ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Compoziţia în timp a neînţelesului (I)

On Iunie 07, 2013, in Jurnal de Leadership, by Neculai Fantanaru

Adu ultima cărămidă la construcţia ştiinţei tale, scoţând la iveală necunoscutul din materia care se coagulează în jurul unui set de adevăruri nebănuite.

Am părăsit camera cu o senzaţie nelămurită şi ciudată, ca şi cum raţiunea îmi era subordonată unor impulsuri de comandă care generau o anumită presiune asupra minţii mele. Căci ajunsesem să cunosc marea taină, iar ea răsuna ca un avertisment, ca o bubuitură de tun, tot mai stăruitor. Purtarea pe umeri a unei măreţii devenite povară, înţelesul lumii, scopul vieţii, măsura tuturor lucrurilor, deveneau tot mai anevoioase.

O autoritate străină de modelul meu de gândire îmi direcţiona paşii, voinţa, abandonul. Nu credeam că mă voi mai întoarce niciodată în micul meu laborator, în care îmi alimentam ştiinţa cu noi analize.

Dar munca mea de-o viaţă, cercetările mele care aveau ca scop descoperirea unor noi câmpuri de extracţie a înţelesurilor ascunse în mecanismul care controlează trecerea timpului, observaţiile mele din decursul atâtor ani – totul a fost degeaba? Un gând mă pistona neîncetat: “N-ai terminat încă !” şi mă atenţiona cu insistenţă: “Ai face bine să mai cugeţi la ce ai făcut până acum şi, mai ales, la ce ai de făcut de acum înainte !

În egală măsură, dar nu neapărat într-o anumită ordine, trebuie să-mi exprim recunoştinţa pentru acest capăt de drum. Căci am dat peste un nou început, am găsit un alt traseu de legătură cu poteca ce urcă spre vârful ştiinţei, cu firul de bază care duce spre adevărata cunoaştere. Un nou spaţiu se delimita într-o permanentă absorbţie de ceva necunoscut. O lume nouă renăştea, cu mai multă raţiune, cu mai multă convingere ca altădată.

Leadership: Poţi să extinzi graniţele capacităţii tale de a vedea orizontul unei noi ştiinţe, fixându-ţi coordonatele de gândire în jurul nevoii de a te redefini prin prisma înţelesurilor care îţi scapă?

Biologul englez, Rupert Sheldrake, a avansat ideea unor câmpuri de tipul “câmp formator” sau “câmp generator”, câmpuri morfice, care aveau rolul de a menţine cunoaşterea oricăror fenomene, nu doar din lumea vie, ci şi din cea minerală sau chiar cuantică.

În sfârşit mi s-a adus ultima cărămidă pentru construcţia mea ştiinţifică. Aş putea încheia şirul cercetărilor mele printr-un adaos de forme şi efecte, printr-un artificiu de percepţie. Crearea unor câmpuri multi-valoare, de tipul “câmp formator” sau “câmp generator”, din care să rezulte înţelesul şi subînţelesul lucrurilor, era, deci, posibilă.

Împins de un curent şi de un elan puternic, frământat de acea pătrunzătoare nevoie, de-a dreptul cuceritoare, de a sesiza semnificativul din lucrurile nesemnificative, mă adânceam, fără oprire, într-o stare tot mai acută de creaţie. Mai întâi de toate, ştiinţa reprezintă răspunsul la întrebările unei materii care se sustrage constant unei reducţii logice.

Fără restricţii, căutam să atribui noi valori, minime şi maxime, unor noţiuni neştiute, dar esenţiale. Căutam să atribui noi înţelesuri, mai subtile, unei cunoaşteri apriorice. Şi, sub acţiunea unui catalizator corespunzător, încercam să scot la iveală necunoscutul din materia care se coagulase în jurul unui set de adevăruri nebănuite, axiomatice şi inadmisibile, care încolţeau mereu în alte forme.

Orice înţeles care putea să-mi scape era corelativ cu obligaţia de a aplica ceva din filozofia de viaţă pe care o promovam în mod tainic ca pe-o virtute a unei teorii noi, ca pe-o destinaţie nouă a creativităţii. Chiar dacă susţineam cu o dăruire extremă noi puncte de vedere care se conturau în cadrul cercetărilor mele. Este evident faptul că mă implicam într-un joc extrem de laborios, captivant şi surprinzător prin capacitatea sa de a reconstitui un nou orizont intelectual.

Un joc în care gândurile despre compoziţia în timp a neînţelesului, a inexplicabilului şi inexistentului, puteau lăsa loc la noi interpretări, construind temelia unei noi ordini şi unei noi valorificări a inepuizabilului lor conţinut.

Leadership: Îţi pui ştiinţa înaintea tututor exigenţelor tale în materie de diversitate, ca o carte deschisă în care se vede clar orice semn de întrebare, dar nu şi contextul utilizării lor multiple?

O autoritate străină de modelul tău de gândire îţi direcţionează toţi paşii? Cugeţi la ce ai făcut până acum şi, mai ales, la ce ai de făcut de acum înainte? Eşti strâns legat de acel gigantic efort intelectual de a da noi valori unor înţelesuri subtile? Poţi să construieşti temelia unei noi ordini care să asigure o valorificare superioară a ştiinţei tale?

Înainte de a analiza de unde vine supradimensionarea unor merite, competenţe, sau diminuarea drastică a altora, din motive care ţin de specificul evoluţiei tale, trebuie să colectezi datele relevante pentru evaluarea a ceea ce te atrage in secret, dar greu de acceptat.

Dacă ştiinţa ta nu este alimentată constant cu noi elemente care să-i sporească valoarea, dacă munca ta de-o viaţă, dacă observaţiile tale din decursul atâtor ani nu se concretizează într-un bun care să figureze ca garanţie pentru calitatea pe care o va oferi leadershipul practicat, atunci cel mai probabil “rankingul” pe care ţi-l vor acorda ceilalţi va fi slăbuţ.

Ceea ce vine în completarea ştiinţei tale, şi se reflectă în oglinda leadershipului, sunt amănuntele care alcătuiesc mozaicul de preferinţe şi practici, cu constantele lor menite să asigure protejarea identităţii tale. Însăşi cercetarea bine gândită, aplicabilă în faţa celor două instanţe - a separării sau a fuziunii cu un real care nu poate fi negat - constituie motorul ştiinţei, factorul decisiv al progresului tău.

Numai un model nou de gândire poate să-ţi comande şi să-ţi direcţioneze paşii spre zone de perspective mai largi şi mai stabile, înlesnind legătura dintre “necunoscut” şi leadership. Necunoscutul este ceea ce te atrage, fără să ştii exact de ce, dar care îţi intră în obişnuinţa de a te vedea mereu cu alţi ochi.

Contextul utilizării multiple a semnelor de întrebare pe care te ţi le ridici vizavi de înţelesul lumii, scopul vieţii sau măsura tuturor lucrurilor, ţine de felul cum aduni informaţii despre lume (văzută ca un spaţiu necunoscut) şi de felul cum percepi experienţa de sine născută din logica strâmtă a lui "aici şi acum".

Compoziţia în timp a neînţelesului trasează îndemnul de a cugeta şi a găsi tâlcul prezentului, pornind de la cunoaşterea şi analiza trecutului. Acest proces se poate desfăşura abordând şi căi indirecte, ocolitoare, mai lungi şi mai laborioase, pe parcursul cărora poţi găsi elemente noi, omise printr-o abordare directă.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us