ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Cu voia Domnului

On Noiembrie 25, 2009, in Leadership Total, by Neculai Fantanaru

Dedică-te modelării artei de a conduce, exercitându-ţi la timp şi în mod eficient simţul dezvoltat al datoriei morale.

Printr-un nefericit accident, managerul unei companii private din domeniul farmaceutic moare şi ajunge în rai. Acolo este întâmpinat de îngerul său păzitor care, conform regulilor din rai, îi citeşte cele mai speciale fragmente din cartea vieţii sale. Majoritatea acestor fragmente, care erau scrise în timpul cât a fost manager, scoteau în evidenţă aptitudinile sale şi rezultatele obţinute de-a lungul carierei; cât de mult s-a implicat în bunul mers al companiei sale şi cât de multe beneficii a obţinut de pe urma ei, cât de multe probleme a lăsat nerezolvate şi, în sfârşit, cel mai important lucru, cât de grijuliu, cât de atent şi cât de corect a fost cu subalternii săi.

Surpriză. Se pare că dintre toţi oamenii doar câţiva l-au agreat şi l-au apreciat, aceia care îi erau apropiaţi lui şi care, evident, aveau roluri şi funcţii importante, bine remunerate. Restul nu l-au avut deloc la inimă, nu-l plăceau nici ca om nici ca manager, pur şi simplu nu avea calităţile necesare care să-l facă remarcabil şi să-i asigure succesul în zona în care se poziţiona. În loc să asigure posibilităţi de dezvoltare prin stabilirea de standarde şi ţinte pentru toţi angajaţii, el a instaurat o dictatură fără margini care le-a sufocat spiritul de iniţiativă nelăsându-i să aspire la mai mult. Se pare că trecerea lui în nefiinţă a fost cea mai mare binecuvântare pentru cei mai mulţi dintre angajaţi, care în sfârşit pot spera la un venit mai sigur şi mai consistent, stabilit de cel care l-a înlocuit în funcţie.

- Sunt nefericit, întrerupe managerul discuţia, evitând să-şi privească îngerul păzitor în ochi. Anticipasem tot felul de reacţii, dar evident n-am crezut că oamenii mă vor urî în halul acesta. Nici măcar aici, în rai, nu pot fi fericit.

- Dar trebuie să fii ! răspunde îngerul. Aici fericirea este obligatorie. Nu mi-am putut închipui niciodată că ar putea cineva să fie nefericit aici sus...

Leadership: Iti poti recastiga datoria morala in functie de ceea ce ai de invatat de la tine intr-un moment de cotitura cand traiesti ceva aparte?

După o pauză mai lungă, îngerul respiră adânc şi-i zâmbeşte amar.

- Ei, iată-te posomorât. Încerc să-ţi explic că greşelile ţi-au fost iertate până la urmă...

Managerul, îl întrerupe din nou:

- Sunt nefericit. Cum să fiu fericit ştiind că toată lumea m-a urât ca pe cel din urmă nenorocit.

Îngerul se uită în ochii managerului, îl citeşte cu atenţie şi, pentru că într-adevăr exista o urmă de regret în sufletul său, îi spune pe un ton binevoitor şi prietenos:

- Ca arhanghel, am posibilitatea să fac anumite modificări în timp. E un lucru neobişnuit, dar dacă ţi-ai putea retrăi ultima zi din viaţă, crezi că ai putea schimba sentimentele din inimile oamenilor?

Ceea ce caracterizează cu adevărat un lider este tocmai faptul că, prin voinţa lui ieşită din comun, poate preface imposibilul în realitate.

- Da. Sunt foarte sigur. În doar 24 de ore aş schimba totul. E vorba de o datorie morală.

- Bine, cu voia Domnului îţi voi acorda o ultimă şansă de a-ţi îndrepta greşelile, răspunde vesel îngerul. Misiunea ta este să le câştigi oamenilor admiraţia şi respectul, şi să arăţi că ai meritat această a doua şansă. Tratându-i cu înţelegere, încercând să simţi ceea ce simt ei, stimându-i nu şi judecându-i, îi vei putea determina să-ţi ierte greşelile, aşa cum ţi le-a iertat şi Domnul. S-ar putea ca ei să-ţi întindă tot felul de curse pentru că sigur nu se vor încrede în schimbarea ta radicală. De aceea, nu uita că fiecare gest contează. Mai este important ca schimbările pe care le vei face să nu aibă o tenta puternică de eroism. Pentru început ele trebuie să aibă un caracter general, să conţină câteva aluzii şi să înlăture eventualele îndoieli.

Aş putea să-ţi spun destule, dar cuvintele sunt de prisos şi nimic din ceea ce ţi-as putea spune acum nu le va alina oamenilor supărările. Totul trebuie să vină din suflet, din sufletul tău. Fie ca bunul Dumnezeu să-ţi întărească credinţa şi voinţa şi să te inspire în demersurile pe care le ai de făcut în ultima ta zi din viaţă. Vaya con dios...

Leadership: Poţi să anticipezi rezultanta dintre ceea ce te întăreşte şi ceea ce te consumă pe plan existenţial în condiţiile unei justificări de sorginte revelatoare?

