Diversitate de gânduri
Observă-te în fiecare zi cu ochiul unui turist străin atras doar de ceea ce este interesant în lume, drept un fel de a te introduce într-o poveste scurtă care te motivează să acționezi diferit.
Cele mai hazlii mi se par momentele acelea publicitare de la TV, când apare câte un individ (doctor, profesor, artist, etc) și spune: "Am studiat în străinătate 6 ani, deci aveți încredere în profesionalismul firmei pe care o reprezint". Ca și când faptul că a plecat din țară l-ar fi făcut mai bun la ceva... de parcă s-ar fi întors cu un premiul Nobel primit pentru cine știe ce invenție colosală într-un anumit domeniu de activitate.
Dacă ești atât de studios și plin de merite, spune-ne cum ai contribuit la dezvoltarea științei pe care o reprezinți? Ai mișcat din loc vreun munte, ai făcut vreo descoperire importantă, ai construit o gândire nouă, ai intrat în guiness book, ceva de genul acesta?
Dacă n-ai reușit să duci o știință cu un pas mai departe, îți sugerez să pleci din nou în străinătate și să studiezi în continuare. Încă ești la nivel de "mai am multe de învățat ! "
Nivelul de reușită al unui om este garantat de acel efort nemăsurat care mai duce în spate un volum întreg de activitate, în căutarea unei cunoașteri foarte avansate, sugerând de departe acea maturitate a sufletului, nu doar a deciziei, a caracterului neînfrânt de vicisitudinile pe care i le-a adus viața, și în care înțelepciunea devine puntea de legătură cea mai sigură între credință și necredința. Omul înțelept a învățat de la el însuși ca totdeauna viața are ceva în plus de oferit, dar nu e deloc ieftin de obținut.
Concluzia: Este o cale foarte lungă până să ajungi la nivelul de om valoros care este în stare să-și schimbe destinul într-o stea. Nu contează unde te afli sau ce studii ai urmat, contează felul cum ai contribuit la evoluția științei.
Poți te gândești la tine prin prisma unei situații de pressing psihologic, în raport cu integrarea unei perspective de egalitate între o îndelungată lecție de umilință și schimbarea stării care te caracterizează?
Am fost la un concert în aer liber. Lume multă. Înghesuială. Nici măcar nu puteam să înaintez spre prietena mea, nici să mă retrag din mulțime. Am rămas locului mai bine de o jumătate de oră.
Abia atunci, gândindu-mă la ce mi-a fost dat să îndur, m-am întrebat cu folos: "De ce să stai la vedere în mijlocul mulțimii? Să-ți bată inima de vreo stare de bucurie intensă pentru că ești în centrul atenției? Poate e mai drăguț să-ți alegi un loc liniștit, de unde să vezi tu foarte bine toată lumea.
Estte și ăsta un fel de apropiere aparte. Nu dintr-o dată, hop, poc, să ajungi la locul potrivit. Apropie-te încet de cine trebuie, fără să se simtă tulburătoare prezența ta. Ca o pisică. Fix așa. Elegant, fără grabă, ușor, câte un pic, fără să dai din coate, fără să calci oamenii pe picioare în înghesuiala asta, și fără să insiști...
Cine se supără prea repede că nu ești lângă el, probabil nici nu se poate bucura de surpriza revederii.
De aia îmi plac pisicile. Ele știu să se strecoare printre paharele de cristal, fără să spargă nici măcar unul. Se numește rafinament.
Leadershipul înseamnă să treci din nou și din nou printr-un moment în care viața pare să te supună unui test plin de provocări pe care nu știi dacă îl poți trece.
O diversitate de gânduri este o colecție de concluzii pe care le tragi despre viață, despre lume, despre adevăr, despre realitate, abia atunci când te confrunți cu o situație care te-a convins că trebuie să înveți ceva nou despre tine. Fii tu însuți în orice situație în care ești constrâns să devii altcineva.
