Cuvântul

Încearcă să introduci un model al subiectului de interes în arta de a te pune în valoare, astfel încât leadershipul să depăşească faza de idee.

Nu este nimic rău în a te complica cu neîncetate salturi peste ascunzişurile rămase neînchipuite, să intri pe uşa din spate a misterului, porţiunea aceasta de conductor omogen care pune în legătură sufletul cu ştiinţa, din care erup toate înţelesurile artei. Şi să încerci să surprinzi imaginativ secunda infinitului. Dar în urechile omului, construite parcă după modelul unui câmp energetic care absoarbe orice fluid dătător de inspiraţie, în secunda aceea în care se odihneşte timpul, răsună fără încetare un cuvânt străbătut de unde înalte de determinare.

Acest singular cuvânt „Pot”, care controlează întreaga ţesătură a universului, care îşi are locul în sufletul lumii, reînnoit pe neaşteptate cu noi semnificaţii, cuvântul acesta la originea căruia se putea constata o diferenţă de potenţial logic, vibra în adâncul gândurilor mele ca o lovitură de ciocan. El îmi întărea convingerea nemaiîncercată că pot pregăti specia umană pentru impactul cu propriile-mi idei şi viziuni.

Un scris cursiv şi îngrijit nu putea solicita nicio favoare de la această formă vitală de energie, dar îi întărea şansele de a se impune ca o necesitate imperioasă, ca o operă cu adevărat unică, ca uma conquista emocionante , ca o realitate de ordinul evidenţei. Cuvântul acesta nu era doar un strop de spirit activat într-un moment de timp şi într-un anumit loc, ci o materie vie, organizată după tiparul unei forme-gând ce menţinea constantă intensitatea puterii mele de creaţie şi previzionare, chiar dacă ajungea până în contexte nefamiliare.

Prin punerea în contrast a cunoaşterii ce îşi avea sursa în anumite curente şi stăviliri secrete, în atracţii şi respingeri informaţionale, percepeam acest cuvânt ca pe o lumânare care arde în întuneric şi luminează un întreg labirint de întrebări şi înţelesuri. Îl simţeam cu acea parte din corp numită inimă ce năzuia spre idealuri măreţe, dominată de puternice strigăte de mulţumiri - „Bravo” - singura suflare ce conţinea germenii unui nou sens al existenţei.

Leadership: Este timpul să te foloseşti de un spațiu de descoperire şi stimulare a vitalităţii, inaccesibil cunoaşterii bazate pe experienţă?

Cineva spunea că Descartes nu ne-a învăţat doar să ne îndoim, ci să şi rezolvăm ecuaţii. Ei bine, cuvântul care te caracterizează cel mai bine, care te poate ridica la cea mai înaltă perfecţiune, introducând un model al subiectului de interes în arta de a te pune în valoare, intră într-o ecuaţie de tip ireversibil. Şi descrie evoluţia în timp a unei funcţii de creştere a probabilităţii de a te manifesta ca o ființă inspirată, cu un nou nivel de gândire.

Vitalitatea este reflectată de intensitatea proceselor legate de viață care susţin o anumită percepţie a redevenirii, a "reînvierii" tuturor lucrurilor, inclusiv a ta. Vitalitatea pe care o răspândesc în jur cuvintele scrise sau spuse, formate din unirea unor idei, dorinţe sau perspective, pe linia formei în care codifici reprezentarea ta despre o anume realitate, accentuează caracterul a ceea ce este viu în fiinţa ta, în memorie, în imaginaţie, asigurând relaţia dintre lumea reală şi un univers paralel.

Este timpul să te foloseşti de acest spațiu de descoperire şi stimulare a vitalităţii, deseori inaccesibil cunoaşterii bazate pe experienţă, şi să arăţi într-o formulă nouă de exprimare cum va lua parte această constantă la fenomenul de redefinire personală?

Cuvântul este darul unei exprimări care se cizelează în singurătate, este termenul aşteptat al unei mari aventuri prin care se dezvoltă virtuţile corespunzătoare unui obiectiv major, mai apoi împărtăşite nu ca un fel de „obiect de inventar”, ci ca un fel de coordonare a luptei dintre David și Goliat, un dialog surd între putere şi opoziţie, în aşa fel încât să ai o răspundere foarte clară a ceea ce eşti cu adevărat înainte de a te preschimba într-un „unicat”.

Modalitatea principală prin care comunici cu cei din jur este o preschimbare a cuvintelor care întrupează gândurile tale cele mai adânci şi mai scumpe, o preschimbare totală a felului în care doreşti să îţi construieşti viaţa alături de ceea ce vezi, imaginezi, simţi, auzi şi faci.

Dacă vrei ca leadershipul să depăşească acea fază de idee, reuşind să îşi apropie cumva dimensiunea ştiinţifică de arta de a te pune în valoare, cu toate impulsurile sale fundamentale de creştere, mai întâi trebuie să-ţi dezvălui identitatea printr-un simbol al reînnoiri, al implicării, al focului, al gândirii, al sentimentului – exprimat printr-un cuvânt care să declanşeze în tine o dorinţă profundă de schimbare şi de transformare pe toate planurile.

Cuvântul, când este riguros definit are, fireşte, o rezonanţă în subconştient, în bine sau în rău, şi creează o punte de legătură cu leadershipul prin forţa sa de constrângere pe baza convingerii şi voinţei de a acţiona. Într-adevăr, unitatea acestui concept abstract realizat pe baza activității practice intuitive, îşi justifică întru totul validitatea în marşul triumfal al progresului personal.

Or, de la cuvânt, alunecarea spre o schimbare totală, spre un nou statut, spre o putere de nezdruncinat, este tentantă, motivantă. Şi adeseori constituirea precum şi definirea caracteristicilor acestui cuvânt porneşte de la cadrul oferit de către dialogul cu propria ta interioritate, cu propriul cuget, cu propriul suflet, cu propria-ţi conştiinţă. Cuvântul este o piesă de puzzle ce trebuie finalizată într-o manieră diferită de abordare a potenţialului experienţial.

Arta de a te pune în valoare începe cu ceea ce gândeşti despre ceea ce simţi atunci când priveşti lumea din perspectiva unei realităţi refuzată sau neluată în calcul de ceilalţi.

Cuvântul produce un fel de freamăt undeva în interiorul corpului, care creşte pulsul inimii, îţi aduce satisfacţie, încredere şi îţi stimulează imunitatea împotriva a ceea ce nu-ţi face bine. Sensul pe care îl dai cuvântului poate să deschidă anumite uşi sau să închidă altele, dar preferabil este să urmarească generalizarea experienţei pozitive.

Merită memorat ceea ce afirma un personaj dintr-un frumos roman al scriitorului român Ion Moja: „ Luaţi seama la înţelesul cuvintelor rostite - importante pietre de poticnire pentru mintea unora - căci iată, ochii mi se însufleţesc din nou, inima mi se încălzeşte şi bate iar. Luaţi seama, căci mă faceţi să cred în lucruri supranaturale. ”

Ai găsit cuvântul care te defineşte în totalitate, care reprezintă un model al subiectului tău de interes şi care te poate pune în valoare?

Cum rezonează pentru tine cuvintele hotărâtoare „Trebuie” şi „Pot”?