Dincolo de negura alchimiei

Privește dincolo de limitele la care nu ai acces, astfel încât să realizezi configurația cea mai stabilă a științei tale.

Rezultatul preocupărilor mele era de a stabili perspectivele unei științe aflate în strânsă corelație cu omul și viața, cu specificația că nimic nu trebuie să se piardă în exteriorul unui univers finit. Perspectiva era necesară pentru a plasa corect în timp și spațiu diferitele elemente deja cunoscute: pământ, aer, apă și foc, combinate corespunzător într-o retortă, în măsura în care înțelegeam corect structura și diversele lor particularități.

În timpul acestei operații complexe, distilând substanțele care prin natura lor fizico-chimică pot produce reacții adverse, urmăream să dau viață unei a doua lumi. Generând o formulă care ar fi putut crea un efect cu totul excepțional. Un tip de raționament care implica considerarea unor presupuneri ce ar fi putut fi abandonate în urma obținerii de noi rezultate științifice. O renaștere a materiei, care mergea mai departe cu noi, continuu, ca ființe umane.

Evident, trebuia să iau în calcul posibilitatea de disociere a acestor elemente, transformându-le și reînnoindu-le neîncetat, sub efectul unei evoluții neanticipate. Dar și posibilitatea unei descompuneri generale a acestei combinații, ca și apariția unei dominanțe a unuia din aceste elemente, având ca urmare anumite efecte secundare.

La urma urmei, ce eram eu? Ce anume mă forța să mă apropii de adevăr, să amestec aceste substanțe în anumite cantități în propriul meu malaxor, să le frământ apoi ca pe-un aluat, să le las dospit, permițându-le să acționeze și să-și facă efectul?

Prin combinația chimică, atomii elementelor tind să-și modifice stratul exterior de electroni, astfel încât să realizeze configurația cea mai stabilă, vitală. Sau, vice-versa, o configurație instabilă ce poate determina consecințe nefaste. Așadar mă puteam aștepta la orice, chiar și la o catastrofă.

Ești dependent de nevoia de constituire a unei teorii științifice și de argumentare a unui adevăr proiectat să stea la temelia vieții din care îți pare că poți reuși să faci un mesaj interesant?

Căutam răspunsuri pentru a putea trece la nivelul următor. O aventură hipnotizantă în căutarea unui orizont unic, a unei supreme dimensiuni în care atunci când pășești totul devine posibil. Dar o căutare la capătul căreia aș fi putut să culeg o amară învățătură: că toate orizonturile sunt amăgiri și nu există decât orizonturi pierdute. De parcă aș fi încercat să cercetez ceva ce nu există, o Fantazia - cine este în stare să ajungă acolo nu se mai întoarce, riscând a nu se putea adapta la niciuna din cele două lumi.

Este zadarnic să cauți o explicație a adevărului, acolo unde nu există adevăr. Și nici minciună. Ci doar un mănunchi de gânduri, ploi și curcubeie, umbre și culori. Spațiul intermediar, vidul. Care cu greu poate fi umplut cu ceva. Cu toate acestea, păream a fi dependent de nevoia de constituire a unei teorii științifice și de argumentare a unui adevăr proiectat să stea la temelia vieții din care mi se părea că pot reuși să fac un mesaj interesant, cum ar fi acela că: "realitatea se poate întâlni cu ficțiunea" sau că "viața este un atașament față de efectul unei intrări în rezonanță cu ceva invizibil".

Biologul englez Julian Huxley susținea că există o serie de întrebări pe care nu trebuie să ni le punem, deoarece nu au răspunsuri. Cu toate acestea eforturile mele, întemeiate, cumulative, rămâneau indisolubile. Alegeam întrebările și căutam răspunsurile posibile. O continuitate a pregătirii în vederea obținerii pietrei filozofale, parcurgând traseul de înțelegere a noțiunilor fundamentale ale limbajului alchimic. O inițiere în ineditul inefabil.

Funcția referențială a științei este explicația pe care o dai unui adevăr pe care mulți nu sunt pregătiți să-l înțeleagă deoarece nu se adresează inteligenței omului, ci fanteziei lui de a trăi o poveste extraordinară prin intermediul lumii pe care și-o construiește singur.

Îmi spuneam că alchimia este știința maeștrilor. Și că ea poate fi exprimată prin formula pertinentă și valabilă, pe care am descoperit-o eu însumi, prin analytics, în urma unui procedeu de disecare și recombinare. Culege un ciob de sticlă, pune-l la fiert două ore, presară-i deasupra puțin clar de lună, suspendă-l într-o rază de soare, și vei obține un diamant.

Dar mai mult ca oricare alt maestru, îmi revenea misiunea de a face cunoscută știința, de a o transmite mai departe, suscitând un nou înțeles prin intermediul operei - înainte de a mă ascunde în spatele ei. Un fel de scut împotriva degradării unui adevăr care m-a luat și pe mine prin surprindere: că tot ceea ce mă înconjoară este o scenă de prezentare a experiențelor și a schimbului de informații extinse spre o tendință de repetare.

Însă opera mea consta într-un joc de înțelepciune, mister, responsabilitate și reflecție. Păstrând mai degrabă tăcerea, pentru ca misterul marelui mister să persiste, lăsam posibilitatea fiecărei generații ce vine pe lume să cerceteze aceste lucruri, să dobândească această cunoaștere străveche și s-o aplice nemijlocit în contextul vremurilor ce le traversează.

