Dacă ştii să priveşti, ochiul îţi spune multe

On August 13, 2024

, in

Leadership Fusion by Neculai Fantanaru

Ceea ce vezi când privești înlăuntrul tău este ceea ce arta revelează în exterior.

În penumbra atelierului său, unde umbrele trecutului se luptă cu lumina prezentului într-o "Xenthoria Ulmivent", se conturează o viziune integratoare a existenței, o fuziune între realitatea fizică și transcendența spirituală. Artistul contemplă tăcerea veacurilor. Le dă o oarecare însemnătate, altfel decât o simplă înregistrare a timpului, ci ca o prelungire a necesității de a explora necunoscutul. Numele său a fost șoptit prin ere sub diverse măști şi chipuri: alchimist, fizician, magician. Dar, în toate întrupările sale, o constantă a rămas neschimbată: setea arzătoare de cunoaștere, acel "Epedysasis Harrexhium", chemarea eternă a depășirii de sine.

Ceva din el mărturisea o profunzime a spiritului creator:

Închizând ochii, mă scufund în adâncurile ființei mele, sorbind încet, cu satisfacție, întinderea din sufletul meu nemuritor. Aici, într-un spațiu al liniștii absolute, descopăr un univers infinit, plin de mistere și frumusețe, de parcă aș fi în mijlocul unei revelații cosmice ce își așteaptă dezvăluirea în fața ochilor minții. Cu fiecare respirație, triumfătoare prin puterea transformatoare pe care o aduce, simt cum granițele dintre realitate și imaginație se estompează, iar arta devine o punte către această lume interioară. Prea bine, în sanctuarul conștiinței mele, găsesc răspunsurile la întrebările care mă frământă și o pace profundă pe care nu o găsesc nicăieri altundeva. Dumnezeu este cel care mă călăuzește spre armonia creaţiei.

În lanțul valoric al existenței, fiecare experiență devine o lecție, fiecare întrebare devine o poartă spre noi dimensiuni ale înțelegerii profunde a creației. Sigur că, aplicarea principiilor creației în viața cotidiană, are menirea de a transcende limitele percepției obișnuite. Asta poate însemna că, dincolo de orice obstacol aparent, stă o revelație neașteptată: „conștiința colectivă facilitează comunicarea între toate elementele creației”. Revelația divină devine astfel o sincronizare neuronală la scară universală, în care fiecare ființă contribuie la potenţialul de acţiune al întregului cosmos.

Leadership: Arta pe care o creezi, transfigurând realitatea cotidiană sub impulsul cunoașterii, poate fi considerată o expresie de reală simțire artistică menită să scoată în evidență valoarea sinelui tău?

- Cum pot fi sigur că ceea ce creez are valoare? l-am întrebat pe Dumnezeu în timp ce reflectam la esența profundă a operei mele.

Dumnezeu mi-a răspuns: "Valoarea artei nu se măsoară după standardele lumii. O operă de artă are valoare atunci când rezonează cu cel puțin o altă persoană, când îi atinge sufletul. Tu nu pictezi pentru mine, ci pentru oameni.

- Dar dacă nimeni nu-mi înțelege arta? am continuat cu îndoială în glas.

Dumnezeu: "Chiar și cele mai mari opere de artă au fost adesea neînțelese în timpul vieții creatorilor lor. Important este că tu ai creat-o cu pasiune și sinceritate. Lasă timpul să judece. Privirea interioară a artistului se manifestă în fiecare trăsătură de penel, vizibilă în profunzimea expresiei artistice."

În cazul meu, trecutul și prezentul sunt pictate ca un tablou viu al lui Salvador Dali, unde timpul se topește și realitatea se îndoaie sub greutatea cunoașterii pe care o poate înțelege doar Dumnezeu. Fiecare linie, fiecare nuanță, fiecare umbră, trasează povestea unui veac uitat, fiecare formă fiind o enigmă descifrată în privinţa identităţii ascunse a lui Dumnezeu.

Leadership: În fața luptei eterne împotriva măsurii timpului, îți poți percepe creația drept o forță primordială care transcende ordinea prestabilită a existenței și limitele realității imediat percepute?

În stânga picturii mele, o figură împinge un pendul uriaș, într-o luptă eternă împotriva măsurii timpului, refuzând să se supună ordinii prestabilite. Aceasta este o manifestare a mea într-una din viețile mele anterioare, când manipulam elementele naturii, încercând să transform plumbul în aur, să descifrez codurile ascunse în stele și să înving timpul însuși. Creația este o forță primordială a universului, în timp ce arta transcende limitele realității percepute.

Privirea a încercat să penetreze vălul timpului, accesând vieți și experiențe anterioare. În acest context, cuvintele lui Jorge Luis Borges din "Biblioteca Babel" sar ca de nicăieri în mintea mea:

"Universul (pe care alții îl numesc Biblioteca) se compune dintr-un număr indefinit, și poate infinit, de galerii hexagonale. În centrul fiecărui hexagon se află un puț de ventilație înconjurat de o balustradă joasă. Din orice hexagon se văd etajele inferioare și superioare, interminabil."

Asemenea bibliotecii infinite a lui Borges, viețile mele multiple formează o serie infinită de experiențe și cunoștințe, fiecare reprezentând o nouă galerie în biblioteca valorică a existenței mele. Pictura este o modalitate de a descifra misterele universului, iar ochii spectatorului sunt invitați să vadă dincolo de realitatea imediată a picturii mele. Iar dacă perspectiva vizuală oscilează între elementele concrete și abstracte ale compoziției mele, atingând stadiul de transcendență artistică, atunci percepția conștientă a spectatorului este provocată să depășească limitele realității obișnuite.

Leadershipul penetrează vălul timpului prin viziunea artistică, accesând o infinitate de experiențe și cunoștințe care invită la depășirea limitelor obișnuite ale realității.

Dacă ştii să priveşti, ochiul îţi spune multe despre realitatea interioară și exterioară, ştiind că fiecare operă reflectă esența profundă a sufletului tău. Mai mult decât atât, creația artistică este o oglindă a universului interior al creatorului, atunci când sinele tău transcende limitele conștiinței obișnuite. Trebuie doar să te abandonezi fluxului creativ al universului.