Formatul justificărilor pe care le dau conştiinţele curate, cele care ştiu ce înseamnă trăire adevărată, diferă mult de cel utilizat de conştiinţele reci care au abandonat ideea demnităţii, a măreţiei şi a valorii fiinţei umane. Este un format de care se ataşează numai oamenii cu adevărat virtuoşi, care acceptă fără rezerve supremaţia raţiunii, urmărind prin valorificarea experienţei de viaţă să ajungă la acel adevăr constructiv, ziditor, de care au nevoie pentru a se reînnoi permanent, moral şi spiritual.

O justificare de sorginte revelatoare are o bază solidă numită "conştiinţa faţă de faptele tale" şi nişte criterii eliminatorii, numite "afirmaţii reflexive" în baza unei presupuse autorităţi supreme. Trebuie să crezi cu tărie în ele şi în puterea lor dacă vrei să schimbi ceva fundamental la tine, nu la ceilalţi.

Ceea ce le creează acestora un avantaj consistent în lung-metrajul vieţii, pe care nu-l au cei propulsaţi în zona defavorizată a inerţiei principiilor sociologic-existenţialiste, este tocmai acea trăsătura de personalitate ce conferă posesorului abilitatea de a se înţelege pe sine într-un sens mai profund, raportându-se corect la lume şi la realităţile ei.

Sistemul de valori, concentrarea doar asupra acelor zone care corespund exigenţelor personale, practicile de responsabilitate, sunt indicatori de bază pozitivi în autoevaluarea condiţiilor de funcţionare, puse pe seama unei raționalități şi sensibilităţi asumate plenar, construite de un proces de educaţie de bună calitate. Starea bună de conştienţă care rezidă dintr-un nivel de dezvoltare la care raţiunea şi sentimentele se contopesc, este greu de dat deoparte în favoarea unei doze de indiferenţă sau rea voinţă.

Rezultanta dintre ceea ce te întăreşte şi ceea ce te consumă pe plan existenţial, moral şi spiritual, este o reafirmare a relaţiei dintre recunoaşterea vinovăţiei şi acceptarea răspunderii.

Dobândirea unui grad de înţelegere a esenţei tale mai presus de obişnuit, în contextul unei continue responsabilităţi faţă de ceea ce înfăptuieşti şi faţă de ceea ce ţi se întâmplă pe marginea cauzelor şi efectelor, se realizează prin confesiune (singura formă de a te elibera de orice sentiment de vinovăţie).

Una dintre caracteristicile distinctive ale persoanelor capabile de reuşite semnificative este tocmai aceea că se concentrează cu precădere pe efectele luptei dintre ceea ce ştiu că este bine să facă şi ceea ce vor să devină în planul conştiinţei.

De ce „A doua şansă”? Timpul nu stă pe loc, el se scurge mereu. Din păcate, 24 de ore e prea puţin pentru ca managerul să-şi ducă la capăt misiunea. Oricât ar fi de binevoitor, este greu de crezut că el va putea în ultima clipă să schimbe ce nu a reuşit să schimbe în cinci sau zece sau douăzeci de ani de conducere. El ar trebui să verifice, prin mici ocolişuri, cam ce şi-ar dori fiecare şi apoi să le îndeplinească dorinţele aproape instantaneu.

La tine când apare nevoia schimbării? Atunci când deja e prea târziu? S-ar putea să nu ai a doua şansă de a te „reinventa” pentru a reuşi în relaţia cu oamenii. Cât de des îţi evaluezi potenţialul de lider? Ai un palmares bun? Te dedici modelării artei conducerii exprimându-ţi personalitatea într-un mod cât mai plăcut? Le dai oamenilor posibilitatea să-ţi aducă la cunoştinţă ce anume aşteaptă ei de la tine? Te ridici la un standard pe care ei îl acceptă?

Liderul este pionierul schimbării. Însa dacă schimbarea pe care o iniţiază se petrece lent sau vine prea târziu s-ar putea să nu fie deloc reuşită. În leadership schimbările mari se produc în timp, rareori în ultimul moment, mai ales dacă nu ai în spate anumite realizări.

Acceptarea propriei imagini (decisivă pentru clădirea respectului de sine) este o urmă de regret care te obligă să-ţi extinzi graniţele realităţii peste limita puterilor, până la nevoia de apropiere de Dumnezeu.

Concluzie: Liderul trebuie să se implice activ în toate activităţile companiei, să determine acele schimbări necesare inclusiv în comportamentul şi mentalitatea oamenilor şi mai ales să menţină un ritm susţinut si eficace. El nu poate spune niciodată „Cu voia Domnului înainte” şi să se lase în voia sorţii aşteptând miracole. Miracole s-ar putea să nu se întâmple, şi rareori Domnul îi dă cuiva dreptul la o a doua şansă ca să mai schimbe ceva, chiar dacă este întotdeauna bun şi iartă deseori greşelile oamenilor.

Lectorul Univ. Dr. Vasile Chira remarca: „Omul şi lumea sunt centrate în Dumnezeu. Datoria morală este vocea divinităţii, iar indiciul că suntem în armonie cu scopurile divine este iubirea.

Adică iubirea faţă de ceilalţi oameni, nu doar iubirea faţă de sine. Prin urmare, dedică-te modelării artei de a conduce, exercitându-ţi la timp şi în mod eficient simţul dezvoltat al datoriei morale.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us