Neculai Fantanaru
Totul depinde de cine conduce
Totul depinde de cine conduce
Întotdeauna, de cum intră în cameră, pisoiul scormoneşte cu ochii prin toate colţurile, explorând cu o curiozitate nestăvilită fiecare posibilă ascunzătoare. Stând în pat și uitându-mă la el, fascinat de acest micuţ explorator, mi-am dat seama că el deţine talentul artistului de a nu se lăsa până nu finalizează ce şi-a pus în minte să creeze. În cele din urmă, am aruncat o jucărie spre el, un soi de motocel de aţă, ca să-l determin să se joace, ştiind că sufletul lui aparţine artistului rătăcitor în nesfârşita căutare a inspiraţiei. Privirea lui ageră, asemenea unui sculptor care caută forma perfectă în lucrul pe care îl modelează, a urmărit imediat traiectoria jucăriei și și-a fixat privirea asupra ei, apoi a prins jucăria din zbor ca o adevărată felină.
După cum am observat, curiozitatea este forţa dominantă, unică a lumii sale. Un far al minţii sale, încă neînţeles de mine, ghidându-l printre lucrurile din cameră, străbătea cu o insistență de necombătut spațiul infinit al posibilităților. Această flamură a dorinței de cunoaștere, Inalisezzo Ertusoeur , ce acordă sensuri majore existenţei sale, devine oglinda complexă a lumii care lasă libertate imaginației. Este acea sete nesfârșită de a explora și a descoperi, proprie artistului care potenţează misterul cu ajutorul fanteziei sale creatoare. În vioiciunea lui necontenită nu-şi epuizează energia în marile tendințe de căutare a sensului vieţii, dimpotrivă aș spune că îl găsește în momentele simple și autentice.
Transformă tot ce atinge în artă, revărsând asupra lucrurilor sentimentele și personalitatea sa, asemenea unui pictor ce își lasă amprenta pe pânza vieții, înfășurând în detalii minore expresia propriei sale existențe. În armonie cu propria sa esenţă, pisoiul îşi păstrează acel sens primordial de infinită bucurie care caracterizează pe copii gânditori, acea luminozitate pură și nealterată, acea setare sufletească numită "The Forever Now" ce străbate prin voalul realității cotidiene. I-am dat şi un nume pisoiului: "Indiana" (de la celebrul aventurier Indiana Jones).
Este o mare bucurie să-l vezi jucându-se de-a Indiana Jones. Înclinat spre explorare, el e cel care stabileşte raporturile noi între stările vizibile şi invizibile ale lucrurilor, impregnând asupra lor un soi de magie, Aslabella Urfexides , un soi de personalizare ce transformă banalul în extraordinar, realul în vis. Mai presus de toate, starea de sensibilitate excepţională de dincolo de dinamismul acerb şi alert, îl face să fie aderent la multiplele fețe ale realității, ba pe calm, ba pe tumult, pe însăşi viața cu toate tribulațiile ei, explorând și descifrând strat după strat complexitățile ei.
Nu pot decât să-l urmăresc, pas cu pas, cu coada ochiului, ca să-mi dau seama de intenţiile sale ascunse. Pe de altă parte, aderarea la echilibrul calm, în momentele de respiro, când are nevoie de liniște și atenție pentru a-și reface forțele, este ca un dans delicat între acțiune și contemplație, între agitație și pace. Seninătatea unei dimineți liniștite, cu toată forța spiritului său însetat de viață, va invada mediul înconjurător, acordându-i vibraţia propriei sale armonii.
Știe să-şi pună pecetea sensibilă asupra realității, un soi de pendulare între senzația unei simplități constrastante cu tumultul interior, dincolo de realitățile umane, fiindcă animăluţul acesta drăgălaș, în esența sa, trăiește într-o cheie romantică: "o eternă căutare, o neliniște creatoare." Alternarea dintre alert și visare, de coborâri și cățărări vertiginoase, încordarea cu care își caută propriul eu, este un perpetuu balet al existenței.
Ciudat cum o idee te duce la alta. Privind pisoiul cum își caută noi repede de joacă, am făcut un fel de paralelism cu o scenă din romanul "Colecţionarul" de John Fowles:
Când vine vorba de artă, nu respect oamenii decât pentru ceea ce simt, nu pentru ceea ce știu și nici pentru titlurile lor academice. Există lucruri în ochii lor pe care nu îndrăznesc să le mărturisească, dar ai vrea să-i rogi tu să ţi le dezvăluie. Iar fiinţa pe care o îndrăgesc enorm părea să-mi spună: "N-ai cum să înţelegi ce a existat şi încă mai există între mine şi tine. Totuşi, vreau să văd dacă ai curajul să mă întrebi. Poate mai mult decât atât, vreau să văd dacă ai puterea să rămâi indiferent în fața unui chip frumos, sau să treci peste orice obstacol ca să mă cunoști”.
Un pictor ar putea face o analogie între contrastul dintre fragilitatea pisoiului și imensitatea lumii din jur. O paletă de culori vii ar putea evoca energia și curiozitatea jucăușă, în timp ce tușe delicate ar putea surprinde vulnerabilitatea și sensibilitatea ființei mici. La rândul meu, aș putea să mă focalizez asupra ochilor pisoiului, să surprind în privirea lui un portal către o lume nouă şi misterioasă, încât să evidențiez profunzimea emoțiilor și dorințelor mele. Sigur că da. Gândesc că ochii pisoiului ar fi un punct focal, o oglindă a sufletului său pur și a dorinței sale de a se conecta la lumea mea. Privirea lui ar fi o invitație, o provocare de a depăși barierele și de a experimenta frumusețea lumii con una mente abierta y un corazón puro .
