Bucuria nu se manifestă niciodată decât ca o licărire

Câștigă-ți autoritatea din punct de vedere moral - prin puterea de a da sens și valoare acțiunilor tale, fără să-ți exteriorizezi prea mult sentimentul de importanță de sine.

Ieșind din camera Fredericăi, Samuel nu intră îndată în cea a lui Julius, ci se opri în încăperea care o precedă și sprijinindu-și fruntea de fereastră, plimbându-și degetele pe geam, privind în mod automat în curte, respira și reflecta. Avea nevoie, oricât de puternic era, să se odihnească o clipă din aspra muncă la care abia se înhămase și pe care trebuia s-o continue.

În sufletul acestui om profund înnegurat, bucuria nu se manifesta niciodată decât ca o licărire. Înapoindu-se la Julius, plăcerea pe care o resimțise smulgând consimțământul Fredericăi o dată cu promisiunea că va fi a lui după, ca și înainte de îmbogățire, fu repede eclipsată și înlocuită cu un nor de posomoreală amară.

Iată deci, unde-am ajuns datorită abilității, a combinațiilor și a oboselii, își spunea el: să nu mă mai bazez decât pe virtutea umană. Mă bizui pe cuvântul Fredericăi și pe onoarea lui Julius !

Tot planul meu se sprijină pe faptul că Frédérique, odată bogată, contesă, liberă de tot ceea ce o menținea sub dominația mea, își va aminti de jurământul pe care mi l-a dat pe când era săracă și supusă; că bogata contesă își va aminti de copilul din flori, că milionarul își va aminti de sărac ! Tot viitorul meu, toate calculele mele, toată măreția mea, toată temeinicia mea se reazemă pe acest nisip mișcător: fidelitatea unei femei.

Faptul că-ți renegi propria experiență și "lecțiile" asimilate în trecut, denotă că mai ai de realizat niște iertări către tine însuți pe marginea unei decizii care ulterior se poate dovedi a fi una prematură?

Gândirea mea este o răzbunare a trecutului, o încrucișare a trecutului meu cu prezentul altora. În ceea ce privește promisiunea lui Julius de a o trata pe Frederique ca pe o fiică a sa și nu altfel, voi proceda astfel încât să nu aibă timp să cedeze. El a vrut-o, cu atât mai rău pentru el ! Nu puteam face altceva. Părinții mor înaintea copiilor. Este legea firii. Julius va muri înaintea Fredericăi, va muri chiar în ziua căsătoriei. Am hotărât.

Lucrurile se vor schimba în bine. După moartea lui Julius voi aduce-o pe Frederique la Menilmontant. Sunt tutorele ei. Este suficient ca Julius să mă numească executorul lui testamentar. O voi ține pe Frédérique departe de Lothario.

Între timp evenimentele politice își vor continua cursul. Ministerul Polignac este o sfidare căreia Franța îi va răspunde cu o revoluție. Evident, revoluția aceasta care-i a întregului popor, va scăpa din mâinile celor ce pretind că o dirijează. Va evolua dincolo de voința lor și îi va îneca în valurile ei. Voi fi puternic, voi fi bogat, voi fi ceea ce voi dori, voi domina haosul ce va rezulta dintr-o lume care dispare și alta care se constituie. O voi reține pe Frédérique prin admirație. Cum va arăta oare naivul de Lothario pe lângă un Napoleon al democrației !

Viitorul este al meu. Toți mă vor iubi, toți mă vor binecuvânta. Începând chiar cu Julius. He, he, este adevărat ! O să-mi datoreze moartea în plină fericire, el care zăcea în apatie și în dezgust. Dar să ne grăbim să terminăm totul până nu vine Lothario. Mi-e teamă să nu apară prea curînd și să nu ne pună bețe în roate..."

Leadershipul înseamnă să te folosești de experiența prezentului, acumulată inclusiv din învățarea lecțiilor trecutului, pentru a-ți proiecta strategic viitorul, prin renunțarea la constrângerile exterioare care facilitează dobândirea atitudinilor negative.

Bucuria nu se manifestă niciodată doar ca o licărire, ci ca o forță morală spre a depăși orice neajunsuri de ordin afectiv sau material, spre a nu te lăsa învins de ele, și astfel prin rațiune să-ți câștigi libertatea care dă demnitate și independență sufletului prin dominarea efectelor de sens contrar care pot apărea în cazul in care Egoul tău este mult prea încrezător.

* Notă: Alexandre Dumas - Mâna providenței, Editura Alutus, 1993