Alchimia nu este ceva fortuit, ci mai degrabă un tărâm stâncos la care foarte puțini au acces, cuprinzând toate cele știute și neștiute. Și ea se întemeiază numai pe credință și perseverență.

Felul în care te privești în relație cu știința este asemănător felului în care este evaluat un diamant: prin calitățile sale excepționale și prin raritate, sau prin strălucirea lui atât de puternică capabilă să-l orbească pe cel care îl deține.

Cauți o explicație a adevărului, acolo unde nu există adevăr? Eforturile tale, întemeiate, cumulative, rămân indisolubile? Știința ta poate fi exprimată printr-o formulă pertinentă și valabilă? Îți revine misiunea de a-ți face cunoscută știința, de a o transmite mai departe? Susciți un nou înțeles prin intermediul operei, înainte de a te ascunde în spatele ei? Opera ta se împreunează într-un joc de înțelepciune, mister responsabilitate și reflecție? Pe ce se întemeiază ea?

Felul în care te privești în relație cu știința, precum și tendințele pe care pui accent în mod excesiv în bătălia pentru formarea și desăvârșirea ta, determină schimbări de optică, provoacă reacții în lanț, creează modificări de bază în propria-ți personalitate. Toate aceste reacții legate între ele, accelerate de un proces de acțiuni și reacțiuni, de respingeri și atracții, de eliminări și coordonări, pun în valoare rezultatul cercetării “alchimice”, al cărui singur catalizator este mobilitatea ta spirituală, deschiderea spre noi orizonturi.

Această experiență de viață profesională, care poate fi trăită numai personal, trecerea de la un stadiu neevoluat la un stadiu avansat, cu rol de cuantificare, rafinare și stabilizare a procesului de transformare, și orientarea ta către cele mai bune rezultate, este esența alchimiei. Și numai această experiență te poate ridica în fruntea lumii.

Experiența inedită care te poate ridica în fața științei corespunde tendinței de a te pune în locul unei realități care depinde de înțelegerea nivelului de complexitate a unei imagini mult prea detaliate?

John Fuhrman, președintele fondator al companiei Frame of Mind, Inc., oferă un sfat simplu de înțeles, și numai bun de urmat: “ Concentrează-te pe ceea ce îți dorești cu adevărat. Altfel, multe schimbări te vor îndepărta, de fapt, de destinație. Atunci când năzuiești către ceva bine definit, este mai ușor să faci ajustările corespunzătoare. ”

Leadershipul din perspectiva demersului alchimic, înseamnă să plasezi corect în timp și spațiu diferitele elemente ale compoziției tale, calitățile, valorile, principiile, plus acele “minerale” care se găsesc în stare latentă, combinându-le apoi corespunzător în retorta care îți modelează originalitatea.

Eforturile pe care le depui în acest sens sunt comparabile cu fertilizarea unui teren pentru a deveni mai productiv. Deci, vorbim de o investiție inspirată care aduce profit pe termen lung. Iar selectarea acelor trăsături diferențiale care să-ți confere un plus-valoare în raport cu ceilalți aspiranți la statutul de „alchimiști”, se face numai după finalizarea procesului tău de transformare.

Etapa următoare, distilarea acestor elemente, va declanșa acel foc purificator al eliberării tuturor potențialităților care vor contribui la dezvoltarea unei imagini de sine adecvate, la stabilirea unei armonii eficiente între resursele creatoare ce te pot ajuta să treci la nivelul următor. Este nevoie de această distilare pentru a ajunge la esențe, dar și de realizarea unei configurații stabile care să permită constantelor tale să se dezvolte și dobândească o mai bună stabilitate.

Dar trebuie luată în calcul, evident, posibilitatea de disociere a acestor elemente, care sub efectul unei evoluții neanticipate, pot produce efecte secundare. Pentru a putea fi procesate aceste elemente, ele trebuie aduse la o fragmentare care să permită introducerea lor în procesul de dezvoltare. Așadar, trebuie să te concentrezi pe ceea ce îți dorești cu adevărat, să năzuiești către ceva bine definit, apoi să faci ajustările corespunzătoare pentru ca procesul alchimic să se pună în mișcare.

O imagine mult prea detaliată este plină de informații care te pot ajuta să înțelegi mai ușor un fenomen de sublimare identitarã, în care, spre exemplu, ceea ce te caracterizează la nivel de împărtășire a ideilor nu se va articula în opoziție cu ceea ce te caracterizează la nivel sufletesc.

Dincolo de negura alchimiei exprimă multiplele variații și diferențe, nedezvăluite, din timpul operațiilor care conduc la rezultatul preconizat de tine în tentativa de a-ți ridica nivelul de autocunoaștere. Indică totodată o răsplată a eforturilor pe care le faci pentru a implementa schimbarea personală și profesională, mult trebuincioasă, ducând în final la înțelegerea alchimiei.

Apropie-te de adevăr. Caută răspunsuri pentru a trece la nivelul cel mai înalt de cunoaștere. Ia în calcul posibilitatea de asociere sau disociere a elementelor tale definitorii, aranjează-le într-o altă ordine care să aibă sens și să garanteze un crescendo al valorii tale. Privește dincolo de limitele la care nu ai acces, astfel încât să realizezi configurația cea mai stabilă a științei tale.