Cobra neagră
Construiește-ți o viziune asupra Omului pe care îl întruchipezi care să depindă de rezultatul rațiunii și de deplina cunoaștere a consecințelor manifestărilor negative de caracter pe care nu le poți combate.
„Fiica mea, Catherine e foarte blândă și bună. Vorbește cu ea și vei vedea. Ai puterea. Poți să o faci. Știu că poți simți dragoste și compasiune. Ai o șansă mare să arăți întregii lumi că poți fi la fel de milos pe cât ești de puternic, că ești destul de bun să o tratezi pe Catherine mai bine decât te-a tratat pe tine lumea. Ai puterea. Te rog.”
Convingătoare, vocea senatoarei Ruth Martin transmite și inoculează o trăire improvizată, bazată pe ideea că bunăvoința este calea spre bine, spre însănătoșire, spre izbăvire. Această emoție predominantă trebuie să accelereze o paralizie temporară, să amorțească centrii nervoși și să mențină stabilitatea elementelor pozitive de care Buffalo Bill trebuie să se ancoreze. Astfel, ea încearcă să diminueze consecințele negative ale instabilității psihice ce influențează puternic evoluția acestuia.
Agentul FBI, Clarice Starling observă imediat intenționalitatea din spatele vocii. “ E deșteaptă. Iisuse, e chiar deșteaptă. Îi repetă numele. Dacă Buffalo Bill o va privi pe Catherine ca pe o persoană și nu ca pe un obiect, îi va fi mai greu să o ucidă. ”
Îți poți asigura accesul la o nouă profunzime a sentimentelor care te poate ajuta să devii mai generos, fără să cazi în capcana unui pseudo-efect de "silence" în care omul se preaslăvește pe sine însuși în locul lui Dumnezeu?
Dar oare imposibilul poate deveni posibil? Ca un vulcan cufundat multă vreme într-un somn adânc, Buffalo Bill va da oare prilej Ego-ului său pozitiv să se manifeste deschis, printr-o faptă bună? Sau va răbufni cu mai multă violență din inerția inoculată de greutatea sufletească a acestor cuvinte chibzuite și deterministe?
Pentru ca individul acesta obscur să se lepede de păcatele sale cu ajutorul unei contritio, printr-o căință desăvârșită, nu e de ajuns să fie străpuns din plin de acea tensiune alimentată cu energie pozitivă concentrată, liniștitoare. Trebuie ca afecțiunea din dosul acestor cuvinte să-i pătrundă în sânge și să influențeze ritmul de circulație al acestuia, asemenea unui regulator. Și, numaidecât, să furnizeze acel combustibil purificat care să-i alimenteze puternic sensibilitatea, asigurând o temperatură constantă manifestărilor sale.
Mental, Buffalo Bill se luptă cu o cobră neagră, cu influența veninoasă a propriilor sale raționamente, dar îi lipsește constanta de echilibru. El nu poate atinge acea stare de stabilitate totală corespunzătoare unei funcționalități sociale considerate normale. Știe că poate fi un om bun și generos, dar își refuză cu încăpățânare acest lux, fiindcă veninul ce-l poartă în gene este mult prea concentrat. În continuare, își menține atitudinea fermă și rece, fără să suporte greutatea vreunei remușcări, fără măcar să clipească la vederea chipului marcat de suferință al senatoarei Ruth Martin.
Cobra Neagră este un animal care încearcă să-și hipnotizeze prada, să-i pătrundă în adâncul sufletului, iar dacă nu reușește, trebuie cel puțin să simtă acea plăcere eliberatoare care este în același timp cea mai pură, cea mai înălțătoare și cea mai intensă, provenind, cred, de la contemplarea unei transformări de esență a omului (manifestată prin intermediul unei priviri pline de îngrijorare și durere).
Ești prins în angrenajul închiderii în sine a viciilor, sub aspectul unei exacerbări a vanității care în preajma puterii absolute se simte onorată să-și continue opera?
O demonstrație pe viu a resurselor nebănuite ale omului, fondată, oricât ar părea de paradoxal, pe plan psihologic și spiritual, reflectă uimitoarea putere a minții. Și, totodată, cât de departe se ajunge traversând meandrele unui drum îngust, prin luarea unor decizii mărunte, la o poziție considerată neatacabilă pe termen scurt, dar fără nicio șansă de supraviețuire pe termen lung.
