Doi artişti ar acţiona un singur creier, o singură sensibilitate
Perspectiva autentică asupra acordului perfect dintre imagine și catalizatorul sensului ei poate aduce vitalitate procesului artistic, doar dacă dezvăluie un echilibru subtil între formă și conținut.
Întâlnirea dintre Eisenstein şi Prokofiev este un fenomen în istoria artelor. Doi artişti ar acţiona un singur creier, o singură sensibilitate. Minunea acestei întâlniri constă tocmai în acordarea, în armonizarea unică a creaţiei lor.
Iată câteva trăsături mai puţin cunoscute ale compozitorului care ne vor ajuta la înţelegerea premiselor afective ale acestei colaborări: o capacitatea de muncă despre care H. Neuhaus spunea că era uluitoare. Lucra indiferent de dispoziţia în care se afla, oricând, oriunde, în orice condiţii. Un om de o punctualitate la fel de uluitoare. Prokofiev funcţionează ca un ceasornic, scrie Eisenstein. Exactitatea sa derivă din precizia care-i caracterizează creaţia. Din exactitatea cu care imaginea este tradusă în mijloace de expresie de o precizie matematică pe care Prokofiev le ţine în frâu cu o mână de oţel.
Punctualitatea sa este proverbială: dacă o şedinţă nu începe la timp, după zece minute de aşteptare părăseşte supărat şi demonstrativ sala. Celor care doresc să-l viziteze le fixează întâlniri cu o precizie de minut: ora 12 şi 8 minute, şi e iritat dacă oaspetele nu respectă întocmai ora indicată. Se bărbiereşte zilnic la aceeaşi oră şi târâitul aparatului de ras este pentru M. Rostropovici, vecinul său, un adevărat orologiu. Pedant în îmbrăcăminte, se plimbă cu o desăvârşită elegantă vestimentară în maşinuţa să albastră. Dar, deşi spirit auster, cu o rară disciplină în muncă, agreează dansul sau tenisul, întâlnindu-se şi pe acest plan cu Eisenstein.
Pentru Eisenstein, rezultatul acestei colaborări la pelicula Alexandr Nevski - care devine o mare plăcere şi bucurie creatoare pentru ambii artişti - va fi descoperirea legilor coincidenţei, a acordului dintre sunet şi imagine.
Leadership: În ce măsură coincidența dintre imagine și catalizatorul care dă sens acelei imagini poate scoate din tine esența unei opere armonioase și profunde?
Coordonarea dintre Eisenstein și Prokofiev în realizarea filmului Alexandr Nevski este un fenomen unic în istoria artelor. Doi artiști au acționat ca un singur creier, manifestând o sensibilitate comună. Întâlnirea lor reprezintă o minune datorită armonizării și preciziei cu care și-au aliniat creațiile.
Creierul uman acționează ca un integrator, permițând un răspuns armonios la stimuli externi. Sinergia dintre cortexul prefrontal și zonele motorii permite o planificare și executare precisă a mișcărilor. Această precizie și exactitate caracterizează și relația dintre Eisenstein și Prokofiev, care lucrau împreună cu o punctualitate uluitoare. Prokofiev era cunoscut pentru disciplina sa riguroasă în ceea ce privește timpul, scriind muzica sa cu o precizie matematică, precum un ceasornic.
Pe de altă parte, Eisenstein era la fel de disciplinat și pedant în abordarea cinematografică, integrând perfect muzica lui Prokofiev în film, astfel încât sunetul și imaginea se armonizau natural. Dansul și tenisul au fost alte interese comune care au contribuit la colaborarea lor. Rezultatul a fost descoperirea legilor coincidenței, a acordului dintre sunet și imagine.
Astfel, filmul Alexandr Nevski devine o manifestare a coincidenței perfecte între două arte, prin intermediul unei colaborări exemplare dintre doi artiști care au acționat ca un singur creier.
Leadershipul poate să aibă valoarea unui proces creativ armonios, scoțând la lumină un echilibru subtil între formă și conținut, doar dacă relevă o perspectivă autentică între imagine și esența profundă a sensului ei.
Doi artiști ar acționa ca un singur creier, o singură sensibilitate, doar dacă au o comunicare profundă și armonioasă, bazată pe respect reciproc, încredere și o viziune artistică comună, care le permite să își îmbine creativitatea într-un mod complementar și sinergic. Coincidența dintre imagine şi catalizatorul care dă sens imaginii (muzica) poate să devină o descoperire fascinantă atunci când două viziuni se sincronizează pentru a crea o operă armonioasă.
* Notă: Ion Barna - Eisenstein , Editura Tineretului, 1966.