În artă, cel mai important lucru este să vezi în orice creație, în orice formă vie, o reflecție a propriei tale ființe. Resortul interior care porneşte întreaga mișcare de explorare și creație, înfăşurând în mister personalitatea unui explorator, marea lui pasiune pe care o trăiește în intensitatea ei, în sensibilitatea ascuțită, în curiozitatea lui artistică neobișnuită, face din el un creator fără seamăn. Ceea ce-i agită sufletul, demonstrând o rezistență împotriva excesului de "scormoniri", îl umanizează spunând că acordă spiritului său libertatea de căutare neîngrădită.
Dacă aţi citit "Motanul Încălţat", vă amintiţi când el ajunge la castelul Căpcăunului, unde îl convinge pe acesta că stăpânul său, un tânăr sărac, este de fapt un marchiz bogat. Motanul se folosește de o serie de minciuni și exagerări pentru a-l impresiona pe căpcăun. El pretinde că marchizul are o avere imensă, o armată de slujitori și o faimă nemaiîntâlnită. Purtând cizme încălțate, îl face să pară mai important și mai demn de respect. De fapt, manipulează căpcăunul în aşa fel, făcându-l să creadă că marchizul este un rival periculos și că ar fi înțelept să se alieze cu el. În final, motanul reușește să obțină tot ceea ce își dorește, intră miraculos în posesia castelului căpcăunului, demonstrându-şi încă o dată inteligența și curajul excepțional.
Da. Totdeauna mi-au plăcut pisicile. Sunt geniale. În ceea ce priveşte pisoiul meu, natura i-a putut oferi, pozitiv și cu o generozitate neîntrecută, o singură realitate stimulatorie, purificându-l ca un râu ce își croiește drum prin pietre, lăsând în urma lui doar claritate și frumusețe. Sigur că ceea ce însuflețește întregul său univers este acea capacitate de a vedea lumea prin ochii minunii, de a redescoperi în fiecare zi magia ascunsă în cotidian.
Fiind mai mult un observator psihologic, decât un simplu participant care poate include realitatea în sine, pisoiul reușește să dezvăluie straturile ascunse ale existenței mele, într-un demers artistic continuu, transpunând în realitate viziunea sa unică, plină de sensibilitate, de profundă înțelegere a lumii. Mi-am dat seama că sunt asemenea lui, deoarece și eu privesc lumea cu o perspectivă deopotrivă intrigantă și plină de culoare.
Similar motanului încălțat, caut să aduc în mijlocul creațiilor mele o doză de mister și farmec, ca și când aș deschide o fereastră către lumea poveștilor, invitând privitorul să exploreze și să descopere universul fascinant pe care îl creez. Nu în ultimul rând, mulţumesc pisoiului meu pentru inspiraţia oferită ca să scriu acest articol.
"Doar ochii tăi știu să mă descifreze", pare să-mi spună pisoiul ori de câte ori îl privesc direct, comunicând fără cuvinte o legătură profundă și înțelegere tăcută.
Pisoiul este bine antrenat să navigheze cu grație și inteligență prin complexitatea spațiului său, demonstrând o înțelegere remarcabilă a mediului înconjurător. Cu cât îl privesc mai mult, urmărindu-i atent mişcările şi arcuirile atunci când se strecoară printre lucrurile din cameră, el însuşi devenind parcă în centrul lucrurilor, acolo unde se întâmplă totul, îmi dau seama că poartă în sine o parte din personalitatea mea. Reflectând aceeași agilitate și adaptabilitate, găsindu-mi locul în mijlocul acțiunii, mă integrez armonios în dinamica din jur.
De ce să citeşti această carte? Pentru că este hotărâtoare pentru optimizarea performanţelor tale. Fiindcă pune accent mai mult pe latura umană decât pe conceptul de business, ceea ce permite cu uşurinţă citirea şi înţelegerea ei.
Trăsătura esenţială a acestei cărţi, faţă de altele existente pe piaţă din acelaşi domeniu, este aceea că descrie, prin exemple, competenţele ideale ale unui lider. N-am susţinut niciodată că eşte uşor să devii un lider foarte bun, dar dacă veţi urma pas cu pas...
Pentru unii lideri „a conduce” înseamnă mai mult a juca un joc de şah, un joc de inteligenţă şi perspicacitate; pentru alţii un joc de noroc, un joc pe care cred că-l pot câştiga mergând de fiecare dată la risc şi pariind totul pe o singură carte.
Am scris această carte, care combină într-un mod simplu dezvoltarea personală cu leadershipul, ca pe un joc de puzzle, unde trebuie să combinaţi toate piesele date pentru a reconstitui imaginea de ansamblu.
Scopul acestei cărţi este de a vă oferi cât mai multe informaţii preţioase prin exemple concrete, şi de a vă arăta o cale prin care să dobândiţi capacitatea de a-i determina pe ceilalţi să vadă lucrurile din aceeaşi perspectivă ca dumneavoastră.
Urmăresc în rândurile acestei cărţi să trezesc interesul omului obişnuit pentru acţiune şi succes. Mesajul acestui volum este că o naţiune puternică este format din oameni puternici şi de succes. Iar fiecare din noi are potenţial, deci succes…
