Din evocarea evenimentelor se nasc sentimentele personajelor vii

Leadershipul în regie se bazează pe capacitatea de a transforma idei sumare în imagini vibrante și captivante, evocând personaje și emoții autentice, care îmbogățesc profund povestea și scenariul.

Odată asimilată de regizor prin toți porii săi, întreaga muncă pe care o reprezenta acest scenariu îi va permite să-și realizeze filmul mișcându-se cu dezinvoltură în lumea revoluționară pe care o zugrăvea, inventând fapte, episoade inexistente în scenariu, dar în perfectă conformitate cu atmosfera anului 1905. Eisenstein scria că numai privit astfel scenariul stufos și totodată laconic poate fi înțeles - ceea ce, după cum am constatat, mulți dintre comentatorii operei sale nu au reușit de altfel niciodată - felul în care și-a creat filmul. "Numai bizuindu-se pe această muncă a putut regizorul să însemne cu simple numere de ordine asemenea scene ca "crucișătorul trece fără să tragă pe lângă flotă", sau "o prelată îi desparte de ceilalți pe cei ce urmează să fie executați".

Spre marea surprindere a istoricului cinematografiei, regizorul a putut transforma astfel, în cursul turnării, frazele scurte ale scenariului în scene neașteptate și palpitante. Astfel au devenit imagini literele scenariului, dar autentica încărcătură emoțională nu era cuprinsă în însemnările sumare, ci în sentimentele noastre. Pe urmele evocării evenimentelor s-au născut din aceste sentimente personaje vii.

Improvizația în regie presupune să înțelegi profund scenariul, pentru ca apoi să îți folosești libertatea de a inventa noi episoade și scene care să se alinieze perfect atmosferei pe care vrei să o creezi.

În domeniul creației cinematografice, Eisenstein recomanda explorarea scenariului din profunzimile conștiinței în emoții. Pentru determinarea abaterilor de autenticitate și de coerență narativă ale scenelor filmului, el folosea secvențe plan-paralele, din experiență și imaginație. În acest caz, eroarea de ritm se putea verifica tot cu seturi de câte patru scene paralele în diferite domenii temporale ale narațiunii, precum trecutul, prezentul, viitorul și universalul.

Pentru a mări precizia de interpretare, un regizor poate construi un sistem de indicație cinematografică parțial digitalizată, așa încât fiecare cadru să poată fi analizat în raport cu întregul. În figura mentală a regizorului, indicatorii emoționali se citesc pe scara de valori a intensității, gradată pe fondul narativ, deoarece emoția este fundamentul experienței cinematografice. Mai ales, gradele de emoție pe scara narativă, o scară digitalizată constituită dintr-un mecanism cu secvențe de montaj care erau interconectate prin intermediul unui scenariu fluid. Redarea realității prin imaginea cinematografică se făcea în secvențe în care numărul de semnificații apărea complet. Sutimile de emoție se citeau pe scara unui cadran mental, în dreptul reperului de autenticitate de pe scara graduală a realității istorice.

Procesul de evocare cinematografică presupune îmbinarea scenariului laconic cu emoțiile și trăirile creatorului, pentru a transforma cuvintele scrise în imagini de neuitat.

Datorită dispunerii 'în prelungirea' reperelor, eroarea de paralelă între ficțiune și realitate era eliminată, știind că fiecare cadru contribuie la narațiunea globală. Scara de montaj reprezenta de fapt un interpolator pentru nivelurile de semnificație atribuite fiecărei secvențe. Trebuie menționat faptul că precizia de creație nu putea fi mărită prin realizarea unei scări mai fine de detalii, ci prin ridicarea preciziei de execuție a montajului și a scării de pe cadranul emoțional.

Comparatorul cu cadran al autenticității istorice putea atinge valori destul de mari în cazul unei reconstrucții istorice precise. Pe tamburul creativ al lui Eisenstein trebuiau citite numai valorile întregi, adică sutimile de emoție, nu și intervalele din diviziunile realității. Astfel, regizorul putea transforma, în cursul turnării, frazele scurte ale scenariului în scene neașteptate și palpitante, creând imagini vii din scheletul scenariului, unde încărcătura emoțională autentică nu era cuprinsă în însemnările sumare, ci în sentimentele și viziunea sa artistică.

Crearea unui film nu înseamnă doar urmarea literală a scenariului, ci și adăugarea unei încărcături emoționale autentice, astfel încât personajele să devină vii și memorabile.

Din evocarea evenimentelor se nasc sentimentele personajelor vii în mod natural, mai ales că fiecare emoție este trăită intens, pe principiul că arta reflectă viața în cele mai autentice forme. Din acest motiv, regizorul a putut adapta scenele, știind că fiecare detaliu contribuie la autenticitate, se conturează astfel o poveste profundă și captivantă.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.