Dezvoltarea caracterului

Fă un pas mai departe spre ceea ce ești cu adevărat, maximizându-ți responsabilitatea morală față de propriile tale convingeri și acțiuni.

Dacă ajungi șeful poliției pe insula Amity, nimeni nu va avea vreodată curajul să îți contrazică opiniile și convingerile. Nimeni nu îți va influența deciziile pe care le vei lua, viața profesională și starea de spirit. De fapt, fără doar și poate, te vei înconjura de oameni care te vor aprecia și te vor susține cu adevărat în tot ceea ce ai de realizat, în toate inițiativele și în toate proiectele de viitor.

Dar ce faci atunci când te confrunți cu o situație mult prea grea pentru experiența ta? Un rechin alb a ucis o adolescentă care înota aproape de țărmul insulei. Se impune deci, să iei imediat anumite măsuri pentru a reduce riscul pe viitor al unui nou atac al rechinului ucigaș.

Dacă ești precum șeful poliției Martin Brody, personajul principal din filmul “ Fălci (1975)”, probabil vei asculta de primarul orașului și vei ascunde acest incident de restul locuitorilor, mai ales pentru că se apropie Ziua Americii, când toată plaja va fi plină, și profiturile vor crește. Dar iată că rechinul își face din nou apariția și mai ucide o persoană. Mama victimei vine la tine plângând și după ce îți trage o palmă zdravănă, te învinuiește că, deși știai de existența rechinului, ai lăsat totuși oamenii să înoate. Ce faci acum? Închizi plaja definitiv?

Înțelegi posibilele implicații ale conștientizării faptului că ești în măsură să construiești o justificare, dar în detrimentul a ceea ce rămâne moral?

Sper din tot sufletul că tu nu ești precum șeful poliției din film care, nici de data aceasta nu a închis plaja. La insistențele și rugămințile primarului și a investitorilor care doreau cu tot dinadinsul să obțină venituri, Martin Brody, a lăsat în continuare plaja deschisă, până când, bineînțeles, rechinul a mai făcut o victimă. Ești cu adevărat stăpân pe propriul destin, sau un instrument al altora? Înțelegi cu adevărat menirea autorității?

Liderul își fundamentează căile de echilibrare ale dezvoltării sale nu atunci când are de-a face cu o contrazicere a normalului sau cu o încălcare a tuturor principiilor care îl caracterizează, ci atunci când reușește să corecteze o deviație absurdă. El găsește curajul de a fi cu un pas înainte atunci când ceilalți spun "Așteaptă", el găsește curajul de a fi singur în a face o alegere atunci când este înconjurat de oameni și, mai ales, găsește curajul de a depăși acea alegere.

Longevitatea unei funcții de conducere anulează percepția binelui și garantează schimbarea negativă a relației dintre ceea ce promovezi și ceea ce practici?

Toți oamenii intră mai devreme sau mai târziu în jocul ambiguu al leadershipului. Astfel, longevitatea relației "Lider-Oameni" și mărețele înfăptuiri ale echității, devotamentului, solidarității, onoarei sau bunului simț, dezvoltă complexe neîncrederi sau nesiguranță. Acest lucru conduce la o degradare a sistemului de funcționare a liderului, la anularea percepțiilor bune despre sine si despre ceilalți oameni. Și chiar la asumarea (uneori nepăsătoare) a acelor trăsături care aduc o schimbare negativă în relația dintre ei.

Degradarea sau stadiul tardiv de dezvoltare al leadershipului pot genera percepții diferite asupra sensului filozofiei din spatele lui, proiectând pe fundalul său atât de încărcat, deseori dramatic, un cenușiu care copleșește cu totul, tulburând orizontul pe care îl scrutează. Deci, atitudinea adoptată de lider în relația cu oameni din jur poate să contrasteze puternic cu luminozitatea specifică leadershipului, în imensa lui complexitate și înțelepciune, bazat pe acea platformă de norme, reguli și măsuri de prevedere care totuși tinde să scoată la iveală și să amplifice tot ce e mai bun din ei.

A îmbrăca forma autentică a unui caracter definit prin acuzație înseamnă să suporți consecințele unei decizii pripite din care au fost eliminate toate crezurile tale.

Observăm că asumarea și conștientizarea faptului că ești ființa din spatele leadershipului, a cărei percepții despre sine pot fi interpretate negativ sau pozitiv, sau chiar în mod eronat, restrânge opțiunile tale de a fi de acord cu schimbarea în situațiile limită.

La nivel de setări, leadershipul nu face întotdeauna un "corp comun" și nu are întotdeauna aceeași direcție de desfășurare cu intențiile omului de a face compromisuri, de a trece peste prejudecăți, de a renunța sau de a-și restricționa puterea de influență.

Dimpotrivă, leadershipul pare mai degrabă a se distanța de om, demarcându-se clar de zonele lor de legătură atunci când, în imensa lui vanitate, omul nu mai ține seama de nimeni și de nimic. Odată nerespectate obligațiile și neasumate angajamentele, relația "Lider-Oameni" se desprinde practic de sfera celor trei criterii: relevanță, funcționalitate, liniaritatea abordării, ducând chiar la sensuri diferite, deseori chiar contrare.

Conflictele de pe tot parcursul timpului, divergențele care se produc și rezultatele la care se ajunge, întăresc și demonstrează acest lucru.

Aspirația către un orizont dincolo de concret ascunde în sine eroarea primordială din care se nasc viciile autoiluzionării și complacerea în „Este bine și așa”?

Oamenii care au un caracter slab evită să ia decizii ferme atunci când este vorba de un risc major. De foarte multe ori ei se lasă influențați de oameni mai abili, mai dornici de reușita financiară și care au o forță de manipulare uriașă.

Diferența dintre un lider și un om de rând nu este lipsa de cunoștințe, ci lipsa de fermitate. Liderii cei mai buni au mari realizări pentru că acționează rapid, pentru că se implică cu hotărâre în rezolvarea problemelor și sunt capabili să ia decizii majore în situații de risc. N-are ce căuta într-o funcție de conducere acela care nu știe să-și impună punctul de vedere atunci când este cazul, care nu are curajul și tăria de caracter de a lua în piept toate greutățile, care nu-și asumă responsabilitatea morală și care nu acționează cu maximă eficiență atunci când lucrurile iau o întorsătură nefavorabilă.

Așa cum companiile se concentrează în special pe asigurarea realizării elementelor de bază mai bine decât concurența, tot astfel tu trebuie să-ți concentrezi întreaga esență a leadershipului tău asupra exercitării acelei responsabilități morale (care reiese din cadrul statutului special pe care îl ai) mai bine decât oricine altcineva.

Proiecția propriului ego către o imagine idealizată conține germenele unei iluzii din care derivă mecanismele de autojustificare ale eșecului moral?

Tu îți evaluezi în permanență propriile emoții și acțiuni? Îți analizezi cu atenție tendințele generale de evoluție? E oare necesar să-ți regândești orientarea către propriul tău eu? Cum interpretează ceilalți oameni propriile tale eforturi și acțiuni? Ai început să-ți amplifici puterea interioară? Ai nevoie de niște convingeri care să-ți fie repere?

În viață te vei confrunta de foarte multe ori cu situații care nu vor fi sub controlul tău, însă caracterul va fi întotdeauna o piatră de temelie care te va ajuta să controlezi evenimentele care pot fi controlate. Datorită caracterului dârz și hotărât, de fiecare dată când vei lua o decizie vei face un pas mai departe în dezvoltarea propriei tale personalități.

Indiferent de talentele pe care le ai, nu vei reuși niciodată să devii un lider veritabil dacă nu știi să îți asumi responsabilitatea în situațiile de criză, dacă nu te implici tot mai mult în soluționarea problemelor și dacă nu ești suficient de hotărât să “joci tare”.

Nu poți cere mai mult de la tine dacă nu ești pregătit să te conformezi experienței de a te simți vinovat de faptele tale.

Dezvoltarea caracterului ține de starea de spirit și tiparele de gândire pe care ți le aduce întâlnirea dintre ceea ce ți se cere să îndeplinești și ceea ce ești pregătit să sacrifici ca să înduri grozăviile infernale ale chinurilor sufletești.

Fă un pas mai departe în dezvoltarea propriei tale personalități, maximizându-ți responsabilitatea morală față de propriile tale convingeri și acțiuni.