Ceea ne face să aprofundăm cu mai mult simț de răspundere leadershipul, este constanta de “a fi” a omului care își demonstrează calitățile și adevăratul potențial prin renunțarea la dependența de provocări care îi pun la încercare vanitatea. În baza unor raționamente greșite, chiar aberante, ești tentat să denigrezi sau să negi valorile unanim acceptate.
Toate aceste mutări de conectare indirectă la un alt gen de viziune, printr-o imagine întreținută de sine care dă fiori în loc să inspire respect, fac trecerea către o mentalitate conflictuală, mai puțin îndreptată spre dialog și cooperare. În final, vraja stârnită de modul cum omul interpretează realitatea și se raportează la ea, înlesnește transferul de acreditare de sine în zona gândirii reci, lipsită de emoție.
Vanitatea are ca efect primordial menținerea unei stări de așteptare sau de neimplicare într-o situație critică în care ai obligația să intervii, mai ales dacă ești responsabil de urmările ei. Ireparabil, omul capătă astfel un oarecare grad de rezistență împotriva eventualelor influențe și distrugeri de ordin extern, dar pe de altă parte face dovadă de o superficialitate morală care-i copleșește propria ființă, răsturnând acele raționamente ce nu-i pot susține evoluția pe plan profesional și social.
Prin alterarea naturii sale, prin adoptarea unei realități bolnave, omul, prins în angrenajul închiderii în sine a viciilor (acele manifestări aberante constatate de Jung drept caracteristice infecției psihice a timpului nostru) își duce singur viața spre suferință, angoasă și în cele din urmă spre deșertăciune.
Iei în considerare reperul unei orientări spirituale atunci când devii imun la “durerea” cu care se confruntă oamenii din jurul tău, conform intențiilor de a te arăta vulnerabil la sentimentul care ți se transmite înapoi?
Individul care își asumă rolul de promotor al schimbării mentalității nu poate face trecerea de la o mentalitate conflictuală la una îndreptată spre dialog și cooperare - dacă mai întâi nu este alimentat cu energie pozitivă concentrată, liniștitoare. El poate deveni indestructibil din punct de vedere moral numai dacă supraviețuiește tuturor proceselor de transformare atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv.
O renegare a propriei naturi, prin instalarea unor blocaje mentale sau indispoziții emoționale extinse prea mult, anunță începutul anihilării propriei identității, o nimicire a propriei ființe la nivel psihologic și social.
Carl Gustav Jung, fondatorul psihologiei analitice, a observat omul în cadrul tratamentului psihic. Crizele de personalitate și identitate, ce aveau loc în cadrul unui proces continuu de autoobservare și autocorecție, duceau în mod inevitabil la confruntarea pacientului cu umbra sa, cu acea jumătate întunecată a sufletului său de care s-a debarasat prin proiecții sau reprezentări de pozitivități negabile și negativități la rândul lor negabile. Practic, omul poate fi influențat de stări alternative de personalitate care creează premisele unui raționament nepotrivit.
A lua în considerare reperul unei orientări spirituale înseamnă să te debarasezi de toate viciile pe care le adăpostești tine, astfel încât să nu devii robul pornirilor și simțirilor, nemodelate destul de educație, cultură, experiență și de înțelegerea realității, ce pot provoca răul în jurul tău. Acest reper este reprezentat de acea parte incoruptibilă a conștiinței care se opune ignoranței, rea voinței sau actului deliberat de abuz de putere, certificând inocența căii pe care o urmezi în viață.
Singurul mod de a dobândi acea constantă de echilibru de care ai atâta nevoie pentru a-ți trasa clar drumul de urmat și a pentru avea convingerea că viitorul e pe mâini bune, este să te lupți cu „cobra neagră”, cu influența veninoasă a propriilor tale raționamente și percepții.
Principalul motiv pentru eșecul leadershipului tău se datorează faptului că nu-ți recunoști manifestările de egoism, intimidare și vanitate care însoțesc abuzul de putere capabil să îngrădească dreptul la alegere al celorlalți oameni?
Cobra neagră desemnează acel Alter-Ego, dușmănos și tendențios, ce influențează negativ gândurile, raționamentele și modalitățile de acțiune. Suntem toți o combinație de alb și negru, de bine și rău, proporția dintre ele depinzând de cei doi parametri ce pot fi oricând resetați: puterea de expunere la noi experiențe și provocări, și modul cum reacționăm la ele.
* Notă: The Silence of the Lambs (1991)





