istorie, a iubire, unduindu-se în leagănul plăcut al valurilor care îmi mătură gândurile şi paşii pe nisip, într-un moment când noaptea se îngână cu ziua, ajungând până la măsura acelei vibraţii artistice atât de inconfundabile, atât de necunoscute chiar şi pentru cei maturi spirituali. Desigur, o metaforă.

Leadership: Imaginea pe care o ai despre tine poate să asigure continuitatea între fluxul creator şi însufleţirea sinelui, dublată de acea reverberaţie compensatorie a imaginii unei realităţi care nu mai există ca atare?

Dar cred totuşi că există o continuitate ontologică între timp şi eternitate în sound-ul unic al melodiei, acelaşi ca al unui ocean care aşteaptă la ţărm ca cineva să-i pătrundă tainele, încercând să simtă teribilul vârtej al adâncimilor sale de neînţeles, fără să piardă în ceaţă peisajul verde-albastru al universului abisal.

Asemănarea piesei Azerbaijan cu Moonlight Sonata s-ar putea realiza numai în salt registric (supratăcut-grav), prin trecerea lină de la o nuanţă la alta. Ascultând-o şi reascultand-o, ea pare să-mi întinerească trăirile, stăruitor şi cuprinzător, printr-un fel de însufleţire a sinelui, dar şi printr-un fel de difuzie a experienţei de omnipotenţă ce asigură elanul pulsiunii de viaţă a unui Creator de ritmuri biologice, uşoare, îndrăzneţe.

E ca şi cum acel fior iniţial al muzicii bine şlefuite de fluxul creator al mileniilor, venit din adâncul sufletului de origine cosmică, ar încearcă să-mi stârnească acea vibraţie emoţională a sentimentelor pe care le animă amintirea unei mângâieri suave, calde, angelice, acea mângâiere lină a cununii biruinţei, în îmbrăţişarea îndelungă a veşniciei.

Leadership: Poţi să te conectezi la tine însuţi prin rememorarea nostalgică atribuită decorurilor din filmul unei vieţi care se tot repetă?

Lipsită de orice deşertăciune, şlefuită de provocările vieţii, ştiind că nu acumularea lucrurilor aduce bucuria şi odihna sufletului, Azerbaijan are drept efect sensibilizarea materiei artistic-scriitoricească, dăinuind peste straniul fior al înţelesului ce stăpâneşte deopotrivă apusul, răsăritul, cerul şi marea. Alteori, Azerbaijan se comportă ca un bătrân neghiob ce se lăsă cuprins de amintiri tot mai îndepărtate, estompând puterea vie pe care o posedă simţirea unei rezistenţe la o acţiune izbitoare. Numai fragmentarea lumii în puncte diferite de vedere mă scoate din unitatea acestei piese muzicale care aparţine mai degrabă sensibilităţii spiritului, decât cuvântării unui tablou rar al lui Salai.

Este doar o reverberaţie care-mi răscoleşte sentimentele? Doar o şaradă a minţii supuse unei entităţi caracterizată de patru atribute: înălțime, durată, intensitate și timbru? Tot ce ştiu este că nicăieri nu m-aş simţi mai aproape de mine însumi, da, curată sinceritate ce-a împodobit vreodată sufletu-mi de artist, ca atunci când sunetele tenuto repetate încep să aibă receptivitate absolută faţă de universul imaginar al lui Borges, unde moartea şi busola nu-şi găsesc niciodată drumul înapoi spre proprietar:

“Prinţesa de Faucigny Lucinge primise de la Poitiers tacâmurile de argint ale familiei. De pe fundul adânc al unui cufăr pecetluit cu ştampile internaţionale ieşeau, rând pe rând, cele mai fine lucruri neînsufleţite: argintăriile de Utrecht şi de Paris, cu o bogată faună heraldică şi un samovar. Printre ele - cu o abia perceptibilă şi uşoară tresărire de pasăre adormită - bătea misterios o busolă. Prinţesa n-a recunoscut-o. Acul albastru năzuia spre nordul magnetic. Cutia de metal era concavă. Literele de pe sferă aparţineau unuia din alfabetele de pe Tlon."

Aşa s-a petrecut prima pătrundere a lumii fantastice în lumea reală, din universul lui Borges. Şi tot aşa, Azerbaijan, acest perimetru al muzicii universale în care creaţia devine miracol, reprezintă o capodoperă plină de vrajă a cărei cunoaştere profundă se dezvăluie treptat, într-o comuniune a sufletului cu taina divină. În sfârşit, o altă perspectivă, o mică piesă dintr-un vast camuflaj.

