Capcanele amăgirii
Apucă-te să-ţi cureţi de impurităţi atitudinea de om atotcunoscător şi fă-o să lucească în felul în care poţi să dai sens evoluţiei tale interioare.
Vreau să exprim într-un mod inovativ relația mărginitului cu nemărginitul, reprezentată printr-un număr π , după toate probabilităţile unei legi moralizatoare scoase din gândirea unui titan de pe tărâmul înalt al ştiinţei. Dar numai eu știu ce spun, nimeni nu mă înțelege. Doar frunza ce cade vestejită în urma mea, în alinarea vântului de toamnă târzie, pe care nu o mai pot prinde din mers, poate să anuleze efectul stării de amăgire profundă.
Ştiinţa este cel mai puternic resort al dominaţiei asupra învăţării, închinată idealului de a cuprinde totul, de la fiecare adiere de vânt, până la cel mai înalt val al unui tsunami, expusă invaziei imaginaţiei pe care o putem numi „divină”. Dar nimeni nu este în stare să construiască temelia adevărului în afară de Dumnezeu. Niciodată un muritor nu va putea să reconstituie din cioburi întregul. De va găsi cineva întregul său oglindit în cioburi, acela va fi un Sfânt !
Pe vremuri, dacă un om era trăsnit de fulger și nu murea pe loc, era îngropat în pământ ca să se scurgă din el toată electricitatea. În acest timp, el nu avea voie să doarmă pentru că ar fi murit imediat. Inima i-ar fi slăbit...
Prin prezenţa mea între aceste rânduri, substituită unui parcurs care adună victorii în faţa determinării de a înţelege experimental această lume, ţin să anunţ că nu, nu am murit. Ci m-am trezit dintr-un somn al veşniciei, al erorilor infinite, al ştiinţei înşelătoare.
Acum, nu mai sunt însufleţit de nimic când vine vorba de a cunoaşte necunoscutul și de a-l determina pe axa evoluţiei, când vine vorba de această obligaţie de conformare - cu imperativele instanţei numite cercetare - la cerinţele unei vieți apropiate de relaţia cu mine, cu lumea şi graniţele ei.
Leadership: Trebuie să te îndepărtezi de poarta marii științe pentru a-ți întări dominaţia asupra stimei de sine?
Acţiunea posesorie asupra descoperirilor realizate cu ajutorul ştiinţei, influențată de starea interioară a individului, stimulează posibilitatea de a reface acea primordialitate a suportului asupra demersului de optimizare a echilibrului personalităţii sale - încă nedesăvârşite.
Totodată, acțiunea de aplicare a unor legi de constituire a unui întreg ştiinţific care să-l împlinească pe subiect mai adânc, care să-i acopere golul pe care îl are - datorat insuficienţei de a ajunge din poziţia de spectator în cea de participant la evoluţie, este pusă la îndemâna lui pentru a-şi apăra starea de spirit care-l face să se simtă important și superior.
Leadershipul se definitivează prin măsura întăririi dominaţiei asupra stimei de sine, care se poate realiza numai prin ponderarea dorinței de a fi superior. Ceea ce implică uneori îndepărtarea de poarta marii științe. Înşelătoare este știința care îți permite să cunoști fenomenele și tehnologiile, dar nu-ți permite să te înțelegi pe tine.
Dezvoltarea personală depinde de imaginea pe care ţi-o faci mai ales atunci când există o concordanţă între posesia cunoaşterii și stima de sine care vine prin aspectele sociale, emoţionale şi condiționale de viață. Posesia cunoaşterii poate deveni rodul unor tulburări de conştiinţă, putând oferi motivaţii delirante de trăi și de a te raporta la lume.
A şti să identifici şi să exprimi ceea ce gândeşti înseamnă să pledezi în favoarea unei experienţe de găsire a adevărurilor ce fac posibil compromisul dintre imagina de sine şi întregul ştiinţific pe care îl reprezinţi.
În Capcanele amăgirii intră toţi oamenii care au atins un nivel foarte înalt de cunoaştere. Dar liderul extraordinar nu este un rob al ştiinţei. El se conformează unui statut de persoană responsabilă pentru propria decădere sau pentru propriul progres, urmând întotdeauna crezul, ca pe o expresie concentrată a credinţei faţă de propriul lui bine: „Nu pot să exist fără mine.”
