Calitățile pictorului în leadership

A crea înseamnă a transforma realitatea percepută într-o expresie a spiritului, prin care se revelează esența distinctivă a gândirii creatoare.

Un fragment din cartea "Viața de artist" scrisă de Maurice Rheims, mi-a atras îndeosebi atenția în această seară liniștită de septembrie. Este vorba despre calitățile necesare unui pictor pentru a deveni extraordinar în domeniul artei. Dar, la fel de bine, aceste calități pot servi ca model pentru liderii de pretutindeni care aspiră la condiția de "excepționalitate", mai ales dacă luăm în considerare ochiul plin de infinite înțelesuri pe care lentila convergentă a imaginii despre sine o consideră definitorie pentru viitoarele orientări în definirea calității actului de creație.

"În realitate, puțini sunt cei care au calitățile cerute de excepționalitate, puse pe seama artiștilor. E adevărat că ceea ce degradează pictura, făcând-o să coboare până la josnicia meseriilor celor mai de disprețuit, este marele număr de pictori care n-au nici duh nici talent și uneori chiar nici simț comun.

Originea acestui mare rău izvorăște din admiterea în școlile de pictură a tot felul de copii, fără alegere, fără să fie examinați și fără să fie supravegheați un timp pentru a putea constata dacă au fost destinați acestei arte frumoase de firea și talentul necesar, ori mai curînd de o înclinație nesăbuită, sau de avariția părinților lor, care-i împing spre pictură ca spre o meserie pe care o cred, poate, ceva mai bănoasă decât altele."

Este vocația ta suficient de autentică, încât să izvorască dintr-o chemare care nu poate fi impusă, ci doar descoperită?

Pentru a fi demn de numele de pictor trebuie să ai următoarele calități:

- Minte sănătoasă.

- Fire docilă, pentru a profita de învățăminte și pentru a accepta fără aroganță sfatul oamenilor luminați.

- Inimă nobilă, pentru a pune pe primul plan gloria și renumele, dar nu și bogățiile.

- Simțul sublimului, pentru a crea repede, pentru a emite idei frumoase și pentru a trata subiectele într-un mod superior care să vădească finețe, delicatețe și lucru de valoare.

- Pasiune pentru atingerea măcar a unui oarecare grad de perfecțiune, fără să se plictisească de studiile pe care le cere pictura.

- Sănătate, pentru a rezista la efortul spiritual pe care-l necesită studiul.

- Tinerețe, pentru că pictura cere multă experiență și practică.

- Frumusețe, pentru că tablourile se pictează întotdeauna sub formă de tablouri și pentru că naturii îi place să producă ceea ce i se aseamănă.

- O bună stare materială, pentru a avea timp de studiu și a lucra în liniște, fără să fie tulburat de imaginea înfiorătoare și teribilă a sărăciei.

- Muncă, pentru că teoria nu face doi bani fără practică.

- Dragoste pentru arta sa. Nu suferim niciodată în munca pe care o iubim, iar dacă se întâmplă să suferim, ne complăcem în această suferința.

- Să fie sub îndrumarea unui maestru savant, pentru că totul depinde de începuturi și pentru că de obicei, ne însușim felul de a lucra al maestrului și ne formăm gustul după al lui."

Poți concepe realitatea ca o punte de legătură între ființa ta și o identitate alternativă, în momentul în care te proiectezi într-o operă de imagini pe care o trăiești ca pe un alter ego autentic?

Conștientizarea acestor calități, printr-o identificare a Sinelui cu reflexia lui (Alter-Ego) se poate recepta ca o lecție despre lucrurile pe care le surprinde ochiul la vederea unor lucruri sau situații menite să genereze anumite rezultate. Aici mă refer la valoarea unei abordări cuprinzătoare a fenomenului de oglindire în statutul artistului dornic de-a crea „artă pentru artă”. Mă refer la ambiția artistului de a da corp unui gând, de a-și imagina anatomia acestuia până ce devine obiect de admirație și mijloc de exprimare a sentimentelor.

Bineînțeles că planul reflectant este ales arbitrar, căci Alter-Egoul specific artistului călătorește pe ideea de reformulare sau redefinire a unei experiențe pe care omul obișnuit nu urmărește explicit să o aibă modificată vreodată.

Totodată, această abordare cuprinzătoare a fenomenului de oglindire în statutul artistului (de a fi prezent în afara sinelui, deci aflându-se în realitatea alternativă a unei lumi transpusa în imagini viu colorate) se poate constata îndeobște nu prin fapte sau atitudini creative față de problemele vieții, ci prin inclinația vederii de a surprinde acele imagini asociate cu ideea de suflet. Pe această cale am scos în prim plan calitatea numită "inima de artă" care se aprinde de iubire pentru întreaga creație, atașându-se de cei care știu să vadă în lucrurile din jur mai mult decât un ambalaj frumos, ci o perfecțiune în ceea ce privește reprezentarea formei simbolice.