Compensatoriu, puterea inefabilă a sunetului care mă învăluie total în timpul tranziţiei dintr-un spaţiu al ne-minţii, dintr-o linişte interioară, spre nostalgia acelui freamăt multiplu de reverberaţie a astrului pe un ocean al închipuirii, nu se amestecă neapărat cu tematica unei poveşti imaginare sau reale, dar creează un efect de rezonanţă pe frecvenţa progresivă, molto expressivo, a unei stări armonioase.

Leadership: Efectul propriei tale imaginaţii se poate materializa într-o adâncire şi o desăvârşire a unor intenţii artistice, fără să inregistreze o tensiune în repetiţia naturii complexe a Creaţiei?

"Grăbeşte-te să mă asculţi şi să te bucuri de mine, căci nu ştii cât de grăbită este viaţa", asta pare să exprime notele unei octave minore de care Azerbaijan s-a înconjurat prin intermediul unui pasaj intonat exclusiv în planul inferior al orgii electronice. Iar înţelesul primar al acestei legături puternice între fiinţa umană şi spiritul neîmblânzit al muzicii, pe frecvenţe soul şi electro, în avangarda unei arte totale, pe care Azerbaijan îl evidenţiază cu amplificarea unei mângâieri nostalgice resimţite cu plăcere încă de la început, este acela că măreţia se naşte din singurătatea cu care am legat pe parcursul vieţii relaţii cu universul artistic şi cu natura înconjurătoare.

Da, poate fi o explicaţie. Dar ar mai fi ceva. Atunci când ascult această minunată piesă, neobosit, cu luminile stinse, în schimbul unei realităţi mai puţin trecătoare, fapt ce are drept efect sensibilizarea materiei scriitoriceşti, simt că fac parte din activitatea de creaţie a unui artist care îşi dezvăluie orientarea contemplativă către Înalt, către latura religioasă. Şi astfel, simt că mă scufund într-un ocean al viselor, al emoţiilor, al exaltărilor, amplificând parcă o dilatare a sufletului: Orevishartta, când sufletul se pierde în Dumnezeu, unindu-se cu alte ipostaze divine.

Printr-un fel de vrajă electro-stimulatoare a acordurilor tonale fine, încadrată într-un moment ce permite trecerea dinspre lumea reală în cea a amintirii de dincolo de timp, această operă plină de vrajă, a cărei cunoaştere profundă se dezvăluie treptat, îmi ia uşor minţile şi mă transpune într-un personaj din cărţile lui Asimov, sau din lucrările revoluţionare ale lui Salvador Dali. E ca un cutremur liniştitor pe o rază mai mare de acoperire. Vai, ce ciudat mă simt !

Vă prefaceţi că nu mă auziţi? Nu, nu sunt o imitaţie ieftină de acorduri muzicale izvorâte din plasticitatea unei rostiri trăite, interiorizate, candide, fără posibilitatea recuperării şi a reparării momentului din trecut, când curenţii oceanului trăgeau totul înspre depărtări şi orizont. Căci am curajul să visez, atunci când nimeni nu mai are curajul să îndrăznească. Este vorba despre o stare a luminii caracterizată de un zgomot redus, în care sufletul meu, prizonier în realitatea unei lumi mai sublime, întăreşte una din legile universului: “asculţi ceea ce eşti, fără să vezi ce se aşteaptă de la tine".

O tensiune în repetiţia naturii complexe a creaţiei este echivalentă cu acea atitudine de tipul „Eu ştiu şi simt ceva ce tu nu vei putea înţelege niciodată“, de care artistul dă dovadă atunci când face trecerea de la stări sufleteşti extrem de diferite: de la duioşie sau tristeţe - la bucurie.

Azerbaijan este legătura dintre mine şi o altă lume, din altă dimensiune a trăirii. Să ştiţi că mi-am însuşit efectul acestei muzici inaudibile urechilor care nu înţeleg limbajul artei, neştiind să fac diferenţa dintre timp şi eternitate, coroborându-mi gândurile la ceasul când noaptea se îngână cu ziua. Mă pândea o primejdie, o singurătate ce angajează în forţă fiinţa interioară, devenind un resort al creaţiei.

Taina unui dor de mine însumi încă se ascunde în stele şi în lună, în stări sufleteşti, în jocul de lumini şi umbre, în raportul subtil dintre sunete şi note, tonalităţi şi tempou...



* Notă: Roudeep - Azerbaijan

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate