ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Conturul unui ochi plin de propria privire

On Iunie 16, 2020, in Leadership de Durată, by Neculai Fantanaru

Priveşte-te bine, aşa cum eşti, ca într-o oglindă în care te vezi altcineva pe care nimeni nu-l poate copia.

Mă privesc neîncetat într-o oglindă magică, însufleţitoare, plină de recunoştinţă pentru estetica reflectată de modestia unui chip luminos, blând, îmbietor, atât de firesc încât oricine mi-ar vedea reflexia ar spune că am ceva din aspectul unui trandafir nobil care se înalţă deasupra tuturor celor lumeşti, mai ales în arta simţirii şi mijlocirii naturii umane. Sincretismul unei fiinţe unice angrenează totul din lumea înconjurătoare, chiar şi atunci când ea se consideră “măsura tuturor lucrurilor” cuprinsă în frumuseţea imediată a unui singur trandafir.

Şi mă privesc cu ochi de artist, galant, emblematic, mereu diferit, încât uneori surprind o altă faţă a aceluiaşi trandafir prin estetica unui filosof care se apleacă asupra vieţii sale ca asupra unui destin străin, căutând conturul care i-ar putea fixa imaginea în nemurire. Iar când totuşi dă cu ochii de adevăratul său chip îşi aminteşte că a trăit în alte vieţi aceeaşi criză identitară. E uşor pentru un artist să trăiască o lume divină într-o dimensiune a tuturor frumuseţilor naturii.

Glasuri tot mai insistente îmi sună în minte, comori fără sfârşit îmi umplu imaginaţia, o descărcare a sentimentului de admiraţie pentru frumos se produce în culori vii pe pânza moale a unui şevalet antic. Din nou, simt mângâierea unui vis care îşi creează realitatea în oglinda destinelor încrucişate la răspântia dintre moarte şi mântuire, dintre nemurire şi iluminare, fiind străbătut de dorința de a avea tot ce e mai bun din ambele lumi, cea artistică şi ştiinţifică, cea privată şi cea publică.

În acest fel îmi asigur reflexia în oglindă, prin asociere cu un rod al naturii. Uneori este mai bine să te introduci imaginar în lumea plină de secrete a unui trandafir, cu generozitatea unei gazde care reuşeşte să-şi depăşească propriile aşteptări, încât visul care te apropie de un destin înălţător să devină realitate în planul reflexiei unei conexiuni aparte cu pulsul naturii, cu energia ei, cu simplitatea ei, cu conştiinţa ei.

Leadership: Creaţia pe care o experimentezi în mod concret facilitează înţelegerea profundă a unei stări şi a unei viziuni care transcende realitatea, aproape imposibil de definit din perspectiva unei singure forme de expresie artistică?

Arta deschide o fereastră spectaculoasă spre acea realitate în care viața nu se rezumă la “a supraviețui”, ci la încercarea de a fi diferit, ceva plin de multe semnificaţii spirituale, fiind mai mult decât un simplu impuls artistic primitiv. Dacă aş putea vedea în mod clar miracolul unei manifestări artistice de nivel vizual, sub delicateţea şi modestia unui chip luminos, într-o compoziţie capabilă să treacă testul timpului, întreaga mea viaţă ar deveni o mărturisire de credinţă din ansamblul stărilor sufleteşti care se împlinesc numai pe suprafaţa pânzei pictate cu multă măiestrie.

Artistul sunt eu, iar trandafirul este omagiul artistului adus înaltului idealism al creaţiei lui literare. Cu privirea aţintită spre obiectivitatea viguroasă a unei fiinţe care este în acelaşi timp trup şi suflet, desfăşurată înaintea unei lumi mult mai măreţe, cu generozitatea simplă cu care trandafirul continuă să mă facă părtaş la înălţimi divine, îmi iau răgazul de a mă autodefini prin termenul Mainshiryerra, drept promisiunea unei fericiri pur imaginare, iluzorii.

