ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Cromatica compoziției astrale

On Aprilie 26, 2018, in Leadership S4-Quartz, by Neculai Fantanaru

Expune-ţi teoriile despre artă în cadrul proiecţiei vizuale a unui mesaj sau a unei idei, pentru o perioadă de timp suficient de lungă în faţa destinului, cât să poată fi înregistrate în nemurire.

Mi se pare că trăiesc dintr-un reflex al prelungirii contextului de viaţă, într-o iluzie a nemuririi ce se vede neatinsă de adierea care cu m-a îmbrățișat înălţimea unei stări de comuniune cu ceva exterior mie, ceva imaterial care se învârtește în jurul axei unei fenomenologii stranii, dar naturale.

Dintr-o dată, implacabilă, realitatea virtuală își întoarce spatele, se abandonează în eter, criteriul suprem al unei interpretări în oglinda unui timp revolut, pentru a fi contemplată într-o adiere de vânt blând și liniștit, făcându-mă să înțeleg cât se poate de concret că ceea ce consolidez, legând sublim culoarea de emoţie, poate dispărea dintr-o dată la fel ca un artist anonim din altă epocă.

Factorul instinctiv al sentimentului unic şi total care învinge timpul prin multiplele unghiuri în care poate fi cercetat argumentul culorii vibrante şi a opțiunilor nelimitate de asortare în contextul completării unui tablou de mare rafinament, într-o demență a deziluziei numită "Setea de infinit", este o corelație prestabilită dintre raza de lumină aruncată asupra lucrurilor ascunse în trecut şi percepția glorificării modelului istoric al curentelor artistice.

Arta mea are ca rimă simbolul culorii în universalitatea unui creator de mare altitudine, nu în felul în care ea este percepută ca senzaţie vizuală de contemporanii care îi accesează magia, ci mai cu seamă în felul în care sunt înțelese principiile şi importanţa folosirii culorii în generarea efectelor psihologice şi a valorilor de luminozitate reflectate într-o operă fără sfârşit numită istorie, în spiritualitatea unor generaţii care se succed într-o devenire continuă.

Cel mai înalt, mai subtil şi mai reprezentativ rezultat al artei este osteneala de a reconstitui un moment esenţial istoric pornind de la imaginea copleșitoare a ficţiunii devenită realitate.

Leadership: Efortul tău de a reconstitui un anumit trecut se regăsește în arta de a configura un univers ficțional dintr-un plan al realităţii în care contrastul dintre două aspecte opuse defineşte extensia unui nou simţ?

Iar cum realitatea trebuie să fie exprimată în termeni artistici, fără de care trăirile cele mai intense, reduse la starea de visare trecătoare, nu ar putea în nici un chip să se traducă în acţiune, sunt constrâns să adopt o atitudine de maximizare a gratuității și contemplativității artei, precum și a spiritului de autoobservare care domnește, de regulă, în spațiul unei creaţii autentice care orânduieşte o lume proprie.

The Three Ages of Man este una din operele maestrului Tiziano Vecellio care inspiră o măreţie amplă printr-un cod al culorilor vii. L-am întrebat de ce preferă să redea sensibilitatea şi puritatea prin intermediul culorilor deschise, iar Tiziano zâmbind pentru prima oară în viaţa lui mi-a răspuns: "În ciuda dominanţelor reci în care se amalgamează cele mai pure şi mai subtile albastruri cu reflexele verzi, prezenţa roşului şi a nuanţelor gălbui, contopite într-o lumină molcomă, lirică, creează o armonie calmă, de o intensă vitalitate."

Am înţeles atunci că structura cromatică a operei sale viza identificarea lumii construite de un poet, în comparaţie cu lumea reală. Trecutul vieţii unui artist este prelungirea unei idei în eternitate. Iar contrastul dintre două aspecte opuse - persistenţa şi schimbarea - care facilitează înţelegerea conceptelor şi echilibrul compoziţiei, definesc extensia unui nou simţ numit: drumul destinului.

Leadership: Încerci să dai o definire convenţională rolului emoţionant pe care îl joci în puterea destinului, pentru o perioadă în care compensaţiile muncii tale îndârjite nu ţin pasul cu expansiunea evenimentelor mici din marea istorie?

În ciuda limitărilor pe care mi le-a impus arta vie a prezentului apăsător care nu se poate lepăda de trecutul pe care încă îl idealizez ca pe un fel de standard al bunăstării și liniștii interioare, aproape de tăişul unor întrebări fără răspuns, am reuşit să-mi duc creaţia la nivel de confruntare cu destinul unor eroi uitaţi de mult, chiar dacă lumea lor s-a îndreptat rapid către un apus inevitabil.

O stranie stângăcie a desenului mă reprezintă în orice timp, părând a fi posibil de asociat cu călătoria unui l'esprit de finesse într-o realitate virtuală, ca o înfruntare a destinului rupt parcă din filme, cu limitele unei lumi neînţelegătoare, pierzându-mă în îmbrăţişarea unei ţesături grafice mereu supravegheată de revelaţiile unei subiectivităţi pure, cu adevărat eternă şi imuabilă.

Uşor, uşor, mă rătăcesc pe drumul destinului, spre înţelegerea adâncă a unui întreg numit "fuga în alt tărâm" unde să-mi vindec rănile sufletului căpătate în urma bătăliilor prin care am trecut, fără diagnostic sigur, fără supraveghere, fără tratament, în universul tematic al literaturii finlandeze, în care Mika Waltari ar avea un cuvânt greu de spus: "Destinul meu mai are încă multe vieţi de suportat până să împart hrana divină cu zeii".

Aş vrea să vă povestesc mai multe despre bătălia navală de la Lade, fiindcă nici acum nu-mi dau seama cum am scăpat cu viaţă din haosul de nedescris din care se detaşau urletele disperate a celor ce mureau. Puţini îşi mai amintesc istoria ei. Când iscusinţa lui Dionysios s-a prefăcut într-o victorie imposibilă, la fel ca trecerea mea prin bucla timpului, el a exclamat dintr-o bucurie de nedescris: "Dacă aş avea o sută de corăbii ca aceasta şi dacă pe ele ar fi doar bărbaţi din Phocaea, aş putea cuceri toate mările lumii."

Partea de fericire a unui comandant decurge, la fel ca în cazul pictorilor, dintr-o percepţie fină a ridicolului că sfârşitul are întotdeauna un nou început.

Mi-ar fi plăcut să redau doar într-o singură culoare întregul parcurs al bătăliei, dar timpul meu, în numele nu ştiu cărui principiu de artă, îmi scapă din mâini. Semn că încă trăiesc în illo tempore, în plina iluzie a eternei reîntoarceri  la ceea ce a fost la început, în legătură cu reluarea mersului lumii ca o reîncepere a Creaţiei.

Cromatica compoziției astrale sugerată de mine prin verdele crud al naturii, în contrast cu roşul cărămiziu al ruinelor şi albastrul inimitabil ce bate înspre gri care are darul de a le da războinicilor un aer fantomatic, surprinde starea de sens a unei lumi care îşi schimbă succesiv decorul, de fiecare dată conform stilului şi abordării unui artist care se pune în slujba artei numită subtil: renaștere în nemurire.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us