ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Confesiunile unui dependent de artă

On Ianuarie 17, 2018, in Leadership 360˚, by Neculai Fantanaru

Dă o expresie profundă conținutului pe care îl creezi, arătând drumul spre ceea ce îţi este propriu.

Mi-a fost dat să ating desăvârșirea, conceptul de mărturisire a adevărului ca mod de viață, pedepsită fulgerător prin reformularea succintă a convingerilor care constituiau premise indispensabile ale inteligibilităţii, către cultivarea misterului şi primirea unor inițieri cu rol benefic în evoluţia spirituală personală.

Misterul, chipul invizibil al realităţii de care mă loveam, instrumentul de muncă intelectuală ce se putea personaliza în nenumărate feluri, asemenea corzilor unei viori care are ecou în toate firimiturile universului, se adâncea într-un proces al transformărilor identitare cu un final greu de prognozat.

În mod predominant, îmi plăcea ideea de a folosi începutul şi sfârşitul unei acţiuni pentru a manipula o realitate care nu există și a găsi alte conotații decât o simplă reflecție a unui moment de genialitate, pentru a câştiga cu orice preţ o partidă numai de mine ştiută împotriva unui Ego care pusese prea multe măști peste suflet.

Acceptând posibilitatea construirii unui tabloul al desăvârşirii, într-un tempo exagerat la extrem, sub pretextul cinstirii unei înţelegeri clare a adevărului şi datoriei faţă de Dumnezeu, devenea plauzibilă o schimbare de sine majoră, o conversiune de profunzime, o transfigurare magică a unei situaţii care în viaţa de zi cu zi putea să nu pară la fel de interesantă. Nu ştiam, însă, că această manifestare de răspuns la tot ce mă apăsa avea să aibă un deosebit ecou în conştiinţa universală.

Nu mă refer la o umplere de sine cu imagini sugestive şi cu scrieri într-o limbă diferenţiată în oarecare măsură pe zone dialectale, remarcabile prin profunzimea expresiei realiste a unei respiraţii largi în spaţiul vast al compoziţiilor de mari sensibilitate ale artei.

Ci la o completare a motivelor posibile cărora le imprimasem o vibraţie inconfundabilă, mai ales prin puternica lor individualizare, printr-o schimbare de ordin mental, înscriindu-mă astfel în fondul cel mai înaintat al consumului de utilitate şi sens acordat formelor intelectului în labirintul cuvântului pur.

Leadership: Pentru a pune în valoare un conţinut plin de semnificaţie îţi îndrepţi atenţia asupra unei forme de comunicare ce apare modelată într-o lumină viu proiectată asupra virtuţilor artistice?

Motivele de ordin superior şi motivele de ordin practic imediat, precum abandonul total într-un succes personal sau calitatea unei viziuni care se ridică mult deasupra clişeelor şi prejudecăţilor vremii, aveau o evoluţie similarã universului din care face parte conceptul artistului de a crea prin prisma unei realităţi puţin denaturată.

Pe atunci nu ştiam că în această manifestare de artă şi suflet există totodată o coincidență între asemănări şi presupuneri ce creează o lume iluzorie, complet falsă, dar în care eu credeam cu tărie şi încăpăţânare. Ele erau concentrate în expresia atât de sugestivă redată numai de un pictor, a unui sentiment care convinge prin percepţia pe care ţi-o formezi faţă de imaginea unicat, nerepetitivă, care e “imprimată” direct pe hârtie şi rămâne fixată acolo cu ajutorul gândurilor de final ale unui erou însingurat, dar nu şi înfrânt.

Cea mai importantă virtute artistică este colajul: procedeu artistic care constă în compunerea unui tablou prin lipirea laolaltă a unor elemente eterogene. Scrisul e o imagine a desăvârşirii ce se află în spatele oricărui proces de receptare a creaţiei artistice din elemente fine şi diferite. Explodând, ele avansează spre un model de originalitate care este extrem de compatibil cu o viziune ce oferă ideilor novatoare posibilitatea de a lua formă şi de a se materializa.

Leadership: Răspunzi pe deplin unei perspective de receptare şi interpretare a realităţii racordată la sensurile unei opere care impresionează nu numai prin ineditul mărturisirilor, a imaginilor cuprinzătoare, dar şi prin consecvenţa cu tine însuţi?

Din "Pendulul lui Foucault" am reţinut că lumea este plină de corespondenţe minunate, de asemănări subtile. Trebuie să le pătrunzi şi să ieşi satisfăcut din odaia lor, să te laşi pătruns de ele cu ajutorul visului, al oracolului, al magiei, care îţi îngăduie să acţionezi asupra naturii şi a forţelor ei punând în mişcare asemănătorul prin asemănător.

Cuvintele se duc singure în căutarea Cuiva, manifestându-se în expresii de care ai putea avea nevoie atunci când concepi o lucrare colosală de tip Fine-Art. Prin judecarea logică a unei situaţii se ajunge la anumite concluzii sau puncte de vedere care, la rândul lor, pot provocat reacţii la nivel emoţional.

Bineînţeles, calitatea activităţii cognitive care produce cea mai fertilă orientare a fiinţei mele, prefăcută într-un mister aparte, aproape uneori imposibil de dezlegat, se face semnalată pe lungimea de undă a curiozităţii. Totodată, ea produce o formă de comunicare prin redescoperirea importanţei limbajului artistic, o pendulare între contrarii, o permanentă ambivalență, fundamentându-se între reflexul trăirilor de moment şi pulsiunile estetice, nemărturisite, ce ţin de cerinţele celei mai înalte forme a firii mele: puterea de creaţie.

Adăugate pe scara ascensională de la realitate la sentiment, asigurând trecerea de la reprezentarea figurativă a realităţii, la exprimarea esenţei lucrurilor care reînnoiesc în mod revoluţionar limbajul plastic, toate acestea se potrivesc spaţiului de producţie al unor noi forme de generare a valorii de unicat atribuită scrisului.

Consecvenţa cu tine însuţi se impune ca regulă de bază în desăvârşirea unei opere atunci când la exprimarea esenţei lucrurilor contribuie expresia sufletului actualizat în planul logicii sau tumultul de sentimente care te încearcă ori de câte ori vrei să schimbi “backgroundul” unei imagini.

Orice NIMIC se poate transforma într-o CAPODOPERĂ doar cu ajutorul scrisului, în aceeaşi măsură cum figura centrală a unui tablou întregeşte şi întăreşte emoţia pe care o produce imaginea în ansamblul ei.

Încearcă să cauţi o anumită stare sub învelişul cuvintelor, un mod pe care să tinzi să-l exploatezi prin prisma vizuală, marcată îndeosebi de filmul alb-negru al unei vieţi care se consideră sclipitoare prin tocmai această forţă de concentrare într-o singură figură a unor idei cuprinzătoare ce accentuează sentimentul verticalităţii lucrării.

Confesiunile unui dependent de artă se situează într-un echilibru fragil, între parcurgerea drumului pe care îl deschide atingerea desăvârşirii şi imaginea sinelui care coincide într-o proporție foarte mare cu acea realitate a diversităţii în unitate.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us