O singură formă artistică îmi defineşte arta şi personalitatea: revelaţia unei existenţe ce depăşeşte corporalitatea şi materialul. Sunt un artist ori de câte ori mă preschimb într-un trandafir, delicat şi înălţător ca un gând bun adresat visului de a fi cât mai natural în trăire şi în simţire. Abia atunci mi se par relevante cuvintele scriitoarei Simona Popescu, care spunea în romanul “Juventus”:

“Aş fi vrut să scriu despre vârstele de-atâtea feluri prin care am trecut până acum fără să-mi dau seama, despre cele ce ne apropie sau ne despart de ceea ce suntem; despre neputinţa de-a vorbi despre tine însuţi ca despre o fiinţă unitară, despre oroarea că-n orice timp prezent nu eşti, de fapt, decât un intermediar, un precursor; despre dezgustătoarea idee că vei ajunge odată să fii propria ta rudă îndepărtată; despre umilinţa de a nu şti cine eşti şi ce vei fi; şi despre groaza că ai putea şti ce eşti şi ce vei fi şi până cât îţi este dat a trăi.”

Leadership: Poţi să te priveşti într-o oglindă şi să te recunoşti în moduri complet noi de a fi, în urma formulării unei noi viziuni despre artă şi creaţie care poate fi transmisă mai departe?

Altfel sunt artiştii, ca nişte ancore obligatorii de acostare la realitatea lucrurilor reflectate într-o altă dimensiune a existenţei unde Dumnezeu, nesfârşitul creator al tuturor lucrurilor, este oglindit ca fiind destinul unei arte înălţătoare exprimată sub forma unui gând transpus în planul naturii. Ei îşi revendică dreptul de a trăi liber, în pace, tot mai distinct, numărul altor lumi şi Universuri, cu atât mai mult cât nivelul spiritualităţii care le uneşte visurile, idealurile, destinele, se determină prin enumerarea unor comparaţii cu valoare metaforică care alcătuiesc portretul „poetic” al unei opere literare.

Când scriu aceste rânduri atât de delectante, receptive la frumos, la poezia unei lumi calme şi sublime care se înscrie în universul unei picturi capabile să vorbească sufletului într-un limbaj universal, sunt cuprins de emoţia pe care o încearcă alături de mine trandafirul “Double Delight” - evoluat într-o entitate de vibraţie reflexivă numită “Neputinţa de a fi un fapt oarecare”.

Artistul este mai mult decât un om, mai mult decât un tărâm oarecare, mai mult decât un rod al naturii, este carapacea unui suflet eliberat de patimi, scufundat în taina unei lumi imaginare.

Oare cât de mult ştie trandafirul despre mine, despre mine pus între ceilalţi oameni, despre mine cel ce sunt altcineva atunci când sunt înconjurat de culori; despre mine, acelaşi eu în altă lume, mult mai fantastică decât ar putea inspira orice imaginație? Şi dacă el mi-ar cunoaşte trecutul, comparându-mă cu trecutul lumii întregi, cu istoria unei lumi care se repetă, cu lumea unei fiinţe atipice care este totodată una cu Dumnezeu în deplinătatea atributelor sale, ar putea oare el să se recunoască în mine drept un Creator al unei picturi liniştite, echilibrate?

Dragă cititorule. Dacă se întâmplă să întâlneşti un trandafir care îţi zâmbeşte exact ca într-o oglindă în care te poţi vedea pe tine însuţi, zâmbeşte-i şi tu lui la fel ca atunci când te priveşti pe tine însuţi în ipostaza unui artist care se hrăneşte cu euforia creaţiei. Viziunea mea este o imagine proiectată în viitor a modului în care va arăta lumea mea, apropiată de acea lume a spiritului care trăieşte în toate şi în orice din jur.

Leadershipul trebuie să fie receptat ca o oglindă în care te uiţi cu maximum de sinceritate la tine însuţi, ceea ce vezi fiind realitatea unei transformări de vis, subordonată unei viziuni care decupează în planul lumii o perspectivă singulară: opera unui Creator Absolut.

Conturul unui ochi plin de propria privire poate fi considerat complet atunci când este realizat de un artist al cărui destin întrupează spiritul şi esenţa unui trandafir surprins într-un moment de căutare a frumosului în orice fragment de viaţă ieşit din sânul naturii.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate