Doctorul misterios

Desăvârșește-ți legăturile cu ceilalți oameni, intrând în spațiul lor sufletesc și orientându-le emoțiile într-o direcție favorabilă lor.

Numai un singur medic mai putea face ceva pentru sărmana copilă, dar un medic priceput și îndrăgostit de știință, care vindeca numai de dragul de a vindeca. Jacques Mérey, căci acesta era numele lui, privi cu amărăciune acea făptură omenească lipsită complet de inteligență și de calități, ghemuită în ea, încolăcită pe salteaua prăpădită. Inima lui se cutremură. Un sentiment adânc de milă și de îndurare îi străbătu trupul, fiindcă niciodată nu se confruntase cu un asemenea caz. Fetița abia împlinise șapte ani, dar nu era bună de nimic, fiindcă suferea de idioție (capacitățile ei mentale erau foarte reduse).

Dar ochiul priceput al lui Jacques și intuiția lui formidabilă, combinată cu experiența lui îndelungată, a sesizat imediat un amănunt esențial: mâna fetiței, nepăsătoare și moale, pe care ai fi putut-o crede lipsită de articulații, mângâia câinele familiei care o înfiase. Părea că aceste două ființe inferioare se înțelegeau, părea că între ele exista o forță misterioasă care le atrăgea. Pornind de la acest gest de simpatie pe care fata o arăta animalului, Jacques întocmi pe loc un plan de tratament.

Poți să aduci lumină într-o minte pierdută, fără a coborî mai întâi în infernul ei?

Saltul spre triumf. Primind încuviințarea părinților ei adoptivi, Jacques o luă pe fetiță dar și pe câine - care era singura legătură vie cu ea, la el acasă. Spera că performanțele lui în știință o vor putea ajuta pe Eva să-și recapete simțurile și inteligența. Practic, el trebuia să pătrundă în adâncul acelui infern care se numea imbecilitate, să caute o inteligență ascunsă și să o aducă, împotriva aparentului ei destin, la lumina zilei.

Biata fată era sortită unei vieți de zbucium și unui sfârșit dramatic. Dar uite că cineva s-a încumetat să înfrunte și să schimbe așa zisa soartă. Dacă ai citit „Doctorul Misterios”, de Alexandre Dumas, atunci probabil știi că încrederea lui Jacques în știință a făcut un miracol.

Prețuirea autentică pentru cineva se revelează prin noblețea caracterului tău atunci când îți asumi rolul de mediator între „Totalitate” și „Vid”?

Mai bine de patru ani el se luptă cu întunericul atât de adânc în care se afla micuța Eva. Un tratament continuu, o supraveghere de fiecare clipă, o voință de neclintit. Folosindu-se de știința lui și de toate „oportunitățile” naturii, el reușește în final s-o vindece complet.

Vidul este o provocare a cărui răspuns probabil nici nu există, dar la fel ca acel "imposibil de definit" este reprezentat de aspectele greu de înțeles ale vieții cu care îl asociem noi. Iar totalitatea cuprinde ceea ce descoperim la fiecare colț al vieții, felul cum creionăm în memorie un vis și cum luptăm să-l atingem într-o realitate pe care nu o putem ignora la nesfârșit.

Facilitarea relației dintre “Totalitate” și “Vid” presupune să te interpui între descoperirea făcută de tine și aplicarea ei, în funcție de conjunctura creată de modul cum interpretezi o realitate care nu-ți convine, dar nici nu poate fi negată.

Poți să estimezi gradul de conștientizare a realității celorlalți oameni, prin comparație cu tine însuți, încât să reglezi precizia intervenției tale reparatorii asupra destinului lor?

Leadershipul se individualizează prin mărimea și sensibilitatea dependenței față de amănuntele esențiale. Un doctor știe cel mai bine acest lucru. Capacitatea de a fi un catalizator pentru schimbare, dezvoltată pe baza faptelor reprezentate de descoperirea legăturilor dintre ceea a creat imperfect natura și ce putem face noi pentru a îndrepta efectele greșelilor ei, este rezultatul avântului și disponibilității de a pătrunde în adâncul "infernului" și de a distruge tot ce poate fi mai îngrozitor.

Întreaga forță a Leadershipului este sintetizată în îndemnul: "Caută o inteligență ascunsă și încearcă să o aduci, împotriva aparentului ei destin, la lumina zilei."

Se poate realiza ceva extraordinar prin asocierea celor două elemente: interes și determinare, sub egida eficienței comunicabilității emoțiilor și trăirilor de care are nevoie omul pentru a elibera din postura de om slab și neajutorat. Iar aceste două elemente sunt produse de un impuls de gândire hotărâtor care pune în practică un gând prin intermediul inspirației, al spiritului de observației, al exprimării fără reținere, al inversării rolurilor, ceea ce favorizează procesul de funcționalitate și învățare.

Iar procedeul folosit de liderii de mare impact, printr-o serie întreagă de corespondențe de ordin conceptual și pragmatic, este ilustrativ pentru reglarea "intervenției" care poate să răspundă într-o manieră satisfăcătoare nevoilor reale de formare și dezvoltare.

Îți asiguri o poziție de încredere renunțând la „autoritatea de control” și asumând o formă de raportare bazată pe alteritate care îți permite să devii superior ție însuți?

Puterea de vindecare a temerilor, dedicarea, apropierea, atenția, angajamentul, apelurile lansate prin intermediul conștiinței, al valorilor de sine și al trăirii conștiente intervin în special în situațiile dificile de relaționare cu ceilalți, atunci când nu reușești să te transpui cu tot sufletul în locul celui care îți cere sprijinul, raliindu-te la necazul lui, la matricea lui spirituală.

Totuși, indirect, ele se regăsesc reflectate în maniera în care îți conduci propria viață, când reușești să te învingi pe tine însuți, să te descoperi, să te accepți și să fii prieten cu tine însuți, când reușești să ai compasiune față de tine.

Doar prin raportare la tine însuți îți poți asuma responsabilitatea de a face ca viața altora să fie mai bună, lansând în lumea reală, prin intermediul "artei" de a te recrea și redefini în mod constant, un nou angajament: fiecare om pe care îl întâlnești este o reflexie a ta. Și ai menirea de a te șlefui permanent și de a scoate la iveală tot mai mult din ceea ce poți fi.

Te racordezi la emoțiile oamenilor și îi ajuți să-și depășească limitele printr-un salt magic deasupra proceselor lor de gândire care fac dificilă înfăptuirea unei minuni?

Înțelegerea la nivelul emoțional al individului este esențială în leadership. Capacitatea liderului de a recunoaște emoțiile oamenilor și de a le face din ce în ce mai active este poate cel mai important instrument pentru succes din trusa lui de calități. Un bun lider face deseori ceea ce fac doctorii atunci când se găsesc în fața unei boli pe care n-au mai întâlnit-o și pe care nu și-o pot explica: încearcă să pătrundă în mintea și în sufletul oamenilor.

Care a fost amănuntul acela esențial pe care l-a sesizat doctorul Jacques Mérey și care a făcut posibilă găsirea căii de însănătoșire a fetei? Fără îndoială acea legătură vie între ea și acel câine. Iar încăpățânarea câinelui de a rămâne lângă ea era un semn pozitiv, fiindcă era limpede că se atașaseră unul de celălalt. Iar acest lucru nu putea însemna decât faptul că Eva avea totuși o doză de „trăire” în ea, deci că nu era complet lipsită de simțuri. Iar pentru ca ea să se însănătoșească, Jacques nu trebuia decât să-i dezvolte acele simțuri subtile și să le facă din ce în ce mai active.

Cât de adânc poți să pătrunzi în abisurile ființei umane? Pentru a-i influența pe oameni trebuie să percepi foarte bine emoțiile și trăirile lor și apoi să te acordezi la ele. Trebuie să descâlcești sentimentele lor și să îi ajuți să depășească barierele impuse de propriile lor limite.

Sarcina liderului, asemănătoare cu cea a unui doctor, este de a duce la capăt o misiune importantă și, totodată, de a provoca o revoluție în conștiința oamenilor, capabilă să schimbe cursul unei lupte ce pare pierdută.

Așa cum radiografia oferă doctorilor puterea de a vedea prin piele structurile interne osoase ale corpului viu – tot așa și tu trebuie să pătrunzi mai adânc în sufletul omului, acolo de unde pornește toată fericirea sau nefericirea lui, să fii capabil să sesizezi structura lui emoțională și să găsești cea mai eficientă combinație de a-i schimba percepțiile și de a-i îmbunătăți existența.

Dacă nu reușești să intri în spațiul sufletesc al oamenilor, dacă nu ajungi să fii în perfect echilibru cu ceea ce simt ei, dacă nu descoperi toată gama sentimentelor lor, de la tandrețe la indiferență, de la simpatie la antipatie, de la bucurie la tristețe, atunci nu vei putea să le orientezi emoțiile într-o direcție favorabilă lor. Și, în consecință, nu vei putea desăvârși legăturile tale cu ei.

Adevărata măiestrie a influenței apare atunci când impactul tău nu fracturează trăirea celuilalt, ci o integrează într-o nouă scenografie a speranței.

Concluzie: Dacă vrei să ai o influență mare asupra oamenilor care te înconjoară atunci trebuie să înveți să pătrunzi cât mai adânc în sufletul lor, să înțelegi sentimentele lor, sursa fericirii sau a nefericirii lor și mai ales să le orientezi acțiunile într-un sens pozitiv. Dar pentru asta este necesar să-ți desăvârșești legăturile cu ei și, nu rareori, aidoma unui doctor misterios, să aplici o „terapie” țintită, individuală sau de grup.

* Notă: Alexandre Dumas - Doctorul misterios, Editura Cartea Romaneasca, 1973.