De ce conduci?

Poți obține relevanță și viziune fără o expunere îndelungată la exterior, dacă revelația apare la limita dintre vulnerabilitate, imperfecțiune și experiență?

Cineva mi-a cerut un răspuns simplu: "De ce conduci?". Neputând răspunde pe loc, am început o căutare dureroasă. Răspunsul nu a venit din exterior, ci din confruntarea cu propriile motivații. Așa am înțeles că leadershipul este mai întâi un dialog interior.

Da, drumul cunoașterii de sine este esențial în leadership. El pornește din punctul în care te afli și se termină acolo unde îți dorești să fii. Asumarea unei identități care îți face cinste prin ceea ce ești, ceea ce faci, felul în care te prezinți în fața celei mai înalte instanțe - conștiința ta. Iar conștiința înseamnă să filtrezi toate lucrurile cu acceptul tău lăuntric înainte de a acționa, apoi să vezi ce reacție primești de la viață.

Cunoașterea de sine este dialogul interior care te ghidează, ca un drum ce deschide alte drumuri. Dar la fel de bine, poate însemna un război necâștigat cu tine însuți, împiedicându-te să te întregești, făcându-te să te simți limitat într-un anumit domeniu ori într-un anumit segment al vieții. Fiindcă dialogul interior înseamnă, în primul rând auto-reflectare, iar apoi înseamnă asumare. Nu poți conduce pe alții, fără să te cunoști pe tine însuți.

Poți să te ridici deasupra propriei condiții, renunțând la condiția de simplu efect al cauzelor externe care te limitează?

Numai evenimentele favorabile îți pot prilejui punerea în valoare a bunului tău cel mai de preț - personalitatea - care se formează și se face remarcată exact în momentul trecerii line, dar uneori dură și dureroasă, de la o stare existențială la alta, printr-o asumare a curajului de a fi vulnerabil sau imperfect.

Adevărata lumină care te conectează la valoarea vieții este consecința confruntării finale dintre decizia de a te abandona în fața unui sentiment dezolant al zădărniciei și puterea de a te ridica deasupra și în afara limitelor de orice fel.

Prin urmare, unul dintre lucrurile pe care le înveți și le accepți pe parcursul procesului de leadership este acesta: puterea de a te ridica deasupra propriei condiții nu apare întâmplător. Ea presupune renunțarea la condiția de simplu efect al cauzelor și capacitatea de a schimba lucrurile din jur pentru a ajunge cât de sus poți.

Între imediat și extindere, doar reflecția verosimilă îți oferă viziunea necesară pentru a traversa conștient propriile limite?

Această putere se construiește prin voința de a te elibera din scenariile unei lupte cu o forță nevăzută, prin identificarea și asumarea greșelilor. Întotdeauna îți vei aminti de ele, nu ca de eșecuri, ci ca de experiențe care te-au propulsat spre o devenire constructivă, superioară.

În acest sens, punctul de vedere a expertului în materie de conducere, John Maxwell, este important de ținut minte: "Încă mai simt înțepătura acelor lucruri foarte dureroase pe care le-am învățat, atunci când încerc să le transmit. Totuși, sunt și încurajat, deoarece mă bucur să observ că astăzi sunt mai înțelept decât în trecut."

Caracterul și personalitatea omului care îmbrățișează știința conducerii, se formează mergând înainte, dar privind tot timpul în urmă, la greșelile pe care le-a săvârșit în lupta cu sine însuși.

Poți atribui vieții un sens unic în timp ce încerci să-ți clarifici conștiința de sine, pornind de la interpretarea unui fapt încă necunoscut?

Conștiința de sine, în misteriosul tablou al vieții, se dezvăluie odată cu recunoașterea acelor valori de sens care te fac mândru și îți aduc cinste, precum continuitatea, originalitatea și înnoirea permanentă, din care trebuie să alegi doar opțiunea ta de adevăr. Acorzi parcursului tău un sens de urcare sau de coborâre? Adevărul îl afli când ajungi să-ți conferi particularitatea de a funcționa prin recunoașterea și acceptarea propriilor limite și greșeli.

Singurul fapt necunoscut pe care trebuie să-l creionezi prin gânduri, atitudine și iscusite abordări, prin linii de o mare sensibilitate, trase cu nerv, în acel val-vârtej continuu care întâi te învârtește până nu mai știi unde ești, este libertatea de a fi tu însuși și de a te învinge pe tine însuți.

Leadershipul se constituie ca întreg al personalității, atunci când te învingi pe tine însuți, dincolo de orice limitare și dincolo de orice circumstanță.

De ce conduci? Pentru că îți asumi libertatea, din punct de vedere al identității, știind că leadershipul începe cu un dialog interior. Pentru că ai ales evoluția, din punct de vedere al valorilor de sens, știind că victoria asupra sinelui este singura putere reală. Spun asta deoarece caracterul se călește în luptă, la fel ca un sculptor care își șlefuiește opera, încât fiecare greșeală devine un punct de sprijin. Limitele de ieri devin punțile de mâine.