A anunța, însă, o nouă viziune cu mijloacele de expresie ale artei, este pentru un Alter-Ego inițiat în tainele picturii un fel de instanță intermediară între "a vedea" și a "rămâne orb". Căci indiferent ce anume plăsmuiește mintea, dacă sufletul nu are un limbaj plin de semnificații, dacă nu adăpostește sub aripile durabilului acea simțire a lumii interioare, delicată, ocrotitoare, statornică, capabilă să redea perfect și total umanul, atunci nici conștiința de sine nu se va putea manifesta prin puterea interioară de a transforma realitatea din jur.

Cauți echilibrul dintre esența conținutului și forma vizuală, mai ales când încerci să raportezi realitatea reprezentată la adevărul unui act artistic autentic?

Deci, printre calitățile unui om știutor se poate distinge capacitatea de a experimenta, de a observa manifestările interferenței dintre conștiința însemnătății artei (ca activitate intelectuală) și lumea exterioară, încât realitatea pe care el o reprezintă să fie similară cu expunerea unui act artistic.

Aici mă refer la deprinderea de a observa direct anumite fenomene, legăturile strânse dintre ele, în favoarea unei posibile paralele trasată între percepția din exterior (a celorlalți oameni) și asumarea individuală a efortului de a obține o realitate nouă și unică, în stare să emoționeze. Iar dacă această realitate orientată spre naturalețe, spre claritate obiectuală, provoacă punerea în mișcare a ființei determinate, atunci vom sesiza că cea mai importantă experiență de care are nevoie un lider este aceea de a fi conștient de individualitatea sa unică.

Identitatea se definește prin consecvență față de propriul scop, fundamentată pe o decizie conștientă, adoptată înainte de evaluarea completă a consecințelor?

Și numai printr-un complex de împrejurări, prin niște calități deosebite, din totalitatea observațiilor pe care le oferă experiența vizuală a unei realități obișnuite, liderul își va putea perfecționa imaginația, potrivit unghiului de privire ales. De exemplu, a avea o perspectivă mai largă asupra evenimentelor, sub aspectul unei corelații între reprezentarea vizuală a unui design și raportarea la o experiență de creație, nu este același lucru cu a avea o perspectivă mai clară asupra fiecărui lucru în parte (ca principal obiect al aprecierii subiective).

S-o spun altfel. Realitatea pe care o reprezinți este rezultatul observării imaginii la care te raportezi. Iar garanția unui act artistic de calitate se poate câștiga adesea prin atingerea unui oarecare grad de perfecțiune în privința redării realității într-o formă afectiv-rațională către o tematică inspirată (de exemplu, un peisaj rural care transmite atmosfera țărănească și spiritul popular).

Poți să îți definitivezi creația aducând în prim-plan noi reprezentări ale unor teme variate, prin transpunerea ta într-un alt plan al realității, într-un decor și timp diferit?

Mai trebuie să stiți un lucru important. “Totul Diferențiator” vizează abordarea cuprinzătoare a fenomenului de conștientizare a Ego-ului distins ca formă de expresie, nu doar ca spirit. Căci frumusețea artei își găsește expresia atât în ​​conținutul ei, cât și în formă. Este vorba despre un Ego observat de ochiul atent al unui artist care știe să aducă în prim plan noi reprezentări ale unor teme diverse cu ajutorul transpunerii sale în alt plan al realității, în al decor, în alt timp și spațiu.

Elementele “Totului Diferențiator” sunt niște etape constructive de realizare a creației artistice. Printre acestea se numără: actul elementar al transpunerii în plan a imaginii unui obiect, potrivit unghiului de vedere ales; completarea mentală a unei imagini rămasă ocultată; capacitatea de a surprinde și de a portretiza o temă doar din imaginație; reproducerea imaginii ce o consideri definitorie pentru senzația unui Deja Vu; sesizarea alterității într-o operă de artă; etc...

Încă ceva. Garanția unui act artistic de calitate este dată de gândirea din spatele procesului de creație care face ca lucrurile pe care le concepi să fie funcționale și durabile, nu doar frumoase. Totodată, garanția unui act artistic de calitate, făcând să exprime sentimente simple într-un sens impulsiv sau naturalist, se poate constitui prin realitatea observată de ochiul atent al artistului - o realitate ce există sub forma unor simboluri-imagini care, dacă sunt înțelese și astfel descărcate de potențialul lor sacru, vor permite lărgirea conștiinței.

Leadershipul e vibrația minții care modelează ideea în trăire și o așază într-o imagine ce poartă amprenta ta inconfundabilă.

Calitățile pictorului în leadership sunt necesare pentru a aduce la realitate ideea că o conștiință care caută să se interpreteze metaforic pe sine este miracolul unei creații care poate oricând să se angajeze în explicarea legăturii dintre ceea ce se rămâne neschimbat în timp și ceea ce survine ca o îmbogățire a experienței concretului transpusă într-o viziune suprarealistă.

Întotdeauna calitățile unui pictor fac loc de cinste la toate nivelurile leadershipului.