Calitatea slabă a leadershipului

Priveşte dincolo de reuşită pentru a descoperi drumul spre echilibrarea interioară.

Hernan Cortes a rămas guvernatorul ţinutului pe care-l denumise Noua Spanie, aşteptând ca regele să-l ridice la rangul de vicerege. A devenit extrem de bogat după cucerirea Mexicului. Coroana i-a dat mine de aur şi argint, plantaţii de bumbac şi zahăr, mori şi pământuri. Şi-a construit un castel cu turnuri la Cuernavaca şi a primit titlul de marchiz. Îi plăcea să i se spună Don Hernando. Faima lui i-a asigurat căsătoria cu Juana de Zuniga, rudă cu Ducele de Bejar, unul din cei mai influenţi oameni din Spania.

Cu toate acestea scandalurile trecutului i-au marcat restul carierei. Plin de neastâmpăr, şi-a dedicat întreaga viaţă căutării altui Mexic şi altui Motecuhzoma. A risipit zestrea soţiei într-o inutilă explorare a legendarului Amazon. Şi-a petrecut ultimii ani în Spania încercând să solicite câte o audienţă regelui. A devenit un bătrânel ridicol şi agasant, care trăgea de mânecă funcţionarii minori, plângându-se de nedreptăţile reale sau imaginare care i se făcuseră.

În cele din urmă, după ce şi-a dat seama că nu va primi binecuvântarea regală, a hotărât să se întoarcă în iubitul său Mexic. S-a îmbolnăvit cu câteva zile înainte să pornească în călătorie şi a murit, singur şi nefericit, la şaizeci şi doi de ani. Azi, în Mexic, nu există nicio statuie a lui Cortes, niciun monument, niciun mormânt. Blestemul primei lui soţii, Malinali Tenepal, l-a urmărit şi pe el şi pe fiul lui dincolo de mormânt: "Te blestem Cortes, şi pe tine, şi pe copilul nostru, şi Mexicul".

Leadership: Îţi controlezi tendinţa de a atribui valoare unor fapte menite să rămână în adâncul memoriei lumii, dar care se pot dovedi incriminate dacă cad sub incidenţa obligaţiei de a fi o legătură de drept cu mersul lumii ?

Lumea nu se va opri într-un loc doar pentru că tu ai cucerit un teritoriu, sau pentru că intenţionezi să cucereşti alte teritorii. Important nu este teritoriul cucerit, ci mai degrabă ce se întâmplă pe acel teritoriu. Prin ce anume atrage un teritoriu lumea? Sugerează el o abordare nouă a mersului lumii, în afară de o expansiune târzie a unui imperiu? Este teritoriul o acţiune neîncheiată care ridică întrebări legate de semnificaţiile comportamentului tău? Teritoriul se poate transforma într-un tot social-economic, sau într-un continuu război?

Mai mult decât atât, cum poate individul să își transforme teritoriul într-un loc de emancipare colectivă?

Hernan Cortes a vrut să cucerească noi teritorii într-un efort de a-și afirma personalitatea dominantă, spiritul de lider (de neînvins). Dar el nu a avut viziunea de a afirma, de a proteja, de a revitaliza valorile culturale ale societăţii în care trăia. El a văzut teritoriul Mexicului ca pe o bucată de pământ din care se pot extrage bogăţii, fără să ia în calcul faptul că adevărata bogăţie a unui popor stă în valorile sale: egalitate pentru toți, justiţie pentru toţi, libertate pentru toţi, ridicarea vieţii la înălţimea unui ideal.

Dacă sufletul unui om măreţ este analiza sufletească a unui popor la un moment dat, atunci lui Cortez i-a lipsit măreţia fiindcă nu a reuşit să unească fapta glorioasă cu latura înţeleaptă a sinelui. De fapt, Cortez a fost atât de mult cucerit de glorie şi faimă, încât n-a simţit cum cade în acea uitare a sinelui de sine, iar forma etica a regretului s-a manifestat prea târziu, mai exact atunci când evenimentele au început să apună, când deja el nu mai putea să iasă din acea uitare caldă şi definitivă.

Obligaţia liderului de a fi o legătură de drept cu mersul lumii se constată din luciditatea încordată a sinelui de a admite imperfecţiunea fiinţei sale, fiind dispus să îşi asume partea de vină ce îi revine dacă nu se proiectează la timp în sufletul celor din jurul său.

Calitatea slabă a leadershipului se observă în felul în care omul îşi judecă sinele atunci când faptele glorioase întrec şansele sale de a fi potrivit poziţiei respective, în planul raporturilor cu conştiinţa generală a celorlalţi oameni din jurul său.

Când omul îşi evaluează şansele de a rămâne în fruntea oamenilor, el îşi raportează personalitatea la poziţia generală a oamenilor faţă de reuşita unui obiectiv care nu trebuie să depăşească conştiinţa identităţii naţionale, conştiinţa apartenenţei la o comunitate culturală omogenă.

* Notă: Colin Falconer - Aztec