Bogatule, regăsește-l pe cel sărac

Realizează o întoarcere la ceea ce ai fost odinioară, ca să-ți regăsești superioritatea în cine ai devenit.

"Judecății mele de acum îi lipsește cântărirea exactă a trecutului, fiindcă revăd trecutul de la celălalt capăt al zării. Într-adevăr, cu cât înaintez, trecutul, asemănător peisajului pe care-l străbați, se șterge pe măsură ce se îndepărtează. Mi se întâmplă și mie ceea ce li se întâmplă oamenilor care se rănesc în vis: ei își văd și-și simt rana, dar nu-și amintesc când și-au făcut-o.

Omule renăscut, bogătaș plin de ciudățenii, om care dormi cu ochii deschiși, vizionarule atotputernic, milionarule de neînvins, mai uită-te o dată pe drumul funest al vieții nenorocite și flămânde, mai treci din nou pe căile unde te-a împins ursita, unde te-a mânat nenorocirea și te-a primit deznădejdea.

Prea multe diamante, prea mult aur și prea multă fericire lucesc acum în apele oglinzii în care Monte Cristo îl privește pe cel trecut altădată prin întunericul cel mai adânc, pe Édmond Dantes. Adu-ți aminte ! Înlătură diamantele, mânjește aurul, șterge razele. Bogatule, regăsește-l pe cel sărac. Omule liber, regăsește-l pe deținut. Reînviatule, regăsește cadavrul."

Și tot spunându-și astfel, Monte Cristo mergea de-a lungul străzii Caisserie. Era aceeași stradă pe unde, cu douăzeci și patru de ani înainte, fusese dus de paznicii tăcuți și nocturni. Casele cu aspect voios și însuflețit, în noaptea aceea fuseseră întunecate, mute și închise.

- Și totuși, sunt același, murmură Monte Cristo. Atâta doar că atunci era noapte, iar acum e ziua în amiaza mare. Soarele e cel ce le luminează și le înveselește pe toate. *

Cât de edificativă este imaginea pe care ți-o creezi asupra raportului "vechimii" față de experiența vieții, așa cum este ea exprimată într-un adaos de reflecție critică asupra interacțiunilor dintre Alegere și Destin?

Uneori trebuie să facem mai mulți pași înapoi pentru a vedea imaginea generală. Recunoașterea a ceea ce suntem cu adevărat, grupând anumite semnificații ale vieții puse în contact cu un Ego mai puternic, ne poate încărca cu mai multă motivație.

Este și aceasta o cale de a ne descoperi personalitatea, punctele forte sau slăbiciunile, dar nu o certitudine a vindecării de sindromul numit „dublă personalitate” care ne poate influența traiectoria urmată în viață. O personalitate care se vrea diferită față de cei din jur. Și o personalitate care luptă cu teama de a se pierde pe sine, de a rămâne captivă într-o realitate în care nimic nu are sens.

Singura modalitate de a atinge o experiență de nivel înalt care să-ți permită să te autodepășești (ingredientul principal al evoluției personale), este de a nu te lăsa condus de acea conștiință încărcată care îți alimentează negativ starea de spirit, care îți șoptește permanent să te oprești din drum și să lenevești sub plapuma unei stabilități relative – a belșugului care nu-și revarsă preaplinul.

O formă de reflectare psihică a lumii obiective, caracterizată printr-o raționalitate seacă și prin teama propriei identități, nu îți permite să-ți înțelegi imperfecțiunile, ci mai curând exercită o influență nefastă asupra indicatorilor tăi de performanță.

Psihologul Paul Slovic de la universitatea din Oregon, spunea: „Ai nevoie de sentimentele tale pentru a verifica o analiză și ai nevoie de o analiză pentru a ține sentimentele sub control. ”

Ești dispus să-ți regândești modul de a te raporta la tine folosind instrucțiunea „Load Extended” în așa fel încât motivația cu care întâmpini încercările vieții să cunoască un trend ascendent?

Înainte de a contribui la expansiunea leadershipului, pus în valoare prin calitatea ta de a nu fi remarcat de ceilalți pentru varii defecte, amintește-ți cât de important este te autoevaluezi și să te formezi corect, "agățându-te" de trecutul care te-a pus la încercare și te-a adus până în acest punct. Apar, desigur, diferențe între ceea ce este principial realizabil și ceea ce nu este posibil să fie altfel, dar este totuși o cale de a te regăsi mai bine în propria ta autenticitate.

Instrucțiunea „Load Extended” permite saltul într-un timp al imprevizibilului, al întâmplărilor nefericite pe care a trebuit să le trăiești de parcă ar fi fost firești pentru viitoarele schimbări.

Străbătând acest spațiu apăsător, reîntorcându-te într-un timp al destinului încă nedecis, îți vei reaminti să trăiești, să riști și să muști din nou cu poftă din zilele atât de darnice pe care ți le așterne în cale viața. A trăi prin nădejdea acelei supreme împăcări cu sine, cu lumea și cu timpul, este o cale de a trece prin proba asupră a încercărilor vieții și de a împinge limitele propriilor tale gândiri spre binele pe care îl ai de atins. Aceasta este o formă a măreției de care trebuie să dea dovadă un lider.

Măreția care influențează leadershipul este reprezentată de modalitatea de relaționare cu Dumnezeu în încercarea de a intra în rezonanță cu acel lucru care te definește până la sfârșitul vieții, așa încât să nu forțezi destinul să te ducă acolo unde nu e nevoie de tine: spre regret și deșertăciune.

Bogatule, regăsește-l pe cel sărac este o metaforă care evidențiază acea relație dintre cauzalitate și efect, arătând că omul nu a fost așezat în centrul lumii pentru a privi cu înlesnire la cele ce se petrec în jurul său, și nici de a se complace în acea stare de rob al propriei sale agoniseli, ci mai curând pentru a se cunoaște pe sine însuși.

Adăugând o vorbă din doctrinele filozofilor, "omul trebuie să se cunoască pe sine însuși spre a vedea ce știe și ce nu știe, apoi să se pregătească în mod temeinic pentru a dobândi știința, numai astfel putând ajunge înțelept, deci pe măsură să judece și pe ceilalți oameni."

* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo, Editura Tineretului, 1957.